Nu au primit în trup Lumină, în niciun Paşti din câte-au fost, decât cei care-n duh suspin
Cei care îi iubiţi pe fraţi, din moarte aţi trecut la Viaţă şi în Lumină vă scăldaţi şi-n noapte grea, cu nori sau ceaţă.
Nu pentru semnul lui Iona, ci pentru pâini şi pentru peşte Îţi strigă lumea: "Osana!" şi sărbătoare Îţi găteşte.
Povestea spune că-ntre magi (Balthazar, Gaspar, Melchior), al patrulea, cu daruri dragi, n-a ’tins al ieslei Sfânt Odor.
Cu cât lumina dintru noi se face întuneric, cu-atât la geamuri şi-n odăi decompensăm feeric
Un pic de iubire Îţi cer, cum martirul Îţi cere Sângele; de talazul euharistic să pier ca-ntr-un colţ de icoană paingele.
Nu mai aştept nici să Te naşti, nici să ne scuturi din nevoi; în fiecare zi sunt Paşti şi eşti în toate printre noi.
În gândul Domnului sunt anii ca straja nopţii ce-a trecut; doar pentru noi zilele-arată, în inimi, - iad neînceput.
Fii-ai netăierii împrejur la inimă şi la urechi, Îţi cerem pâine şi huzur şi-n anul nou ca-n anii vechi.
Azi Dumnezeu se face rob; în zeghea cărnii se înfașă, și peste-al inimilor drob s-așterne vestea uciga