Ghenadie Teposu
ŢEPOSU GHENADIE, (din botez Gheorghe), episcop.
N. 13 apr. 1813, în Potoceni, jud. Buzău, în familie de preot, decedat la 30 nov. 1877, în Bucureşti.
Frate în schitul `Nifon" (1833), unde a fost călugărit, cu numele Ghenadie. lerodiacon la bisericile `Sf. loan" din Focşani şi `Udricani" din Bucureşti, cântăreţ la mănăstirea Mărgineni, din nou diacon la biserica `Sf. loan cel Mare", cântăreţ la biserica `Sf. Ilie - Gorgani", amândouă în Bucureşti; In 1852 hirotonit ieromonah, hirotesit arhimandrit şi numit superior al bisericii Româneşti din Lipsca (Leipzig); paralel şi-a desăvârşit studiile mai ales de limbi în Bucureşti şi Leipzig. In 1863 a fost numit superior al bisericii `Sf. Gheorghe Nou" din Bucureşti, iar în 1864 locţiitor de episcop la Buzău (mart.1864 - mai 1865); la 26 (31) mai 1865 numit episcop (prin decret) la Argeş unde a păstorit până în 1868, când s-a retras; în 1873 ales arhiereu cu titlul `Râmniceanul" pentru eparhia Buzăului şi membru al Sf. Sinod; preşedinte al Comitetului de redacţie al revistei `Biserica Ortodoxă Română` (1874- 1877), delegat al Sf. Sinod la Conferinţa vechilor catolici de la Bonn (1875), vicar al Mitropoliei Ungrovlahiei (apr.nov. 1877).
Renumit predicator, a publicat câteva predici în broşură sau în:
v `Biserica Ortodoxă Română",
Unele Iucrări:
v Evanghelia populară sau Sacra Scriptură a Noului Testament..., Bucureşti, 1868;
v Albina muzicală cuprinzând... prosomiile (podobiile) celor 8 glasuri..., Bucureşti, 1875;
v Liturgica sau explicaţia serviciului divin, Bucureşti, 1877.
<
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.