
M-am nascut in mana cu o dalta
Pusa acolo de Dumnezeu,
Ce pretuire inalta
Pentru unul cum sunt eu !
Cu ea, ar fi de datoria mea,
Sa bat in Piatra Nepasarii
Sa sparg aceasta stanca rea
Ce-mi tine sufletul in locul tulburarii.
S-ar mai trebui sa sparg
Din nesfarsitul Munte al Iubirii
Pietre cat sa-ncapa intr-un cos imens si larg
Sa-mi construiesc o scara spre taramul nemuririi !
Sergiu Dema
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.