M-am nascut in mana cu o dalta pusa acolo de Dumnezeu, ce pretuire inalta pentru unul cum sunt eu ! Cu ea, ar fi de datoria mea, sa bat in Piatra Nepasarii sa sparg aceasta stanca rea ce-mi tine sufletul in locul tulburarii.
Cuvantul - dulce si amar - starneste sentimente care ba sunt insorite, ba sunt de clestar ! Ce arma si ce leac, ce crime poti sa faci cu el si chiar de-i cat un varf de ac cuvantul cald - culori, pastel
Bai, dar rea-i lumea asta!Nu mai tace - gura-i umbla-aproasta. Si asta, ce laudaros mai e si asta... of, ca barfitoare-i si vecina asta! Un punct de vedere critic, pentru unii poate chiar atipic, dar e de ajuns sa vezi cu ochi strapunsi de rosu...
Ce grijulie-i zapada, atunci cand face gerul sa-si ascunda spada. Ca o femeie ce-i mama, zapada incearca s-adoarma pamantul sub strat alb si gros - strat ros de manuțe de copii ce umbla cu "Steaua
Un glas metalic, crud, paraseste clopotul invelit in ger, paseste pe fulgi care cad si se grabeste spre cer! De sus, Iisus il trimite s-alerge spre suflet de om, sa sparga tacerea ce-l face neom. Glas de Biserica - voce de clopot vestește ca vine i...
De ce mor animalele? Mor pentru mine... si se sting senine ! O viata m-au slujit invatandu-ma "devotament" ! Iar moartea lor imi este testament, caci ce alta mostenire mare imi poata lasa ceva ce-i cu un pic mai mare ca o floare
Despre Nasterea Domnului! 25 decembrie, in fiecare an e ziua Ta... O zi in care imi iubesc placerea mea, atat de tare si de mult incat tristeti-i Tale-s surd ! Rad, joc... ma joc cu mese pline si rasul meu se face-un spine, ce se-adauga la coroana...
Un cerb falnic cu piept topit in fier, cu-ntelepciune scaldata in divinul fler, pe carari sculptate-n timp acum si odinioara pasea incet s-avea curand sa moara. Valuri spumegande din izvorul dorului curat, valuri oglindii inunda inima cu suflet...
Poezie inchinata Sfantului Nectarie Taumaturgul, ierarhul din Eghina. Ce te faci cand iti iese-n cale, cand nervii parc-ar rupe zale, un chip bland si-nsiropat cu "drag" si negri nori in pulbere se sparg
Poezie scrisa in amintirea marelui poet Adrian Paunescu! Am auzit si eu vorbind pe altii, ca poetii-s plini de aspiratii... si desi nu-s buni de pus la jug, ara sufletele far' de plug. Fiindca trebuie sa se stie clar, despre adevarul ce-l declar...