sfanta pelaghia

Sfanta Pelaghia

Sfanta Pelaghia a trait in secolul al V lea. A fost inzestrata de Dumnezeu cu o frumusete trupeasca nemaivazuta. Inainte de a se converti la crestinism, se numea Margareta. Si-a folosit frumusetea spre desfranare. Trecand pe langa biserica in care predica episcopul Non, s-a oprit sa-i asculte...

Sfanta Pelaghia cea nebuna pentru Hristos, de la Manastirea Diveevo

Sfanta Pelaghia Ivanovna este una dintre sfintele "nebune pentru Hristos" de la Manastirea Diveevo. Aceasta manastire, cunoscuta mai ales pentru vietuirea aici a Sfantului Serafim de Sarov, este una dintre marile manastiri ortodoxe din Rusia. Alaturi de Sfantul Serafim, manastirea gazduieste mai...

Sfanta Pelaghia Ivanovna

Pelaghia Ivanovna s-a născut în luna octombrie, anul 1809, în oraşul Arzamas. Era fiica negustorului Ivan Ivanovici Surin şi a Parascoviei Ivanovna (născută Bebeşeva). Tatăl ei, Ivan Ivanovici, era un om nespus de bogat, cu o fire întreprinzătoare, având propria tăbăcărie. Era în...

Pelaghia - frumusetea trecand pe cale

Istoria Mariei Magdalena a ajuns cunoscuta prin intermediul Evangheliilor, istoria Mariei Egipteanca prin intermediul cultului; ele apartin intregii Biserici si prin ele adevarul central al mantuirii pacatosilor este oferit tuturor. Exista o profunda legatura intre aceste istorii si motivul biblic...

Sfanta Mucenita Pelaghia

Sfanta Pelaghia s-a nascut in cetatea Tars, din parinti pagani. Auzind despre Hristos, alege sa paraseasca credinta in idoli. In acea vreme soseste in Tars imparatul Diocletian (284-305). In timpul sederii imparatului aici, fiul acestuia s-a indragostit de Pelaghia. Cand mostenitorul imperial afla...

Fericita Pelaghia de la Manastirea Diveevo

Cartea Fericita Pelaghia, ucenica Sfantului Serafim de Sarov, captivanta pana la ultima fila , ne introduce intr‑o lume in care virtutile si asprele nevointe duhovnicesti sunt ascunse cu strasnicie – prin nebunia pentru Hristos.

Din viata sfintei Pelaghia, ucenica Sfantului Serafim de Sarov

In primii zece ani petrecuţi la mănăstire, dacă nu chiar mai mult, Pelaghia a cărat pietre. Lua un batic, o cârpă ori un prosop pe care îl umplea cu pietre şi îl căra dintr-un loc în altul; îşi umpluse chilia de pietre, încât nu te mai puteai mişca prin ea. O certam pentru asta şi...