Florica era femeie sarmana. De zece ani nu mai lucra, avea o pensie mica pe caz de boala care abia ii ajungea pentru a-si duce traiul de zi cu zi. Nadejdea ei era numai la Dumnezeu care nu a parasit-o nicodata si care a ajutat-o sa treaca mai usor peste necazuri si peste lipsuri.