
Cu cât lumina dintru noi
se face întuneric,
cu-atât la geamuri şi-n odăi
decompensăm feeric
cu luminiţe prin brăduţi,
sclipici, gablonz, beteală,
demult cu sufletul vânduţi,
-creştini de mântuială.
Se-ncurcă între porci şi reni
Iisus Hristos Preasfântul,
în iad de-amare buruieni
ce I-a-şternut Pământul.
Greu paiele Şi-a regăsit
în lutu-nsângerat
pe care jertfa şi-au iubit
creştinii de Ignat.
Sfară de Valea Gehinnom
aduce Vestea Bună.
În locul meu se face Om...
Şi timpul mort s-adună...
Tot peşteră Ţi-am pregătit-
inimi de dobitoace...
Zău, nu ştiu la ce-ai mai venit,
tot pe-nnoptat, la toace.
"Vădit sunt ultimele vremi!",
dar tot Te-nfeşi în tină,
şi-n lacrimi de colind Te dai,
Lumină din Lumină.
pr. Nicuşor Stroe
-
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine - Vasilica Grigoras
Publicat in : Poezii ortodoxe -
O treapta din scara catre Domnul
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Iisuse, preadulce Hristoase
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.