
Nu au primit în trup Lumină,
în niciun Paşti din câte-au fost,
decât cei care-n duh suspină
în rugăciune şi în post.
Când Dragostea coboară-n noi
pe aripi de iertare
şi Crucii ne lipim -altoi-
e Săptămâna Mare.
Când sub obroc smerit în duh
Lumina-n trup se naşte,
lutul însângerat văzduh
se face-n noi.
Nu mugur de lumină, nu,
ferit în mâini de vânt;
făclia Paştilor eşti Tu,
şi rugul – de pământ.
pr. Nicuşor Stroe
-
Pamantule sfant
Publicat in : Poezie Ortodoxa -
Se pogoara cerul pe pamant
Publicat in : Poezie Ortodoxa -
Tristete
Publicat in : Poezii ortodoxe
-
Zorii Anului
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Haos
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.