Duhul Sfant, capatul a dinspre lume al lui Dumnezeu, lucrator si conducator al oamenilor prin purificare spre sfintire si indumnezeire


DUHUL SFANT, CAP TUL A DINSPRE LUME AL LUI DUMNEZEU, LUCRATOR SI CONDUCATOR AL OAMENILOR PRIN PURIFICARE SPRE SFINTIRE SI INDUMNEZEIRE

Intr-o carte tiparita in greceste, in tipografia Patriarhiei din Constantinopol, la 1799, si tradusa si publicata in romaneste la manastirea Neamt, la 1827, se cuprind sapte rugaciuni catre Sfantul Duh, care sunt o adevarata teologie ascetica si mistica. Ele descriu intr-un stil nuantat, de adevarata poezie, cum nu se mai intalneste azi, drumul spiritual al purificarii si starea mistica a unirii cu Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfant, Care sustine si efortul omului credincios. Rugaciunile sunt alcatuite de indrumatori si slujitori duhovnicesti ai Bisericii, incepand cu una a Sfantului Simeon Noul Teolog si continuand cu ale altora din secolele urmatoare, ca o dovada ca in trecutul Bisericii n-a incetat sa se exprime si in alte si alte rugaciuni experienta trairii in Dumnezeu. Asupra acestei carti mi-a atras atentia Prof. Virgil Candea, care mi-a procurat si o copie xerox dupa ea. Prima rugaciune, scrisa in caractere chirilice, am transcris-o cu unele comentarii.

In prima rugaciune se semnaleaza bucuria adusa in suflet de Sfantul Duh si unirea neamestecata ce o realizeaza El cu sufletul sau cu subiectul celui ce se roaga. Se afirma in ea si lumina ce o aduce Duhul Sfant in suflet, o data cu curatirea de patimi: "Vino, viata cea vesela si vesnica si dreapta, cea atottiitoare, intru tot Sfinte si de-viata-Facatorule si Ziditorule Duh, Cela ce esti intru aceeasi cinste cu Stapanirea Tatalui si a Fiului, Care au aceasta egalitate si Dumnezeire si unitate de socotinta in trei fete. Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit si Te doreste ticalosul meu suflet! Vino, Cel ce Te-ai facut Tu insuti dorinta intru mine si m-ai facut a Te dori pe Tine, Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea  neincetata si desfatarea si slava. Vino, suflarea mea, viata mea, mangaierea sufletului meu! Fa-Te cu mine un duh, Preabunule Stapane, fara de amestecare, fara de mutare, fara de schimbare. Dumnezeule, Cel peste toate, fa-Te mie Insuti toate intru toate, hrana negraita si cu totul nemistuita, care de-a pururea se revarsa pe buzele sufletului meu si curge in izvorul inimii mele; imbracamintea care straluceste si cu totul arde pe draci; curatirea care ma spala pe mine prin nestricacioase si sfinte lacrimi, pe care venirea Ta le daruieste celor la care vine. Fa-Te mie, Doamne, lumina neinserata si soare neapus, in tot locul stralucindu-ma pe mine Cela ce nu Te intorci de la nimeni, ca sa nu ne acoperim de intunericul pacatelor noastre, nevoind a veni catre Tine. Departeaza de la mine, Doamne, toata inaltarea cea pierzatoare si-mi da mie, Doamne, intreaga inteleptie a ochilor. Pune limbii mele frau. Arata auzul meu bine supus sfintelor Tale porunci. Da-mi rabdare intru necazuri.

Intelepteste si intareste inima mea intru indelunga-rabdare, intru nerautate, intru infranare, intru impreuna-patimire, intru milostivire, intru dragoste, intru smerita cugetare, in sinea mea si catre toti, intru intoarcerea dinspre lenevia si trandavia dracilor, intru care ca in niste dulceti m-am desfatat. Da-mi mie deslusire in ganduri, ca sa aflu pe care dintre ele se cade mai mult a le alege. Da-mi a cunoaste uneltirile diavolului si pe acestea impreuna cu el a le lepada; si cu totul a-mi taia voia mea si atarna cele ale mele de purtarea Ta de grija si de la aceasta a nadajdui folosul. Caci la Tine este viata mea, lumina mea, mantuirea mea, si pe Tine bine Te cuvantez si Te slavesc si Tie ma inchin, impreuna si Celui fara de inceput Slobozitorului Tau Parinte si Celui impreuna vecuitor si de o fire cu Tine al Lui Fiu, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin."

Rugaciunea a doua catre Sfantul Duh este a lui Ioan diaconul, cel ce a fost frate al lui Marcu, Mitropolitul Efesului, si nomofilax al Bisericii celei mari (din Constantinopol). Se pare ca e vorba de un frate al Mitropolitului Marcu Efeseanul, care la 1438 a combatut la Sinodul de la Ferrara - Florenta invatatura catolica despre Filioque . Remarcam de la inceput in aceasta rugaciune expresia: "Implinitorul Treimii". Caci nu s-ar indrepta deplin Unul catre Altul Tatal si Fiul decat prin Iubire, sau prin Duhul. Se mai afirma in ea ca prin lucrarea Treimii, ajunsa la capat in fapturi, se savarseste indumne zei rea acestora. In ea se afirma clar ca in lucrarea terminata simte plinul Sfintei Treimi.

"Mangaietorule Bunule, Duhule Sfinte, Duhul adevarului, Cela ce din Tatal negrait si neinteles purcezi, Cela ce esti implinitorul Sfintei si Incepatoarei de viata Treimi, al unuia Dumnezeului nostru, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul esti inchinat si slavit; Cel, dupa adevar, adevarat Dumnezeu si indumne zeitor; Cela ce sfintesti si luminezi si lacasuri Tie faci pe cei vrednici de primirea Ta si darul Tau; Cela ce esti impreuna-Ziditor cu Mintea cea dintai si cu Cuvantul a toata faptura cea gandita si simtita; Cela ce impreuna bine ai voit venirea cea catre noi si intruparea Cuvantului impreuna cu Tine vesnic si impreuna ai sfintit firea noastra. Si dupa slavita Lui inaltare la ceruri, Te-ai pogorat fiinteste pe pamant, Cela ce pretutindenea esti si toate le plinesti. Si (asa) in limbi de foc Te-ai aratat peste Sfintii Apostoli si i-ai umplut pe ei de darul si puterea cea negraita si printr-insii toata lumea Adevarului o ai adus.

Insuti, Imparate ceresc, iubitorule de oameni, iubitorule de daruiri, si daruitorule de daruri mari, lesne indurate si mult milostive, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, cauta cu blandete din sfintele inaltimi ale slavei Tale celei sfinte spre ticalosia si smerenia mea in ziua si in ceasul acesta si in toata vremea si locul, intru care cu nevrednicie chem numele Tau cel Preasfant si inchinat. Si sa nu Te ingretosezi de mine, iubitorule de bunatate, pentru cele din pruncie si pana acum necuviincioasele mele fapte si ganduri rele si pacate. Ci, precum ai ajutat de demult lui Manase si lui David spre pocainta, precum desfranatei spre buna intoarcere, precum ai suflat in Sfintii si binecuvantatii de Dumnezeu Prooroci i ai gr it printr-in s a sii, precum si acum si pana la sfarsit ajuti spre fapta buna si frica lui Dumnezeu tuturor celor ce voiesc, asa ajuta-mi si mie, pacatosului, celui ce alearga la blandetea si darul Tau.

Scoate-ma din fundul desertaciunii si din adancul nestiintei si al orbirii, Cela ce ai izbavit lumea din inselaciunea vrajmasului. Sfinteste-ma cu puterea Ta cea facatoare de viata, Cela ce esti firea cea sfintitoare, lumina cea mai inainte de veci, de la Care toata darea bunatatilor izvoraste pentru toata zidirea. Arde-mi multimea cea nemasurata a greselilor mele, Cela ce ai ars mestesugurile vicleanului celui potrivnic cu focul Dumnezeirii Tale celei nemateriale. Zdrobeste capul lui de picioarele mele in pace, cu arme de lumina ma ocoleste. Cu pavaza credintei ma  apara, cu zaua dreptatii ma ingradeste. Cu cuvantul lui Dumnezeu gura mea o sfinteste. Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele, si cu duh stapanitor alunecarea cugetului meu o intareste. Incununeaza-ma in chip gandit, cu cununa vesnica a slavei si a cinstei celei de la Tine, cu ceata faptelor bune celor sfintite impodobeste-ma, Cela ce tii toata puterea cerurilor. Proslaveste-ma, Bunule, cu darurile Tale cele de multe feluri. Daruieste-mi duhul intelepciunii, al priceperii, al sfatului, al tariei, al cunostintei, al temerii de Dumnezeu. Hraneste-ma cu roadele Tale cele sfinte, Cela ce umpli toata vietatea de bunavointa si de dar. Cu infranarea si cu nepatimirea intemeiaza viata mea. Cu bunatatea blandetii imbunatateste-mi inima. Cu taria credintei zidestemi casa sufletului. Cu linistea bunatatii pazeste-mi gandurile. Cu milostivirea indur rii a indrepteaza-mi vointa mea cea nemultumitoare. Cu suferirea indelungii rabdari indrepteaza-mi lenevirea mea. Pace dulce daruieste puterilor sufletului meu. Cu bucurie desavarsita pierde mahnirea mea cea din pacat si, prin dragostea cea curata catre aproapele, fa-ma desavarsit prin dragostea Ta.

Tu, Mangaietorule, Bunele, mintea mea cea intunecata de pacla patimilor cu stralucirea puterii Tale celei mantuitoare o lumineaza. Partea cea cuvantatoare ce s-a supus necuvantarii intelepteste-o si la calea cea dreapta a voii Tale celei sfinte povatuieste-o. Duhul meu cel sfarsit de raceala lenevirii si omorat de gerul pacatului incalzeste-l cu Duhul Tau cel facator de viata. Mania mea intoarce-o numai asupra pacatului si sarpelui celui pierzator. Pofta indrepteaz-o numai catre Tine, Cela ce esti varful doririlor. Cuvantarea mea fa-o sa ocarmuiasca toate (sa tina seama de timp) si sa se indrepteze dupa voia Ta cea presfanta. Fa ca in duh si adevar sa ma inchin Tie, Mangaietorului Dumnezeu, si Tie sa-Ti slujesc, pe Tine sa Te slavoslovesc, pe Tine sa Te laud. Si sa-Ti multumesc intru toate, ma invredniceste, Cela ce totdeauna in veci esti slavoslovit intru cele inalte de Sfintele Puteri cele fara de trupuri.

Tu, Mangaietorule, Dumnezeule, Preabunule, esti Savarsitorul Sfintelor Taine ale Bisericii. Prin Tine a doua oara m-am nascut si de iznoava m-am zidit (creat) si m-am innoit si m-am apropiat de Dumnezeu. Prin Tine cu ungere imparateasca m-am insemnat si m-am pecetluit din partea din nou (n. red.). lui Dumnezeu si prin daruirea darului Tau. Prin Tine de masa cea fara de moarte a Tainelor celor facatoare de viata m-am invrednicit si in chipul lui Hristos ma fac, si dumnezeu dupa dar. Tu esti al preotiei insuti Lucrator, celor intru insotire spre infranare ajutator; celor feciorelnici de curatire Datator; celor ce se duc din viata catre pocainta Povatuitor. Tu imi ajuta mie, celui ce ma primejduiesc, cu puterea Ta cea negraita, Atotputernice; sprijineste neputinta mea si fieti mila de lenevirea si trandavirea mea. Nu ma lasa sa fiu ocara dracilor celor vatamatori de suflet. Nu ma parasi robit de patimile cele de rusine, ci da-mi, lesne indurate, ca, pana la rasuflarea mea cea mai de pe urma, intru curatie si luare aminte si frica lui Dumnezeu, sfarsitul vietii acesteia sa-l savarsesc si de parga vietii celei vesnice si a desfatarii ce va sa fie de aici curat sa ma invrednicesc si sa dobandesc bunatatile cele ceresti. Si pe Tine, proslavitul Mangaietorul Dumnezeu, sa Te slavesc si sa-Ti multumesc si sa ma inchin, impreuna si Tatalui si Fiului, in vecii vecilor. Amin."

Remarcam in mod special ca, in rugaciunea aceasta, Taina ungerii cu Sfantul Mir e considerata ca un act de ungere pentru calitatea de imparat a credinciosului in Imparatia cereasca si ca Duhul Sfant insusi este Cel ce savarseste prin preot toate Tainele si sfintirile. Remarcam si expresiile: "fundul (abisul) desertaciunii" si "adancul nestiintei" din care ne scoate Duhul. Abisul desertaciunii corespunde, prin opozitie, abisului vietii din Dumnezeu si adancul nestiintei, infinitei cunoasteri in care se poate inainta in Dumnezeu. Te poti opune la infinit vietii prin de sertciuni si cunotintei prin stramba cunoastere, caci Dumnezeu nu desfiinteaza total fapturile constiente create, ci le lasa sa se adanceasca in contrariul infinitatii Lui pozitive.

Puterea sfintitoare, se mai spune in rugaciune, este totodata curatitoare. Cu cat sporesti in viata, sporesti in curatie si viceversa. Caci viata, fiind una cu Dumnezeu, e una cu bunatatea si generozitatea. Remarcam si expresia "linistea bunatatii". Bunatatea nu se teme de nimic, ea e generoasa, pent ru ca se hraneste din infinitatea vietii.

A treia rugaciune catre Sfantul Duh prezinta in mod si mai precis pe Sfantul Duh ca Cel ce il conduce pe credincios pe calea ascetica, spre unirea mistica cu Dumnezeu. "La Tine, Duhul cel bun si cu totul Sfant si de-viata- Facator, cad eu, cel vinovat de toata munca (chinuirea) si vrednic de toata pedeapsa. Si pe Tine Te rog, Domnul meu si Dumnezeu, Viata mea de-a pururea vecuitoare si neincetata, Lumina cea adevarata si neinserata, sa nu ma surpe pana in sfarsit potrivnicul, ci imparateste Tu intru Mine, Puterea cea atotputernica si negraita, Stapanirea cea prea deplina si necuprinsa si neajunsa, toata Bunatatea si pricina a tot lucrul bun si de folos. Cela ce izvor esti a toata firea zidirii, de unde cei neputinciosi se fac tari, de unde este a doua nastere a noastra si plasmuirea de a doua oara si toata cunostinta, de la Cel prin Care ne luminam a vedea pe Domnul, Izbavitorul si Mantuitorul nostru, prin Care toate viaza si dureaza. Intelepciunea cea negraita, Cunostinta cea mai presus de sim ire (de sim t turi), Stralucirea cea neinteleasa, toata Viata, toata Puterea, toata Slava, Dumnezeul tuturor, purtator de grija si milostiv, binevoieste ca tot al Tau sa ma fac si sa vietuiesc de acum dupa voia Ta. Ridica madularele mele pe care le-a zdrobit pacatul.

Lumineaza inima mea, pe care o intuneca pofta cea rea si sufletul meu cel omorat de pacat inviaza-l. Inceteaza intreitele invaluiri ale patimilor. Miluieste saracia mea. Izbaveste-ma de tot vrajmasul care, dinlauntru sau din afara, se scoala asupra mea. Izbaveste-ma de tot lucrul rau. Iarta toate greselile nelegiurii mele si sadeste intru mine dragostea Ta cea desavarsita.

Scrie numele robului Tau in cartea vietii si-mi daruieste sfarsit bun. Ca, dobandind biruinta asupra diavolului, sa ma inchin fara de rusine inaintea Scaunului Imparatiei Tale. Faca-se Tie, Stapane, inima mea pamant bun, primind samanta buna. Si roureaza darul Tau intru dansa, roua de viata vesnica. Si sa seceri darul Tau dintr-insa, manunchi bun, inchinaciune cu umilinta, infranare, priveghere, lacrimi. Intoarce sufletul meu la odihna, prin post. Intoarce sufletul meu la staulul raiului prin grea patimire si prin scarba (necaz). Sa se afle sufletul meu, Doamne, intru lumina Ta cea negraita, impreuna cu ceata Sfintilor Tai. Asa, Stapane al tuturor, Necuprinsule si Neintelesule, asculta-ma pe mine, netrebnicul si nevrednicul robul Tau. Ajuta-ma, Doamne, sa trec si sa savarsesc calea cea stramta si necajita, ca sa ma invrednicesc a dobandi fagaduintele Tale si sa strig intru desfatarea raiului: Slava Tatalui Celui fara de moarte si Fiului Celui f r de moarte i Duhului a a s Sfant Celui fara de moarte, mare cuviinta si inchinaciune in vecii vecilor. Amin." Se descrie calea nevointelor ascetice ca o cale ingusta, retinuta de placerile patimilor placute, parcursa prin patimi neplacute: infranari, supor tarea de greutati si necazuri, cu incredere in voia lui Dumnezeu, ajungandu-se astfel la iluminarea prin Sfantul Duh si la o tot mai inaintata sfintenie, care va fi obtinuta in mod desavarsit in viata viitoare, ca lumina negraita. Aceasta echivaleaza cu dobandi rea virtutilor contrare patimilor, care culmineaza in dragostea desavarsita. Acestea sunt rodite de inima cand ea e facuta pamant bun, primitor si roditor al semintei Sfantului Duh. Postul e socotit puterea ce da odihna sufletului, scapat de grijile mancarilor placute. In aceasta stare de odihna, sufletul ii poate darui toata gandirea lui Dumnezeu si in inima lui pot intra cu imbelsugare darurile Sfantului Duh.

A patra rugaciune catre Sfantul Duh: " Vino, intru tot Cinstite, Atotfacatorule, Atottiitorule, Duhule, Atotcercetatorule, Preaintelepte, Preaputernice, Neschimbatule, Nescrisule imprejur, Neintelesule, Neurmatule, cu nemarginirea Puternicule, nemarginit Daruitorule, cu nemarginire Bunule, implinitorule a toata lumea dupa fiinta si neincaput de cineva dupa putere: Insuti viata si izvor al vietii, Insuti inteleptule si izvor al intelepciunii, Insuti puterea si izvor al puterii si intru tot indurate Dumnezeule! Vino, Intelepciunea cea adevarata a tuturor celor ce vor sa se mantuiasca. Vino, Unule catre unul, ci unul sunt, precum ma vezi. Vino  si Te salasluieste intru mine si ma curateste de toata navalirea si bantuiala potrivnicului!

Bine Te cuvantam pe Tine, a toate Imparate, Preabunule, ca de la Tine este intru noi sa fim, sa suflam, sa cugetam, sa Te cunoastem Dumnezeu pe Tine, Prea Sfinte Duhule, si pe Tatal Cel fara de inceput si pe Unul-Nascut Fiul Lui. Bine Te cuvantam pe Tine, ca de la Tine ne este noua a intelege frumusetea cerului, drumul soarelui, rotunjeala lunii, buna podoaba a stelelor si buna potrivire cea intre toate acestea si miscarea cea de multe feluri. Bine Te cuvantam pe Tine, ca de la Tine este noua a intelege schimbarea ceasurilor, prefacerile vremurilor, primenirile vanturilor, inconjurarile anilor. Multumim Tie, ca de la Tine este noua a nadajdui Impartia cerurilor, cinstea cea intocmai cu ingerii, primirea slavei, acum ca in niste oglinzi si ghicituri, iar nu dupa multa vreme si cea mai desavarsita si mai curata. Multumim Tie, ca Tu ne dai noua iscusinta lucrarii pamantului, hrana, mestesuguri, legi, deprinderi, fapte bune, purtari bune. Ce limba va grai, Stapane, marile Tale fapte cele mai presus de cuvant si de intelegere, mari si minunate? Ca Tu esti al curateniei si al sfinteniei izvor, de-a pururea curatitor si nedesertat, si al intelepciunii si al puterii adanc prea mult nemarginit si neajuns; al vietii si al nemuririi noian nemasurat si necuprins; al cunostintei si al priceperii comoara nedesertata si neimputinata; a bunatatii si milostivirii visterie a toata lumea, nedesertata si necheltuita.

Tu intru Prooroci ai suflat i cele ce vor fi s mai inainte le-ai vestit si intruparea Mantuitorului Unuia-Nascutului mai inainte o ai propovaduit. Tu catre Maria cea cu daruri daruita venind, cea hotarata mai inainte de vecia a se face Maica lui Dumnezeu cea aleasa din toate neamurile, ca o fara de prihana si prea curata, prea sfintitul pantece al acesteia locas al Cuvantului lui Dumnezeu l-ai facut si impreuna cu Dansul ai lucrat pea sfanta Lui luare (fire omeneasca). Tu impreuna cu Hristos Cuvantul ai fost, ca Cel de o fire cu Dansul si deofiinta, si impreuna ai facut dumnezeieste semnele cele minunate. Iar dupa ce S-a suit la ceruri si a sezut de-a dreapta Tatalui cu nedespartire ca un Dumnezeu, la Sfintii Lui Ucenici si Apostoli ai venit in chip de  limbi de foc, si de cuvant si de intelepciune si de indrazneala pe dansii i-ai umplut si puternici i-ai facut intru semne.

Deci Tie ma rog, la Tine cad, Tie ma cuceresc sa Te apleci mie, robului Tau, si cu bunatate sa ma cercetezi pe mine si sa ma scoti din adancul greselilor celor de voie si celor nestiute. Curateste-ma de toata spurcaciunea trupului si a duhului. Sfinteste-ma, intelepteste-ma, da-mi pricepere, spre toata cunostinta cea mantuitoare, povatuieste-ma, viteaz ma arata si neinduplecat de patimi, decat toata puterea cea potrivnica mai tare, sufla intru mine blandete, indelunga-rabdare, adevar, dreptate, tacere. Fa-ma pe mine biserica vrednica a slavei Tale. Stapanitor (peste) intru mine sa fii Tu, Pazitor si Datator de toate darurile Tale cele bogate. Ca Tu esti lucrarea cea desavarsita a tuturor bunatatilor, impreun cu Tatal si cu, dupa datorie, lauda Iti aducem, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin."

E o rugaciune in care se cere venirea Duhului Sfant cu mare staruinta si se lauda lucrarea Lui impreuna cu Tatal in crearea si conservarea lumii, in minunata ei randuiala, dar si prevestirea contributiei la intruparea mai presus de fire a Fiului, lucrarea Lui in Fiul intrupat, impreuna cu Tatal, dar si in cea de inaltare a lui Hristos. Se afirma din nou ca El sufla in noi viata naturala, dar si cea mai presus de fire si ajuta la sporirea celei create si a celei noi. De aceea, se afirma ca El face pe omul credincios biserica plina de slava Duhului, in viata aceasta, dar deplin in viata viitoare. Prin Duhul Sfant se realizeaza intreg dialogul intre Dumnezeu si fapturile umane, Primul trimitand prin Cel din urma iubirea Lui acestora si acestia primind aceasta iubire si fructificand-o prin iubirea cu care raspund iubirii dumnezeiesti, care are ca efect vesnica indumnezeire a omului in Imparatia cerurilor.