Ioan Tincoca
ŢINCOCA IOAN, preot, traducător.
N. c 1875, în Nicoreşti, jud. Galaţi, decedat la 25 dec. 1962, în Bucureşti.
Studiază la Seminarul inferior din Roman (1889-1892), apoi la Seminarul `Veniamin" din Iaşi (1892-1896), la Academia Teologică din Kiev (1896 - 1901). Diacon, apoi preot la biserica `Precista Mare" şi revizor eparhial la Roman (1901-1903), preot în Cernavodă (1903), iar după 1909 la biserica `Talpalari" din Iaşi, protopop de Iaşi, profesor de Religie la unele licee din Iaşi, inspector general pentru învăţământul religios; In 1917 a fost delegat împreună cu episcopul Nicodim Munteanu, viitor patriarh, la Iucrările Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse care a restabilit patriarhatul. Autor de manuale de Religie, traducător.
Lucrări:
v Predicatorul. Vol. 1. Predici duminicale, Vălenii de Munte, 1911, 252 p.;
v Istoria sfântă a Vechiului şi Noului Testament, pentru cl. I-a secundară, Iaşi, 1929, 143 p.,
v Parabolele şi învăţăturile Domnului nostru Iisus Hirstos, pentru clasa a II-a secundară, Iaşi, 1929, 115 p.,
v Istoria bisericească universală (cu elemente de Catehism şi Liturgică), pentru cl. a III-a secundară, Bucureşti, 1931, 152 p.
Traduceri:
v Fiica căpitanului, de A. S. Puşchin, Roman, 1899, 200 p.;
v Legendele iubirii, de Hariacov, Roman, 1899, 85 p.;
v Scrierile Sfântului Efrem Sirul, traducere din ruseşte, vol. I, Iaşi, 1921, 160 p.;
v Catchism creştin ortodox de mitropolitul Antonie, Mănăstirea Neamţ, 1925, 206p.;
v Catchevmul necredinciosului de P. Nilkes, Bucureşti, 1926, 192 p. (în colaborare cu arhim. Galaction Cordun).
<
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.