Biserica-VULCANA DE SUS (com. VULCANA-BAI)

Biserica-VULCANA DE SUS (com. VULCANA-BAI) Mareste imaginea.

Ctitorie: 1867 , Tip: Biserica , Religie: ortodox , Localitate: VULCANA DE SUS , Comuna: VULCANA-BAI , Judet: Dambovita , Episcopie/Arhiepiscopie: Arhiepiscopia Targovistei , Mitropolie: Mitropolia Munteniei si Dobrogei


12 Februarie 2009

Vizualizari: 2709

Voteaza:

Biserica-VULCANA DE SUS (com. VULCANA-BAI) 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • CONSTANTIN MILEA Postat la 2011-03-13 22:50

    Sunt preotul MILEA Constantin din parohia VULCANA DE SUS, pentru informații corecte despre Biserică vă rog să primiți MONOGRAFIA BISERICII VULCANA DE SUS Aşezat în partea dreaptă a râului Ialomiţa, la o distanţă de 5 – 6 km, la întretăierea paralelor 45° - 46°, cu meridianele 25° - 26° , la o altitudine de 380 m, satul Vulcana de Sus se învecinează la nord cu satul Râul Alb, la sud cu satul Vulcana-Băi, la est cu satul Cucuteni, iar la vest cu satul Pietrari. Satul este foarte răspândit, cu dealuri care ajung până la 500 – 600 m, deasupra nivelului mării. I s-a zis Vulcana de Sus pentru că este o aşezare de deal şi pentru a se deosebi de celelalte sate ca: Vulcana-Băi, Gura Vulcănii şi Vulcana Pandele. Locuitorii satului se ocupă cu agricultura, creşterea vitelor şi pomicultura. Primul istoric al satului îl găsim în documentul referitor la împroprietărirea locuitorilor din comuna Cucuteni, Plaiul Dâmboviţei din 1864, din care reiese numărul restrâns de locuitori pe care îl avea satul Vulcana de Sus. PAROHIA VULCANA DE SUS a luat fiinţă în anul 1908 prin dezlipirea Bisericii din Parohia Cucuteni a cărei filială era până atunci. În această perioadă a slujit la Biserica filială preot Ion POPESCU din Cucuteni. Constatându-se că satul are un număr de 200 de familii s-a declarat Parohie de sine-stătătoare, în luna decembrie 1908, având ca preot paroh pe preotul Stelian POPESCU, care a îndeplinit această funcţie până în anul 1966 când a încetat din viaţă. În locul său a fost numit paroh preotul Vasile MILEA, în decembrie 1966, fiind originar din satul Râul Alb. Primele documente ale arhivei parohiale apar în anul 1909. Biserica veche avea hramul Sfântul Ierarh Nicolae şi era aşezată în centrul satului, pe un teren situat lângă strada principală. Terenul pe care a fost construită biserica veche a fost donat de ctitorii bisericii, Andrei SOLOMON din Pietrari, Toma DIACONESCU din Cucuteni şi Ioan IONESCU din Vulcana. Din cauza degradării în timp s-au făcut reparaţii în anul 1905, iar între anii 1943 – 1945 au fost făcute reparaţii capitale din cauza cutremurului din 1940. După aceste reparaţii, Biserica veche a rămas fără pictură interioară, ştergându-se chiar pisania din tinda bisericii. În anul 1970, din cauza stării avansate de degradare (igrasia din pereţi, fisurile care luau proporţii) s-a întrunit o comisie formată din Protoiereul Târgoviştei Gheorghe TACHE, domnul arhitect Ştefan BORIGA, preotul paroh Vasile MILEA şi consilieri parohiali, comisie care a constatat că vechea biserică punea în pericol viaţa credincioşilor. După doi ani, în anul 1972, s-a obţinut aprobarea documentaţiei de reparaţii capitale (restaurare) a Bisericii vechi. În anul 1976, în ajunul sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel s-a început demolarea Bisericii vechi, iar cu ajutorul Bunului Dumnezeu Cel în Treime Slăvit, pe data de 15 iulie, acelaşi an, s-a pus piatra de temelie a noii biserici. Conducerea comunistă din aceşti ani a pus foarte multe piedici în finalizarea construcţiei bisericii, ajungându-se chiar la sistarea lucrărilor în anul 1976. Tot acum, preotul paroh Vasile MILEA este chemat de mai marii conducerii judeţului, fiind ameninţat cu demolarea bisericii şi amendă penală. Timp de 6 luni, în fiecare săptămână se formau delegaţii din consilieri parohiali şi bătrânii satului care mergeau la conducerea judeţului şi la primul arhitect pentru continuarea lucrării. S-a ajuns în situaţia în care, disperaţi de ce urma să se întâmple (dărâmarea lucrării şi arestarea preotului), femeile din Comitetul Parohial au făcut o petiţie chiar către Elena CEAUŞESCU (soţia preşedintelui ţării). În această perioadă, un sprijin foarte mare a fost acordat bisericii de către Eugenia OBREJA din Bucureşti, care fiind într-o funcţie de conducere în Ministerul Petrolului, a intervenit la cel mai înalt nivel pentru reluarea construcţiei Bisericii din Vulcana de Sus. După 6 luni, rugăciunile preotului şi ale credincioşilor au fost ascultate de Dumnezeu şi actele au fost înapoiate preotului paroh. Lucrările au continuat cu condiţia ca în paralel, sătenii să construiască Grădiniţa şi Dispensarul satului, clădiri care au fost ridicate în timpul respectiv. Biserica nouă s-a ridicat între anii 1976 – 1981 sub arhipăstorirea P.F. Părinte Patriarh Iustin MOISESCU, prin munca şi strădania Preotului paroh Vasile MILEA, a organelor parohiale, a bunilor enoriaşi, cu ajutorul Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor şi prin daniile altor credincioşi. Lucrările au fost conduse de către Ion UNTARU din satul Valea Lungă şi au fost efectuate în regie proprie prin muncă benevolă a bunilor enoriaşi şi cu contribuţia meseriaşilor plătiţi. Pictura a durat 2 ani, 1982 – 1983, şi a fost executată în frescă de Vasile NIŢESCU din Bucureşti. Catapeteasma şi mobilierul au fost sculptate artistic în lemn de stejar de Ion CÂRCEI din Târgu Neamţ. Construcţia bisericii a costat 430.000 de lei, catapeteasma 92.000 de lei, pictura 140.000 de lei, alte lucrări 58.000 de lei, în total costurile construcţiei au fost de 720.000 de lei. Biserica are forma de cruce cu o turlă mare deasupra naosului şi alte două turle mici deasupra pronaosului. În partea de vest a bisericii se află cimitirul parohial extins după anul 1989. Biserica a primit hramul Sfânta Treime şi a fost târnosită de P.S. Episcop doctor Vasile TÂRGOVIŞTEANUL - vicar patriarhal, în ziua de 6 noiembrie 1983, înconjurat de un mare sobor de preoţi dintre care menţionăm: P.C. pr. Iulian CÂRSTOIU de la administraţia patriarhală, P.C. pr. Protoereu Ioan Vasile VOINEA, arhidiacon Ioan BĂNĂŢEANU – secretarul cabinetului patriarhal, Evghenie DASCĂLU de la Catedrala Patriarhală şi o mulţime mare de credincioşi. Cu acest prilej Biserica a fost înzestrată cu daruri şi obiecte donate de buni credincioşi, care aveau acum o bucurie fără margini că văd Biserica Vulcana de Sus construită după atâtea încercări grele şi piedici puse de regimul comunist. Din cauza acestor greutăţi şi suferinţe îndurate în cei 7 ani de construcţie a bisericii, preotul paroh Vasile MILEA s-a îmbolnăvit de Parkinson, o boală cumplită care-l chinuie din anul 1992. În anul 1999 a fost pensionat pe caz de boală, în locul lui fiind numit preot paroh, pe data de 5 septembrie 1999, fiul său Constantin MILEA , licenţiat în Teologie. După Revoluţia din anul 1989, Bisericii Parohiale Vulcana de Sus, i-au fost retrocedate pământul şi pădurea luate abuziv în perioada comunistă. În anul 1996, Biserica a fost zugrăvită pe exterior, cu ajutorul administraţiei publice locale, în special al primarului independent Emil DRĂGHICI. În anul 2005 la iniţiativa preotului paroh Constantin MILEA, a consilierilor parohiali , a unor credincioşi ai Parohiei şi a primarului Emil DRĂGHICI s-a pus piatra de temelie a unei clopotniţe cu o anexă cuprinzând 2 camere şi un hol cu scară interioară de acces la clopot, numită „CANCELARIE PAROHIALĂ”. În anul 2007 au fost finalizate lucrările, investiţia fiind estimată la peste 50.000 Ron. O mare parte din bani au fost donaţi de câtiva fii ai satului cu stare materială deosebită dintre care amintim : Florin PETRESCU, Dumitru BANU, Gabriel MOREANU . Restul cheltuielilor au fost acoperite cu bani din donaţiile credincioşilor. O parte din materialele de construcţii au fost asigurate de Primăria Comunei Vulcana-Băi prin grija primarului independent Emil DRĂGHICI. Toţi aceştia au fost răsplătiţi de preotul paroh Constantin MILEA cu „Distincţii de Vrednicie”, dar răsplata cea mare nădăjduim că va veni din partea Lui DUMNEZEU în ceruri. Dar lucrările la Biserica Vulcana de Sus nu se vor opri aici. Pe viitor se intenţionează să se înprejmuiască cimitirul satului ( care se află în imediata apropiere a Bisericii) cu gard cu plasă. De asemenea gardul din faţa Bisericii (actualmente fiind din scândură) va fii schimbat cu unul din fier forjat.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Locasuri de cult