Cruce - origine si semnificatii

Semnul crucii a fost folosit ca simbol sacru, sub o forma sau alta, de catre multe popoare pagane, cu mult timp inaintea aparitiei crestinismului. Se cunoaste faptul ca babilonienii din Caldeea antica foloseau semnul crucii simbol al zeului Tamuz. Inca din epoca bronzului semnul crucii era folosit de multe popoare ale Europei, ca simbol al consacrarii, fiind reprezentat pe obiectele legate de nou-nascuti. Oamenii de stiinta ai antichitatii considerau centrul unirii pamantului cu cerul ca fiind mijlocul universului. Cele patru brate ale crucii indicau cele patru puncte cardinale.

Tot in vechime, latinii foloseau pentru cruce termenul "crux“, iar grecii "stavros“, desemnand in primul rand stalpul vertical, fara partea orizontala, pe care erau rastigniti cei condamnati la moarte. Acest instrument de tortura la pagani a fost sfintit prin sangele Mantuitorului rastignit, devenind pentru crestini obiect sfant si datator de viata.

Crestinul ortodox vede si cinsteste in semnul sfintei cruci, deopotriva: jertfa Fiului lui Dumnezeu; lemnul crucii pe care s-a rastignit Domnul, deci altarul Sau de jertfa; semnul crucii, semn al "Fiului Omului" si al crestinului in acelasi timp, cu care insemnandu-ne ca si cu o pecete, aratam participarea noastra la jertfa sfintitoare a lui Hristos.

Din acest motiv, inca din perioada persecutiilor, intalnim semnul sfintei cruci asociat cultului mortilor, fiind reprezentat pe sarcofagele  din catacombe ale crestinilor.