Atingerea de Sf.Daruri si de vesmintele preotului si alte lucruri sfinte

[sophia]

Am vazut intr-un alt fir ca cineva, citand chiar pe parintele Anania, spune ca este un element de mediocritate sa nu te impartasesti mereu, dar sa te duci in schimb mereu sa te atinga cu Sf. daruri sau sa te atingi de vesmintele preotului.
Acum eu as vrea sa lamurim putin problema, ca sa stiu ce este cu adevarat bisericesc si ce este doar traditie populara.

1. Am vazut ca oamenii se duc la Sf. Daruri sa fie atinsi cu ele. La noi in biserica se face asta de la o vreme in mod organizat, adica trece preotul pe la toti, ca toata lumea sa apuce.
Am auzit de culcat pe jos, de alte obiceiuri.
Care este de fapt importanta si semnificatia.
Pe mine una m-a ajutat cu multi ani in urma acest lucru. Poate ca nu numai asta. Dar la o manastire m-a impins o maica batrana mai in fata (stateam sfioasa langa usa), sa ma atinga cu potirul. Ulterior am vazut ca am scapat de o suferinta trupeasca avuta la acea data. Am facut legatura ca mi-a ajutat Dumnezeu.
De atunci imi place sa merg sa fiu atinsa. Dar atat, nu alte lucruri.
Si in fond de ce se iese cu ele in biserica? Sa fie prezentate oamenilor inainte sa le fie date?
Ne-a vorbit preotul si de pericolul si riscul lui in cazul in care cineva ii loveste mana si varsa din potir. Atunci ar trebui poate sa nu stiu, sa nu mai iasa cu potirul plin.

2. Atingerea de vesmintele preotului. Eu nu vad ceva sfant in ele, adica poate doar daca as considera ca poarta ceva din atmosfera sfanta din altar.
In rest mai cred ca este si deranjant pentru preot sa-l tot pipaim sau sa tragem de vesminte.

3. Sf. Evanghelie - sarutatul ei. De ce se face?
Am vazut ca in unele biserici se pune o vreme in fata, in biserica, si toti pot merge s-o sarute. In altele o tine numai preotul, se duc cativa si saruta si gata. Este de fapt si o intrerupere a slujbei in acel moment, pana ce trec toti care vor s-o sarute.
Trebuie facut? Care este regula? Cand si cum si cat?

4. Icoanele - cand, cum? Trebuie sa le sarutam, sa ne inchinam la toate? Unii am vazut ca se ating si cu fruntea. De fapt in bisericile din tara ele se afla la indemana, cum sa spun, de-a lungul altarului, poti chiar ingenunchia la o icoana acolo, fara a deranja slujba.
Dar ma gandesc ca trebuie si putina igiena, grija cu icoanele.

5. Si mai am o intrebare in acest context: trecerea prin fata usilor altarului.
Eu nu stiu acum fiecare usa ce semnificatie are. Preotul iese la slujba pe cea din mijloc. Dar cele laterale au si ele fiecare alt rol, am impresia.
Am vazut insa si mi s-a intiparit si mie, ca atunci cand se trece dintr-o parte in alta, prin fata altarului, trebuie pastrata o anumita distanta, facut un ocol, un semicerc. De ce si cat de departe?

Iar legat de partea aceea cu mediocritatea gesturilor, as vrea numai sa spun ca eu cred ca fiecare gest si actiune are rolul, timpul si locul ei si nu trebuie sa judecam gresit. Atingerea de obiecte este una, aprinsul lumanarilor alta si impartasitul alta.

[georgeval]

În prealabil postat de sophia

Am vazut intr-un alt fir ca cineva, citand chiar pe parintele Anania, spune ca este un element de mediocritate sa nu te impartasesti mereu, dar sa te duci in schimb mereu sa te atinga cu Sf. daruri sau sa te atingi de vesmintele preotului.
Acum eu as vrea sa lamurim putin problema, ca sa stiu ce este cu adevarat bisericesc si ce este doar traditie populara.

1. Am vazut ca oamenii se duc la Sf. Daruri sa fie atinsi cu ele. La noi in biserica se face asta de la o vreme in mod organizat, adica trece preotul pe la toti, ca toata lumea sa apuce.
Am auzit de culcat pe jos, de alte obiceiuri.
Care este de fapt importanta si semnificatia.
Pe mine una m-a ajutat cu multi ani in urma acest lucru. Poate ca nu numai asta. Dar la o manastire m-a impins o maica batrana mai in fata (stateam sfioasa langa usa), sa ma atinga cu potirul. Ulterior am vazut ca am scapat de o suferinta trupeasca avuta la acea data. Am facut legatura ca mi-a ajutat Dumnezeu.
De atunci imi place sa merg sa fiu atinsa. Dar atat, nu alte lucruri.
Si in fond de ce se iese cu ele in biserica? Sa fie prezentate oamenilor inainte sa le fie date?
Ne-a vorbit preotul si de pericolul si riscul lui in cazul in care cineva ii loveste mana si varsa din potir. Atunci ar trebui poate sa nu stiu, sa nu mai iasa cu potirul plin.

2. Atingerea de vesmintele preotului. Eu nu vad ceva sfant in ele, adica poate doar daca as considera ca poarta ceva din atmosfera sfanta din altar.
In rest mai cred ca este si deranjant pentru preot sa-l tot pipaim sau sa tragem de vesminte.

3. Sf. Evanghelie - sarutatul ei. De ce se face?
Am vazut ca in unele biserici se pune o vreme in fata, in biserica, si toti pot merge s-o sarute. In altele o tine numai preotul, se duc cativa si saruta si gata. Este de fapt si o intrerupere a slujbei in acel moment, pana ce trec toti care vor s-o sarute.
Trebuie facut? Care este regula? Cand si cum si cat?

4. Icoanele - cand, cum? Trebuie sa le sarutam, sa ne inchinam la toate? Unii am vazut ca se ating si cu fruntea. De fapt in bisericile din tara ele se afla la indemana, cum sa spun, de-a lungul altarului, poti chiar ingenunchia la o icoana acolo, fara a deranja slujba.
Dar ma gandesc ca trebuie si putina igiena, grija cu icoanele.

5. Si mai am o intrebare in acest context: trecerea prin fata usilor altarului.
Eu nu stiu acum fiecare usa ce semnificatie are. Preotul iese la slujba pe cea din mijloc. Dar cele laterale au si ele fiecare alt rol, am impresia.
Am vazut insa si mi s-a intiparit si mie, ca atunci cand se trece dintr-o parte in alta, prin fata altarului, trebuie pastrata o anumita distanta, facut un ocol, un semicerc. De ce si cat de departe?

Iar legat de partea aceea cu mediocritatea gesturilor, as vrea numai sa spun ca eu cred ca fiecare gest si actiune are rolul, timpul si locul ei si nu trebuie sa judecam gresit. Atingerea de obiecte este una, aprinsul lumanarilor alta si impartasitul alta.

In primul rand este incorect sa spunem Sfintele Daruri pentru ca epicleza nu a avut loc. In foarte multe manuale de liturgica se subliniaza ca vohodul mare- este iesirea cu cinstitele daruri. Iar ectenia, care urmeaza dupa vohod ne descopera lucrul acesta- "Pentru cinstitele daruri de sunt puse inainte, Domnului sa ne rugam".

[Fani71]

Obiceiul de a ne atinge de 'cinstitele daruri', de vesmintele preotului, de a saruta icoanele si altele asemenea sunt foarte frumoase si bune, pentru ca manifesta material credinta noastra in Taine si in intruparea lui Dumnezeu, in general. Tot asa si mataniile, de exemplu.
Noi suntem suflet-trup, si ne manifestam credinta si dragostea fata de Dumnezeu si in trup.

Dar bineinteles, daca ele ajung sa devina centrul si nu periferia, nu manifestarea ci scopul credintei, ca un fel de superstitie, sau practica magica, atunci nu mai este bine. Nu trebuie sa le punem deasupra dragostei, nici deasupra Impartasaniei. Deci nu trebuie absolutiozate, ci traite cu bucurie ca niste semne ale credintei. Asa cum atunci cand iubesti pe cineva il saruti, dar nu in sarut sta dragostea.
Cum spui si tu: "eu cred ca fiecare gest si actiune are rolul, timpul si locul ei si nu trebuie sa judecam gresit." Si aici se cere dreapta socotinta.
Poate la asta se refera IPS Anania cand zicea de mediocritate.

[antoradoi]

În prealabil postat de sophia

Am vazut intr-un alt fir ca cineva, citand chiar pe parintele Anania, spune ca este un element de mediocritate sa nu te impartasesti mereu, dar sa te duci in schimb mereu sa te atinga cu Sf. daruri sau sa te atingi de vesmintele preotului.
Acum eu as vrea sa lamurim putin problema, ca sa stiu ce este cu adevarat bisericesc si ce este doar traditie populara.

1. Am vazut ca oamenii se duc la Sf. Daruri sa fie atinsi cu ele. La noi in biserica se face asta de la o vreme in mod organizat, adica trece preotul pe la toti, ca toata lumea sa apuce.
Am auzit de culcat pe jos, de alte obiceiuri.
Care este de fapt importanta si semnificatia.
Pe mine una m-a ajutat cu multi ani in urma acest lucru. Poate ca nu numai asta. Dar la o manastire m-a impins o maica batrana mai in fata (stateam sfioasa langa usa), sa ma atinga cu potirul. Ulterior am vazut ca am scapat de o suferinta trupeasca avuta la acea data. Am facut legatura ca mi-a ajutat Dumnezeu.
De atunci imi place sa merg sa fiu atinsa. Dar atat, nu alte lucruri.
Si in fond de ce se iese cu ele in biserica? Sa fie prezentate oamenilor inainte sa le fie date?
Ne-a vorbit preotul si de pericolul si riscul lui in cazul in care cineva ii loveste mana si varsa din potir. Atunci ar trebui poate sa nu stiu, sa nu mai iasa cu potirul plin.

2. Atingerea de vesmintele preotului. Eu nu vad ceva sfant in ele, adica poate doar daca as considera ca poarta ceva din atmosfera sfanta din altar.
In rest mai cred ca este si deranjant pentru preot sa-l tot pipaim sau sa tragem de vesminte.

3. Sf. Evanghelie - sarutatul ei. De ce se face?
Am vazut ca in unele biserici se pune o vreme in fata, in biserica, si toti pot merge s-o sarute. In altele o tine numai preotul, se duc cativa si saruta si gata. Este de fapt si o intrerupere a slujbei in acel moment, pana ce trec toti care vor s-o sarute.
Trebuie facut? Care este regula? Cand si cum si cat?

4. Icoanele - cand, cum? Trebuie sa le sarutam, sa ne inchinam la toate? Unii am vazut ca se ating si cu fruntea. De fapt in bisericile din tara ele se afla la indemana, cum sa spun, de-a lungul altarului, poti chiar ingenunchia la o icoana acolo, fara a deranja slujba.
Dar ma gandesc ca trebuie si putina igiena, grija cu icoanele.

5. Si mai am o intrebare in acest context: trecerea prin fata usilor altarului.
Eu nu stiu acum fiecare usa ce semnificatie are. Preotul iese la slujba pe cea din mijloc. Dar cele laterale au si ele fiecare alt rol, am impresia.
Am vazut insa si mi s-a intiparit si mie, ca atunci cand se trece dintr-o parte in alta, prin fata altarului, trebuie pastrata o anumita distanta, facut un ocol, un semicerc. De ce si cat de departe?

Iar legat de partea aceea cu mediocritatea gesturilor, as vrea numai sa spun ca eu cred ca fiecare gest si actiune are rolul, timpul si locul ei si nu trebuie sa judecam gresit. Atingerea de obiecte este una, aprinsul lumanarilor alta si impartasitul alta.

Opinie personala: IMPARTASANIA cit mai deasa,cu FRICA de DUMNEZEU,cu CREDINTA si cu DRAGOSTE!Adica: cu POST(de toate genurile),cu multa rugaciune,cu milostenie,cu bunatate si blindete,cu ...parasirea pacatelor.
Atingerea de hainele preotesti reprezinta,din TRADITIE,dar ,dupa si cele ce sint scrise in SF SCRIPTURA(cred )care spune(citez din memorie) ca oamenii mergeau sa se atinga de Mintuitorul ,sau ,mai apoi,de SF Apostoli,ca sa se vindece de boli...Unii preoti ai nostri nu permit atingerea...asa ca e bine sa ne abtinem a-i atinge ,ca sa nu facem suparare...La fel si atingerea cu Sf Daruri (cineva facea "teorie"in legatura cu "SF DARURI".Noi ,asa le spunem,popular...).Unii preoti vin cu ELE si te ating,altii nu,ma rog!,fiecare cum s-a obisnuit...Nu-i o LEGE(cred) in acest sens...Raminem la bunavrerea preotilor,la dragostea pe care o au pt noi...
La fel cu CARTEA: Sf.EVANGHELIE...
Icoanele le sarutam ,desi cred ca mai bine ar fi sa ne atingem doar fruntea,pt simplul motiv ca femeile mai vin si f intens rujate si ....
...si ,bine ar fi sa avem decenta sa n-o mai facem,in situatia cind avem ruj pe buze,si nici sa ne "SIRGUIM" a merge din icoana in icoana ,in toiul SFINTEI LITURGHII,sau in timpul SFINTULUI MASLU,cind preotii se roaga intens.Trebuie sa ne straduim a ajunge la BISERICA inainte de inceperea SLUJBEI ,daca avem intentia de a cinsti SF ICOANE,prin sarut sau atingere...decit sa deranjam pe cei prezenti,dind coate ,spre a ne face loc...
Trecerea prin fata usilor IMPARATESTI -cele din mijloc-(SFINTULUI ALTAR ) se face (din cite stiu),doar cind te impartasesti...
De asemeni VORBARIA (si sarutatul ,intre cunoscuti,sau prieteni) in timpul SLUJBELOR,galagia ,mi se pare,o chestiune de ...lipsa de elementara ...luare-aminte....
Domnul HRISOS nu ne vorbeste daca nu facem ...liniste.In noi si imprejurul nostru.....
Lumina-n suflet,tuturor! si..SPOR in cele bune!

[Cristian_S]

Acest obicei legat de atingerea cinstitelor daruri este des intalnit in Moldova si adus si pe la noi , probabil din dorinta de a implica mai mult la slujba pe unii credinciosi ........ in principiu acest obicei este o exagerare si nu are treaba cu randuiala si cu traditia.

La noi, sunt multe "traditii" populare care se practica prin biserici, de multe ori cu acordul tacit al preotilor care nu vor sa supere lumea...