Dumnezeu - Dumnezeire
Fiinta suprema, Existenta divina personala.
Teologia ortodoxa, prefera categoria misterului si termenii doxologici cand vorbeste de Dumnezeu, "nume mai presus de orice nume". In lucrarea areopagitica despre "Numele divine", se arata ca Dumnezeu nu poate fi nici definit, nici limitat de imaginile create, si ca insasi notiunea de Dumnezeu este relativa, deoarece ea se refera la legatura Lui cu creatia, nu la misterul fiintei Sale transcendente, adica "esenta supraesentiala" (cf. Ierarhia cereasca, XV, 2).
Parintii Bisericii fac o distinctie intre dumnezeire, esenta sau firea comuna a lui Dumnezeu, si ceea ce exista in jurul esentei sau proprietatile lui Dumnezeu. Ei vorbesc de transcendenta absoluta in sine a esentei, de caracterul ei apofatic. Ceea ce e esenta lui Dumnezeu este in afara de orice comparatie afirmativa sau negativa cu lumea. Dumnezeirea nu poate fi identificata cu nici o proprietate sau lucrare a lui Dumnezeu. Termenii teologiei privesc deci relatia dintre noi si Dumnezeu, nu esenta Sa. De asemenea, traditia teologica piatristica distinge intre firea comuna si persoanele Treimii. Persoanele sunt altceva decat esenta lor comuna sau lucrarile lor comune. De pilda, Tatal nu este nume de fire sau de lucrare, sau de insusire comuna, ci de ipostas. De aceea atributele ipostatice, personale, nu trebuie sa fie confundate cu insusirile comune, identice ale dumnezeirii. (Eunomie identificand firea lui Dumnezeu cu nenasterea, care este o proprietate a Tatalui, concludea ca Fiul nu are natura dumnezeiasca).
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.