Energii
Energia are sensul de realizare sau activitate a oricarei naturi. Aplicandu-l hristologiei, putem sustine ca fiecare fire are vointa si lucrarea ei proprie, de aceea in Hristos trebuie sa fie recunoscute doua vointe si doua lucrari naturale potrivit cu cele doua firi, dumnezeiasca si omeneasca. Cele doua lucrari sunt unite si opereaza in comun una cu alta, datorita Ipostasului lor unic, in care sunt unite lucrarile firii umane cu cele ale firii dumnezeiesti, aratandu-se ca o lucrare teandrica.
In sens general, energia este puterea lui Dumnezeu care produce miscarea in creaturi. Pentru sfantul Maxim, energiile divine nu sunt altceva decat ratiunile divine in actiunea lor concreta, perceptibile la nivelul empiric al lucrurilor. Prin energii, Dumnezeu misca creatia si Se misca El insusi, ramanand totusi nemiscat si neschimbat. Energiile izvorasc din dumnezeirea comuna celor trei persoane ale Treimii. Ele sunt ipostaziate, adica exista deodata cu Persoanele. Energiile nu constituie o persoana, nu au ipos-tasul lor propriu si nu exista independent.
Spre deosebire, de teologia catolica latina, care inclina spre substantialism, teologia ortodoxa intelege harul anume ca energie si lucrare dumnezeiasca, personala si necreata, prin care omul devine "partas al firii dumnezeiesti" (II, Pt. 1, 4).
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.