Nici înfrânarea de la mâncăruri, nici postul nu ne sunt cerute ca scop în sine, adică pentru ca să rămânem în stare de ajunare, ci ca să dobândim toată dispoziţia spre a nedărui celor duhovniceşti, după ce ne îndepărtăm de lucrurile lumeşti.
De ce au fost rânduite posturile? Ca sa ne învete înfrânarea. Ce înfrânare? În chip nemijlocit, înfrânarea de la mâncarea satioasa si gustoasa. Dar însemnatatea postului nu se termina aici: am vorbit de postul trupesc, dar el trebuie sa fie pentru noi scoala a postului duhovnicesc.
După căderea în păcat a protopărinţilor, omul este chemat la o continuă postire şi înfrânare, la trezvie şi contemplaţie, numai că această lucrare duhovnicească este realizată cu o intensitate diferită în perioadele anului bisericesc, dar care nu trebuie să înceteze niciodată.
Inainte de toate, trebuie să prevaleze postul duhovnicesc. Il putem ţine mult mai aspru fiindcă el nu depinde atât de mult de împrejurările din afară precum cel material, adică postul trupesc. Posturile monahale se ţin lunea, miercurea şi vinerea. Dacă vreţi să postiţi duhovniceşte...