Tacerea

Tacerea este urmarea si rodul unei cresteri cu adevarat imparatesti si nobile; cel ce a invatat sa taca, a invatat sa si vorbeasca, pentru ca tacerea este rodul intelepciunii, cu nimic mai prejos decat faptul de a vorbi cineva cu pricepere si cumpatare; asadar, cel ce nu stie sa taca nici nu poate sa poarte o discu­tie. "Pentru cel tanar tacerea este intotdeauna sigura, mai ales atunci cand il asculta pe celalalt, fara si se tulbure si fara sa se certe; si, chiar daca cuvantul pe care-l aude nu-i este pe plac, va arata ingaduinta si va astepta ca acela sa puna capat discutiei, fara a-l contrazice deindata, ci, asa cum spune Eshinis, lasandu-i timp, ca vorbitorul sa adauge, daca va voi, ceva sau sa schimbe sau sa retraga ceva din cele spuse. Cei care intrerup cuvantul celuilalt brusc se comporta foarte urat: nici nu asculta, nici nu sunt ascultati, vorbind in acelasi timp cu celalalt."

"Tacerea este maica atentiei, lacatul portilor ceru­lui, cheie a [usilor] Raiului" (Ioan Scararul).

Tacerea este semn al unei purtari cumpatate, insa ea singura, de la sine, nu aduce pocainta; tacerea ii face chiar si pe cei lipsiti de buna-crestere plini de cumintenie. Mai bine este sa taci decat sa vorbesti si fericit este cel caruia i s-a incredintat aceasta cheie. Cel care tace este superior celui care vorbeste mult, chiar daca ultimul n-ar rosti decat lucruri bune; tacerea este cea care impodobeste femeia. Invata [mai bine] sa taci decat sa vorbesti.

Zicala spune ca slava tacerii este lipsita de pri­mejdii. Cel care-si pazeste gura isi tine sufletul depar­te de necazuri. Din gura inchisa se revarsa bunatati. Cel tacut si intelept se va invrednici de cinste. Exis­ta [oameni] care vorbesc si nu sunt placuti, si exista unii care tac, dar care se dovedesc a fi intelepti (Iisus Sirah). "Vorbeste, daca ai ceva mai bun decat tacerea, insa iubeste linistea, intru care tacerea este mai buna decat vorbirea" (Sfantul Grigorie Teologul). Tacerea nu aduce nici sete, nici tristete si nici durere; nimeni n-a regretat ca a tacut, dar multi sunt cei care regreta ca au vorbit. A-ti putea tine in frau limba aduce cin­ste atat tanarului, cat si celui in varsta.

Pentru cuvintele tale sa ai cantar si masura, iar pentru gura ta, zavor [ca sa-ti zavorasti] usa. Daca ai un cuvant intelept, raspunde-i aproapelui, daca nu ai, acopera-ti gura cu mana mai bine. Solomon se ruga ca Dumnezeu sa-i puna straja gurii sale si pecete asupra buzelor.

Si David cerea straja "gurii sale si usa de ingradi­re imprejurul buzelor sale".

Infranarea limbii este pomul vietii, iar cel care o va pastra se va umple de Duhul; moartea si viata sunt in puterea limbii, iar cei care o strunesc se vor bucura de roadele ei.
Tacerea la momentul potrivit este buna, nefiind nimic altceva decat maica gandurilor preaintelepte. Duhul cel bun fuge de vorba lunga.

Sfantul Nectarie din Eghina

(Extras din cartea Cunoaste-te pe tine insuti sau Despre virtute, Editura Sophia)