DACA…?

Dacă…? Bunul Dumnezeu nu ar avea timp să ne binecuvânteze astăzi pentru că noi nu am avut timp să-I mulţumim ieri?
Dacă…? Bunul Dumnezeu ar hotarî să nu ne mai călăuzească mâine pentru că nu L-am urmat astăzi?
Dacă…? Noi nu vom mai vedea niciodată o floare înflorind pentru că am fost nemulţumiţi când bunul Dumnezeu a trimis ploaia?
Dacă…? Bunul Dumnezeu ar hotarî să nu ne mai învrednicească să vedem apusul de soare pentru că nu I-am mulţumit pentru răsărit?
Dacă…? Bunul Dumnezeu ar înceta să ne mai iubească şi să aibă grijă de noi pentru că nu am reuşit să-i iubim şi să avem grijă de cei din jur?
Dacă…? Bunul Dumnezeu i-ar lua astăzi pe cei dragi de lângă noi, pentru că nu am ştiut să-i preţuim ieri?
Dacă…? Bunul Dumnezeu ne-ar lua Sfânta Scriptură mâine, pentru că nu am citit-o astăzi?
Dacă…? Bunul Dumnezeu nu L-ar fi trimis pe Mântuitorul Iisus Hristos ca să ne răscumpere păcatele?
Dacă…? Uşa Sfintei Biserici Ortodoxe ar fi închisă pentru că noi n-am deschis uşa inimii noastre?
Dacă…? Bunul Dumnezeu ne-ar răspunde la rugăciuni în modul în care I-am răspuns cererii Lui de a-l sluji?
Dacă…? Bunul Dumnezeu ne-ar împlini nevoile în modul în care noi i-am dăruit vieţile?
Dacă…? Bunul Dumnezeu, într-o bună zi, ar vrea să-Şi întoarcă faţa de la noi?



ACUM CÂND SE ÎNCHEIE ANUL

Acum când se încheie anul,
Să medităm la ce-am făcut,
Cât timp am petrecut cu Domnul?
Şi cât în zadar l-am pierdut?

În acest an ce se încheie,
Pe câţi la Domnul i-am chemat?
La câţi am fost pentru a le spune?
Despre Iisus, de harul dat.

Cât timp am stat în rugăciune?
Şi cât Cuvântul am citit,
Exemple bune-am fost în lume?
La câţi de Domnul am vorbit?

Am fost noi sare şi lumină?
Am luminat în jur mereu?
Am fost curaţi şi fără vină?
Am fost pe plac lui Dumnezeu?

Să medităm la viaţa noastră,
Şi să vedem tot ce-am făcut,
Să cerem milă şi îndurare,
Iertare pentru al nost trecut.

Ne iartă pentru neveghere,
Şi pentru tot ce am greşit,
Pe calea Ta dă-ne putere,
Sa mergem până la sfârşit.

O Doamne dă-ne biruinţă,
Şi umple-ne cu Duhul sfânt,
Şi te rugăm dă-ne credinţă,
Căci Tu revii Iisus curând.

Amin

TRADITII SI OBICEIURI DE ANUL NOU

Sa porti ceva rosu, sa ai bani in buzunar si sa-ti pui o dorinta, noaptea dintre ani este plina de superstitii in traditia romaneasca. Pe langa acestea, de Anul Nou sunt legate o serie de obiceiuri traditionale care s-au pastrat pana in zilele noastre, precum Plugusorul si jocul caprei sau cel al ursului.
Revelionul este denumirea moderna a noptii de 31 decembrie spre 1 ianuarie, ceremonialul de innoire simbolica a timpului purtand inainte denumirea de Ingropatul Anului Vechi". Cuvantul de origine franceza Reveillon" se traduce prin veghe", aici cu sensul de ospat/petrecere la miezul noptii, si desemneaza vechiul ceremonial funerar al antichitatii geto-dace ce celebra moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii, Anul. Data de incepere a noului an a fost fixata oficial la 1 ianuarie abia in anul 153 i.Hr, pana atunci romanii sarbatorind dupa randuiala vechiului calendar, cand anul incepea la 1 martie.

De noaptea dintre ani sunt legate o serie de traditii si obiceiuri specifice fiecarui popor sau regiune. La noi traditia populara abunda de practici magice precum prognozarea vremii si a recoltelor din noul an ori aflarea duratei vietii si a norocului membrilor familiei. Pentru prognozarea vremii, conform asa-numitului calendar din foi de ceapa, o ceapa era taiata in 12 parti egale, corespunzatoare fiecarei luni a anului iar in cojile astfel obtinute se punea sare, in cantitati egale. Foile de ceapa erau asezate apoi pe masa sau pe vatra sobei, in ordinea in care se succed lunile in an, iar in dimineata zilei de 1 ianuarie se apreciau lunile ploiase in functie de apa acumulata in cupele foilor de ceapa.

Pentru estimarea culturilor din anul viitor se face in noaptea de Anul Nou calendarul de carbuni. Astfel, pentru fiecare planta (porumb, grau, cartof, sfecla etc.) ce urmeaza a fi semanata in anul urmator se alege cate un carbune aprins care se pune pe o tava sau pe marginea vetrei si se lasa pana dimineata. Toti carbunii trebuie sa fie de aceeasi proveninta si marime. Cantitatea de cenusa rezultata de la fiecare carbune reprezinta rodul recoltei corespunzator plantei alese si astfel se determina ce cantitate din fiecare cultura va fi semanata primavara. Multe alte practici si credinte de acest fel se pastreaza inca in mediul rural.

Un alt obicei al noptii dintre ani este cel al sarutului sub vasc, planta sacra in traditia multor popoare pagane. Vascul este simbolul iernii si al sarbatorilor de iarna iar obiceiul sarutului sub vasc apartine scandinavilor, care asociau vascul cu zeita dragostei, Friga si astfel, cand intalneau crengute de vasc, indragostitii se sarutau.

In Ajunul Anului Nou, in unele zone se practica mersul cu Plugusorul si jocurile cu masti (capra, ursul, calutul si cerbul), iar in dimineata noului an, pe 1 ianuarie, se merge cu semanatul (Sorcova). Obiceiul Plugusorului este legat de speranta fertilitatii, versurile sale prezentand practicile agricole si urari de holde bogate. In schimbul acestor urari, copiiii primesc daruri simbolice, colaci, fructe sau bani.

Legat de jocul caprei, cel al ursului, calutii si jocul cerbului, aceste obiceiuri si-au pierdut astazi din semnificatiile initiale (capra - personificarea productivitatii/inmultirii usoare si rapide in lumea animala si a fertilitatii pamantului; ursul - animal sacru la geto-daci, calutii/caiutii - care simbolizeaza protejarea gospodariilor de spiritele rele; cerbul - simbolul soarelui, intruchiparea puritatii si a dreptatii) si sunt practicate mai mult in scop de diverstisment.

Sorcova este obiceiul conform caruia in dimineata zilei de 1 ianuarie copiii, dar si cei mari, merg si seamana, simbolic, cu boabe de grau si orez, pe care le arunca in casa si asupra celor din casa. Versurile insotite de urari specifice difera de la o zona la alta: Sorcova, vesela/ Sa traiti, sa-mbatraniti/ Ca un mar, ca un par, ca un fir de trandafir/ Tare ca piatra, iute ca sageata/ Tare ca fierul, iute ca otelul/ La anul si la multi ani" sau, o varianta mai scurta Sorcova,vesela/ Sa traiti sa infloriti/ Ca merii, ca perii, in mijlocul verii/ Ca toamna cea bogata de toate-mbelsugata/ La anul si la multi ani".

Pe plan culinar, pe masa de Revelion trebuie sa se gaseasca 12 feluri diferite de mancare, corespunzatoare si, respectiv, reprezentand cele 12 luni ale anului. Din traditiile si obiceiurile altor popoare aflam ca la greci se pregateste pentru noaptea de Revelion o prajitura traditionala in care se pun bani (ori paine cu busuioc, in care se pune o moneda, busuiocul fiind un talisman impotriva duhurilor rele). Astfel, cel vare va gasi moneda in portia sa va avea parte de noroc si bogatie tot anul. In tarile nordice, de pe masa de Anul Nou nu trebuie sa lipseasca crapul, pentru ca asa cum crapul inoata impotriva curentului, tot asa cei care se ospateaza din el sa invinga in noul an toate curentele potrivnice. Scotienii beau in noaptea de Revelion Hot Pint, o bautura din amestec de bere, whisky si oua, care este pregatita si consumata numai in aceasta noapte a anului.

SUPERSTITII DE ANUL NOU

Noaptea de Anul Nou este o noapte plina de superstitii in traditia romaneasca. Unele au legatura cu activitatile zilnice de pe parcursul anului urmator, altele - cu alungarea asa ziselor spirite malefice sau cu atragerea norocului. Iata care sunt cele mai frecvente astfel de credinte.

• Acel obiect pe care il tii in mana de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mana imediat dupa ora 12 va fi cel mai important plan al vietii tale in anul care vine. Daca tii bani in mana, vei merge bine cu banii tot anul, daca iti tii iubita de mana, iti va merge bine cu dragostea tot anul, daca tii paharul in mana, va fi un an vessel;
• La miezul noptii, pune-ti o dorinta. Sunt mari sanse ca ea sa se implineasca, asa incat... ai grija ce-ti doresti!
• Aduce ghinion sa intri in noul an fara nici un ban in buzunar. E bine sa aveti bani in fiecare portofel;
• E bine sa nu va gaseasca noul an cu datorii, altfel veti avea datorii tot anul;
• Primul om care va trece pragul in prima zi din noul an va influenta tot anul. Persoanele blonde sau roscate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc;
• Prima persoana care va suna sau va bate la usa in prima zi din noul an trebuie primita. Daca prima persoana care va intra in casa e femeie - va fi un an prost, daca e barbat - va fi un an norocos;
• Nu trebuie sa aruncati nimic din casa in prima zi de an nou, nici macar gunoiul. E bine ca ceva sau cineva sa va intre in casa in prima zi din anul nou, nu sa iasa;
• Faceti ceva, cat de mic, care are legatura directa cu munca dumneavoastra in prima zi a noului an pentru a va merge bine la serviciu tot anul;
• Prima zi din noul an trebuie sa va gaseasca in curatenie deplina, deci e bine ca inaintea anului nou sa faceti curatenie si in cele mai ascunse unghere;
• Imbracati ceva nou si ceva rosu pe 1 ianuarie;
• Nu plangeti in prima zi a noului an;
• Faceti mult zgomot la miezul noptii, pentru a alunga spiritele rele (clopotei, petarde etc);
• Nu imprumutati bani si nu va indatorati pe 1 ianuarie;
• E semn rau sa spargi ceva in noaptea de Anul Nou;
• E semn rau daca stranuti in noaptea de Anul Nou;
• Aduce noroc sa mananci carne de porc sau linte de Anul Nou;
• Anul Nou va fi luminos si bun daca se lasa o lampa sau o lumanare aprinsa pana la ziua;
• In dimineata de 1 ianuarie se pun bani de argint in apa cu care se spala membrii familiei;
• Nu injurati si nu folositi cuvinte urate in ajun de An Nou;
• Lasati usa, geamul, dulapurile deschise in noaptea de Anul Nou.



GANDURI PENTRU ANUL NOU

Ca o lumanare-n noapte
Se zareste vechiul an
Tot ce-a fost vorbe sau fapte
S-au topit, s-au dus in van.

Acum totul se-nnoieste
Si tu speri sa fi mai bun
Roata vietii iar porneste
In vacarmul ei nebun.

De te lasi furat de vraja
Si privesti cu nepasare
Vei vedea ca iti urmeaza
Cea mai crunta intrebare.

Ce-ai facut cu viata care
Ti-a fost data s-o traiesti?
I-ai dat gust? I-ai pus tu sare?
Sau pe loc ai sa mutesti?

Nu cumva sa sapi in glie
Sa o pui pentru pastrare
Fiindca Domnul vrea sa fie
Verde si-n plina lucrare.

Fa-ti te rog de azi un plan
Sa-ti duci viata cu folos
Si de-acum din noul an
Sa traiesti pentru Hristos.

Sa fii ca smochinul care
A-nverzit intr-un ogor
Si in razele de soare
Da un rod folositor.

• “Vom deschide cartea. Paginile sale sunt albe. Chiar noi vom pune cuvinte pe ele. Cartea se numeste Oportunitate iar primul capitol este prima zi a noului an.”

• “Lasa ca anul ce a trecut sa alunece in inchisoarea trecutului. Lasa-l sa plece, caci a fost imperfect si slava Domnului ca se poate duce acum.”

• “Dintre toate sunetele de clopot..cel mai solemn si induiosator este sunetul care anunta sfarsitul anului care trece.”

• "Anul nou ne aduce bucurie si o noua sansa de a ne schimba viata."

• "Vechiul an s-a sfarsit.Sa lasam trecutul mort sa se ingroape de unul singur .Anul nou a pus stapanire pe orologiul timpului.Toata lumea intampina responsabilitatile si posibilitatile urmatoarelor douasprezece luni."

• "Anul nou incepe in furtuna de zapada a albelor promisiuni."

• "Arunca anul ce s-a dus in haurile tacute ale trecutului.Lasa-l sa se duca , pentru ca a fost imperfect ; ii multumesc Domnului ca il poate face sa plece."

• "Ar trebui ca fiecare om sa se nasca inca o data in prima zi a lunii ianuarie.Sa o ia de la capat cu o pagina noua.Micsoreaza-i sau mareste-i lungimea fraului , dupa cum este cazul ; dar lasa-l din nou liber in prima zi de ianuarie , cu fata indreptata inainte , fara sa ia seama la lucrurile care au fost si sunt trecute."

• "Fie ca necazurile tale sa dureze atat de mult cat promisiunile pe care ti le-ai facut pentru noul an."

• "Fii intotdeuna in razboi cu viciile tale , in relatii pasnice cu vecinii tai , si fa in asa fel ca fiecare an nou sa te gaseasca ca pe un om mai bun."

• "Anul nou reprezinta un eveniment anual nevinovat , fara nici un folos vadit pentru nimeni , cu exceptia de a fi un motiv pentru chefuri promiscue , apelative prietenesti si fagaduieli gratuite."

• "O hotarare de anul nou este ceva care incepe intr-un an si se sfarseste in urmatorul.”



RUGĂCIUNE DE ANUL NOU

Doamne, mai e puţin timp şi vei deschide uşa unui nou an. În timp ce îmi iau rămas bun de la cel vechi, îl îmbrăţişez pe cel nou. Sunt fericit de certitudinea pe care ne-o dai, asigurându-ne că Te afli între ani.

Dar înainte de a închide uşa înspre trecut, te rog, lasă-mă să mă mai uit odată înapoi şi să-Ţi mulţumesc pentru ajutorul preţios pe care mi L-ai dat în anul care a trecut. M-ai dotat cu răbdare în încercări. M-ai susţinut cu braţul Tău când m-am clătinat. Îţi mulţumesc pentru acest ajutor.

Atunci când cei din jur m-au dezamăgit şi nu de puţine ori m-au jignit, Tu ai fost lângă mine cu mângâierea Ta sublimă. Când sufletul îmi era tulburat, Cuvântul Tău m-a susţinut. Tu ai fost Acela care mi-ai şters lacrimile şi m-ai consolat.

Ori de câte ori m-am simţit singur şi părăsit, mi-ai arătat că eşti cu mine. M-ai luat de mână şi mi-ai spus că întunericul va trece. Mulţumesc, Doamne.

Când m-am aflat la răspântie, neştiind încotro să apuc, Tu m-ai călăuzit. Duhul Tău mi-a arătat în ce direcţie să o iau. Tu m-ai înviorat şi mi-ai dat putere, când am obosit pe cale. Tu m-ai cheamat deoparte ca să mă odihnesc. Dragostea Ta mi-a dat forţe noi. Puterea Ta m-a însufleţit şi mi-a dat curaj. Mulţumesc şi pentru aceasta, Tată.

În pericole, Tu m-ai protejat. Îngerii Tăi nevăzuţi m-au înconjurat. Mulţumesc, Dumnezeul meu iubit.
Când descurajarea m-a cuprins, Tu m-ai îndemnat să merg mai departe. Mi-ai dat asigurarea că eforturile mele nu sunt zadarnice. M-ai ajutat să-mi recapăt încrederea în mine, amintindu-mi că Tu îmi eşti deajuns. Doamne, cât de mult te iubesc pentru acesta.

Atunci când prietenii nu m-au înţeles, Tu nu m-ai părăsit şi ai stat alături de mine. Tu m-ai înţeles, cum numai Tu o poţi face. Mulţumesc, Doamne.

Doamne înainte de a închide uşa în faţa trecutului meu personal, vreau să am certitudinea că las în urma mea o casă curată. Ajută-mă, ca nu cumva să duc vreun gunoi cu mine în viitor, sau, ceea ce este şi mai grav, să-l ascund undeva, sub vreun covor.

Ştiu că dacă voi ascunde îndoieli, temeri, resentimente şi dacă nu voi ierta, taote acestea mă vor urmări şi nu îmi vor da pace. Aşa că, înainte de intra pe uşa noului an, ajută-mă să rezolv orice problemă pe care o am. Te rog, să-mi dai tăria să pot înfrunta problemele pe care le-am ascuns sau ignorat. Ajută-mă să nu dau vina pe alţii, ci să-mi asum eu toată responsabilitatea pentru reacţiile mele.

Te invit Doamne, în cele mai întunecate şi intime locuri ale mele. Arată-mi Tu care sunt lucrurile pe care am refuzat să le înfrunt. Dă-mi curajul să pot merge împreună cu Tine în locurile cele mai tăinuite ale elui meu. Apoi, dă-mi Tu răbdarea ca să rezolv ceea ce trebuie rezolvat. Mă predau cu totul Ţie. Curăţeşte-mă. Pregăteşte-mă pentru ceea ce îmi rezervă viitorul.
Amin.

PENTRU ANUL NOU

"...vreau să vă spun că, începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viata, să luăm aminte, cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneste cine stie de când si să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greselile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toti, să începem Anul Nou cu inima curată si cu credintă în Dumnezeu. Să nu începem la crâsmă cu betie, cu fluiere, cu câte si mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineată, asa o să-ti meargă tot timpul!
Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe fata pământului! Iată cum stiu oamenii să multumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viată. Dar vine moartea la om si-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai vrea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai dă! Este rânduit: când ti-o veni ceasul, te ia si te duce. Ai vrea să te rogi: "Doamne, mai dă-mi un minut!" Dar nu-ti mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ti-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepti, să te pocăiesti, să plângi, să te rogi! Ti-a dat atâtia ani de viată si n-ai avut nici o grijă. Si atunci vei vedea că nu mai este pocăintă în timpul mortii.
Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu, că n-am făcut nimic bun si să-I multumim că ne-a ajutat cu mila si cu îndurarea Lui să trecem iarăsi 365 de zile si să ajungem până azi.
Toti trebuie să multumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viata si fiintele si toate vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să multumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi!
Asteptăm mila lui Dumnezeu, dar odată n-ar să mai fie timp, căci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scăpa nimeni! Nu pot scăpa nici împăratii. Unde sunt împărătiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt împăratii de care se cutremura lumea? Unde sunt cetătile? Unde sunt orasele? Unde-i orasul Pompei si unde este Cartagina si orasele vechi care s-au dărâmat de cutremur?
Unde sunt cetătile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei învătati? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru si ale căror capete străluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pământ si pulbere s-au făcut. Asa-i dreptatea lui Dumnezeu si vai de noi si de noi dacă cheltuim vremea în zadar. Marele Apostol Pavel spune: Răscumpărati vremea, că zilele rele sunt (Ef. 5, 16).
Vom cere să mai trăim un minut si n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentru că trecem fără griji viata aceasta si ne încurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! În toată ziua Biserica ne spune: Omul ca iarba; zilele lui ca floarea câmpului, asa va înflori (Ps. 102, 15). I-a spus Dumnezeu lui Isaia, pentru toti: Tot trupul este iarbă si slava omului ca floarea ierbii; uscatu-s-a iarba si floarea ei a căzut. Si iarăsi zice Duhul Sfânt în psalmi: Zilele lui ca umbra trec; că s-au stins ca fumul zilele mele. Si iarăsi: Anii lor ca pânza unui păianjen s-au socotit; si iarăsi: Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat.
Pentru cine vorbeste aici Duhul Sfânt? Pentru noi! Să avem urechi, să nu fim surzi. Să nu ne astupăm urechile, că visuri suntem sub soare. Oricine ar fi, praf si pulbere este! Nimic nu rămâne vesnic pe pământ. Unde sunt puternicii de care se cutremura lumea până ieri? Du-te si vezi-i în gheenă, cum îi muncesc dracii. Du-te si întreabă-i acolo: "Cu ce v-ati ales din viata aceasta?" Unde a rămas stăpânirea, unde stiinta, unde puterea popoarelor? I-a luat moartea, după dreptate, si-i tine în legături până în ziua Judecătii de Apoi.
Împăratul Alexandru Macedon era mare filosof; învătase filosofia despre suflet si moarte de la acel mare filosof din antichitate, Aristotel, opt ani de zile. Si tot îl cinsteau ai lui, dar el avea cuvântul acela: "Dacă-i moarte, nu-i nimic!"
Dar odată, tot îl lăudau:
- Măria ta, cât stăpânesti! Cât de mare esti!...
- Măi, dacă credeti că am stăpânire, veniti cu mine la malul mării (si marea era tulbure în ziua aceea. Vărsa valuri si se agita). Uite, ca să vedeti ce putere am: Mare, îti poruncesc să stai pe loc!
Dar marea zvârlea valuri peste el.
- Ati văzut? Ati zis că am putere! Ati spus că eu împărătesc. Un val de apă, tot acum mă îneacă. Nu a ascultat deloc de mine. Cum ziceti că am putere, dacă un val de apă nu ascultă de mine?
El era om care cunostea că omul nu poate nimic fără Dumnezeu!
Când era să moară, l-au întrebat generalii lui:
- Măria ta, din ce să-ti facem mormântul? Din marmură? Din aur? Din pietre scumpe de iachint, de hrisolit, de onix, de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe i le-au spus. Iar el le-a răspuns:
- Dacă-i moarte, nu-i nimic! Să nu-mi faceti mormântul meu din aur si din alte pietre scumpe, ci să-mi faceti mormântul si sicriul de granit. Să nu cumva să mă îmbrăcati în haine aurite, ci simplu, ca un simplu om. Si să lăsati la sicriu două găuri: una în stânga si alta în dreapta.
- Dar de ce asta?
- Pe acolo să-mi scoateti mâinile goale, ca să vadă toti că nimic n-am luat cu mine după moarte.
Să veghem cum petrecem timpul înaintea Domnului. Căci negresit vom muri si ne va cere socoteală ce-am vorbit în fiecare clipă si ce-am gândit si ce-am lucrat.
Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să multumim Preasfintei Treimi si Preacuratei Maicii Domnului, care mijloceste pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun si să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, crestineste. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea. Amin!"

(Părintele CLEOPA ILIE)



GANDURI DE ANUL NOU

Un an de bucurii şi har
Să ne dea Domnul Sfânt în dar,
Un an cu dragoste şi dor,
Cu pace şi credinţă, spor.

Un an bogat cu bucurie,
Cu o credinţă veşnic vie,
Un an cu binecuvântări,
Cu cântece şi vindecări.

Un an de îndelungi răbdări,
Un an voios cu împăcări,
Cu rod bogat şi bucurie
Şi mari schimbări din temelie.

Un an voios cu Dumnezeu,
Sensibili,lângă El mereu
În rugăciune ancoraţi
Să fim statornici, ne-nfricaţi.

Un an voios, plin de speranţă,
Trăit cu Domnu-n siguranţă,
Un an frumos s-avem mereu
Cu-ncredere în Dumnezeu!

Amin!

RUGĂCIUNEA DUPĂ ANUL NOU

Doamne, iti multumim pentru anul care a trecut si pentru viata noastra de pana acum. Iti multumim pentru darurile Tale pe care le-am primit in anul care a trecut si in toata vremea vietii noastre. Iti multumim pentru lumina si pentru toata dragostea Ta, iti multumim pentru bucuria de a trai, iti multumim pentru sanatate, iti multumim pentru ceea ce ne-ai invrednicit sa vedem si sa cunoastem si pentru ceea ce ne-ai invatat, iti multumim pentru tot ajutorul pe care l-am primit de la Tine pana acum. Iti multumim pentru ceea ce ne-ai invrednicit sa realizam bun, frumos si util, prin eforturile si priceperea noastra, pentru semenii nostri si pentru noi. Iti multumim pentru ca existam, pentru implinirile noastre spirituale, pentru sporirea noastra duhovniceasca si pentru realizarile materiale.

Binecuvinteaza Anul Nou care incepe si viata noastra de aici incolo. Ajuta-ne sa incepem cu bine, sa Te iubim mai mult, iubind cu adevarat lumea Ta, viata noastra pe care am primit-o de la Tine si locul pe care-l ocupam in mijlocul lumii Tale. Ajuta-ne sa fim mai buni sa facem binele si sa avem parte de bine. Sporeste puterea adevarului, intareste dreptatea, inmulteste cinstea, trezeste in noi bunul-simt, rusinea, mila, respectul si toate simturile umane cele adormite. Opreste-ne din toate caile ce nu duc la Tine. Ajuta-ne Doamne sa facem din anul pe care-l avem în fata un an al împlinirilor, al pacii, al muncii si al roadelor, al bucuriei, al respectului si al tuturor realizarilor bune, frumoase, pentru credinta noastra, pentru neamul nostru si pentru noi însine.

Fii alaturi de noi, Doamne, si lucreaza cu noi si prin noi si ne ajuta sa lucram ca Tine si cu Tine spre dainuirea si fericirea lumii Tale si spre multumirea Ta.
Amin!



REVELION 2013

Revino Tu, Iisuse!
Eşti aşteptat de noi;
Vrem să Te-ntâmpinăm:
Eu şi cei dragi ai mei.
La lucrurile sfinte!
Iisus, ce-ai pregătit!
O! Cât de aşteptate!
Noi, mult ni le-am dorit.
2 (doi), suntem mai puternici.
0 (zero) singur mă simt,
1 (unu) e Dumnezeul,
3 (trei), Tată, Fiu, Duh Sfânt.



La mulţi ani, cu sănătate
Şi iertare de păcate!

Pace-n suflet, armonie,

Sănătate, bucurie,

Bunăstare, fericire

Şi la capăt, MÂNTUIRE!

AN NOU BINECUVÂNTAT ŞI ÎMBELŞUGAT!
LA MULŢI ANI!

Anul ce începe-acum,
Să ne fie unul bun,
Încărcat cu fapte bune
Şi mai multă rugăciune!
Să-L slăvim pe Dumnezeu
Şi la bine, şi la greu!
S-avem pace, fericire
Şi la capăt, mântuire!



SĂ-I MULŢUMIM CU MIC...CU MARE!

Şi dacă Domnu-n mila Sa
Mai lasă-un an de îndurare,
Să ne oprim pe-al vieţii drum
Să-I mulţumim cu mic, cu mare!

Să-I mulţumim pentru Iubirea
Ce zi de zi ne-a însoţit,
Ne-a dat cuvinte-n rugăciune
Şi harul Său ne-a dăruit!

Să-I mulţumim că ne-a dat pace
Şi pâine, apă...şi Cuvânt,
Că pentru noi, ca Prunc Divin,
A coborât din cerul sfânt!

Să-I mulţumim că ne iubeşte
Şi va rămâne credincios
Purtându-ne încă un an
Spre cerul slavei, glorios!



LA MULŢI ANI cu sănătate!
Să vă dea Domnul de toate,
Tot ce este mai frumos
Şi vă este de folos!

Anul ăsta să lucrăm,
Lumea-n bine s-o schimbăm:
Să fim buni, curaţi, vioi,
Dar... să-ncepem chiar cu noi!

Nicolae Motovilof (ucenicul Sf. Serafim) a avut odinioară o discuţie deosebită cu SFÂNTUL SERAFIM DE SAROV, pe care a însemnat-o pe hârtie spre amintire. Însemnarea a rămas multă vreme în arhiva Mânăstirii Diveeva. Abia după 70 de ani (când a fost canonizat între Sfinţi cuviosul Serafim de către Sinod), abia atunci – zic -, Elena Meliucoff, văduva lui Nicolae, a găsit însemnarea lui. Era aruncată fără atenţie într-un hambar de la Diveeva. Elena a predat hârtiile cu însemnarea răposatului ei bărbat lui Serghie Nil, scriitorul rus, care a publicat-o în anul 1903, în foaia “Gazeta Moscovei”.

Cele povestite în hârtia asta s-au petrecut în anul 1831, pe la sfârşitul lui Noiembrie, când trăia Sf. Serafim. Atunci a rânduit Dumnezeu ca să-l vadă pe Sf. Bătrân strălucind la faţă ca soarele, fiind luminat de slava cerească. Aceasta i s-a descoperit tânărului, prin rugăciunea Cuviosului, pentru a-l scoate din nedumerirea ce-o avea el despre rostul vieţii creştineşti. Iată ce a scris însuşi Nicolae Motovilof, în însemnarea lui aflată la Diveeva:

“Era o zi noroasă; pământul era acoperit cu o pătură groasă de zăpadă şi ningea cu fulgi mascaţi, când Părintele Serafim, m-a poftit să stau lângă el, pe o buturugă de copac, în poiana din mijlocul pădurii.
Domnul mi-a descoperit, îmi zice el, că în vremea copilăriei tale, doreai să ştii care este scopul vieţii creştineşti. Te sfătuiau ai tăi să mergi la Biserică, să te rogi, să faci bine, că întru acestea, ziceau ei, stă scopul vieţii creştineşti. Dar nici una nu te mulţumea.
Ei bine, rugăciunea, postul, privegherile şi orice altă faptă creştinească sunt bune în sinea lor, totuşi scopul vieţii noastre nu este întru împlinirea lor, căci ele nu sunt decât mijloace.
Adevăratul scop al vieţii creştineşti este dobândirea Duhului Sfânt. Să ţii seamă că nici un lucru bun nu ne aduce roadele Sfântului Duh, dacă nu este săvârşit prin dragostea lui Hristos. Iar scopul vieţii noastre este dobândirea Duhului Acestuia.
- În ce chip vorbeşti despre dobândire, l-am întrebat atunci pe Părintele Serafim, căci eu nu înţeleg tocmai bine!
- A dobândi înseamnă a lua în stăpânire, îmi zise el, tu înţelegi ce va să zică a dobândi bani, nu-i aşa? Ei bine, tot aşa este şi cu Duhul Sfânt. Pentru omul de rând, scopul vieţii pământeşti este de a dobândi bani, de a primi onoruri, dregătorii, răsplătiri şi altele. Duhul Sfânt este şi el un capital veşnic, singura comoară care nu se termină.
Orice lucru împlinit din dragostea lui Hristos, aduce darul Sfântului Duh; totuşi Rugăciunea îl aduce mai uşor, căci ea este o unealtă care ne stă, oarecum, pururea la îndemână.
Se poate întâmpla că ai dori să mergi la Biserică şi nu se află Biserică sau se poate întâmpla să mergi atunci când slujba ar fi terminată. Sau, deşi voieşti să ajuţi un sărac, dar, se întâmplă, să nu-l găseşti în drumul tău. Sau doreşti să păzeşti curăţia, dar nu ai tărie pentru asta. Pe când Rugăciunea este cu putinţă a o săvârşi totdeauna şi fiecare poate s-o uneltească: atât bogatul, cât şi săracul, atât cel cărturar, cât şi cel necărturar, acel tare ca şi cel slab, cel sănătos ca şi cel bolnav, acel drept ca şi cel păcătos.
Puterea Rugăciunii este negrăită şi mai presus de toate; ea ne agoniseşte Sfântul Duh!
- Părinte, am zis eu atunci, mereu vorbeşti despre darul Sf. Duh, dar cum şi unde anume pot eu să-l văd?
Lucrurile bune sunt văzute, dar oare şi Duhul Sfânt poate fi văzut? Cum aş putea să ştiu eu dacă El este cu mine ori nu?
La asta Cuviosul răspunde:
- Darul Sfântului Duh, care ni s-a dat în clipa Botezului, străluceşte în inima noastră, cu toate căderile şi cu toată întunecimea care ne înconjoară. El (adică darul Sf. Duh) se arată într-o lumină negrăită (străină) tuturor acelora întru care Dumnezeu vădeşte lucrarea Sa.
Sfinţii Apostoli cunoşteau într-un chip simţit aflarea de faţă (prezenţa) a Duhului lui Dumnezeu.
Atunci eu am întrebat:
- Cum aş putea să fiu eu însumi martor?
Atunci Părintele Serafim mă întoarce cu braţul său şi-mi zice:
- Prietene, amândoi suntem (acuma) în duh, tu şi eu. Mă priveşti tu?
- Nu pot să te privesc, Părinte, căci faţa ta s-a făcut albă ca soarele şi-mi fug ochii!
- Să nu ai frică, prietene al lui Dumnezeu, că şi tu ai devenit tot aşa de luminat ca şi mine! Acum tu eşti în deplinătatea Duhului Sfânt, căci altfel nu era cu putinţă să mă vezi!
Şi plecându-se spre mine bătrânul, îmi şopti cu dulceaţă la ureche:
- Am rugat pe Domnul întru inima mea ca să te învrednicească să vezi cu ochii cei trupeşti această pogorâre a Duhului Său. Şi iată că acest dar dumnezeiesc a mângâiat inima ta, după cum mângâie mama pe copiii ei.
Ei bine, prietene, ia priveşte-mă! Să nu-ţi fie frică de loc, Domnul este cu tine!
Atunci eu l-am privit şi m-a cuprins cutremurul: închipuieşte-ţi, în faţa rotundă a soarelui, în locul cel mai strălucit al razelor sale de la amiază, să vezi faţa unui om care îţi vorbeşte. Îi vezi mişcările buzelor, îi vezi căutătura ochilor, îi auzi glasul, simţi cum unul din braţele lui îţi cuprinde umerii, dar nu poţi să-i vezi nici braţul, nici faţa lui! Ci numai o strălucire orbitoare, care se lăţeşte departe împrejurul tău şi care luminează cu strălucirea ei pătura de zăpadă cari acoperă poiana, precum şi fulgii mărunţi de zăpadă cari cad în chip de puzderie albă (sclipitoare)!
- Ce simţi tu?, mă întrebă Serafim.
- O linişte şi o pace neobişnuită.
- Şi ce altceva mai simţi?
- O bucurie negrăită îmi umple toată inima!
- Bucuria asta pe care o simţi nu este încă nimic faţă de aceea despre care s-a zis: “Că acelea încă ochiul n-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit”. (Cartea I către Corinteni a Sf. Ap. Pavel, cap. II, v.9). Nouă ni s-a dat numai închipuirea acelei bucurii, ce vom zice despre bucurie (în sinea ei)? Ce mai simţi acum?
- O căldură nespusă, am zis eu.
- Cum, prietene, noi suntem în pădure, e toamnă şi sub picioarele noastre avem zăpadă … Ce este deci această căldură pe care o simţi?
- Este aşa ca şi cum aş fi într-o baie caldă. Simt de asemenea o mireasmă pe care n-am simţit-o niciodată!
- O ştiu, o ştiu, eu anume te-am întrebat. Mireasma asta care se răspândeşte este a Duhului lui Dumnezeu. Iar căldura asta de care vorbeşti, ea nu este în văzuh, ci întru noi. Încălzindu-se cu ea, pustnicii nu se temeau de asprimea iernii, fiind şi ocrotiţi prin darul care le slujea ca veşmânt.
Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru. Starea asta întru care ne aflăm noi acum este ca o probă. Iată ce înseamnă a fi întru plinirea (deplinătatea) Duhului Sfânt. Să-ţi aduci aminte de darul acesta care ţi-a fost hărăzit ţie! Cred că Domnul îţi va ajuta să păzeşti în inimă lucrurile acestea, căci ele nu sunt date ca să le înţelegi numai tu, ci prin tine întregii lumi! Mergi în pace şi Domnul cu Prea Sfânta Sa Maică să fie cu tine!
Când m-am depărtat de el, vedenia încă nu încetase: stareţul păstra aceeaşi înfăţişare ca şi la început, iar lumina aceea neobişnuită, pe care o văzusem însuşi cu ochii mei, încă îl mai lumina în întregime!”



Adevărul fără IUBIRE te face dăunător.
Bogăţia fără IUBIRE te face avar.
Sărăcia fără IUBIRE te face orgolios.
Inteligenţa fără IUBIRE te face arogant.
Justiţia fără IUBIRE te face neîndurător.
Diplomaţia fără IUBIRE te face ipocrit.
Succesul fără IUBIRE te face arogant.
Supunerea fără IUBIRE te face servil.
Frumuseţea fără IUBIRE te face ridicol.
Autoritatea fără IUBIRE te face tiran.
Munca fără IUBIRE te face sclav.
Simplitatea fără IUBIRE te falsifică.
Rugăciunea fără IUBIRE te face introvertit.
Legea fără IUBIRE te înrobeşte.
Politica fără IUBIRE te face egoist.
Credinţa fără IUBIRE te face fanatic.

VIAŢA FĂRĂ DRAGOSTE NU ARE SENS !!!

NEMULŢUMIREA

Undeva, într-o pădure, trăiau în deplină armonie o gogoaşă, o vrăbiuţă şi un şoricel. Fiecare dintre ei îşi îndeplinea cu bucurie rolul pe care îl avea în această familie. Gogoaşa era gospodina casei: făcea ordine şi curăţenie în casă, făcea mâncare, aşeza masa şi toate treburile ce ţin de menaj.
Şoricelul avea alte îndeletniciri: mărunţea lemnele pentru foc, din porumb făcea mălai, din grâu făină pentru pâine şi alte treburi în ogradă.
Vrăbiuţa, fiind mai sprintenă, aducea acasă crenguţe pentru foc, boabe de pe câmp, viermişori din copaci şi altele asemenea îndeltniciri legate de aprovizionare.
Şi au trăit ei mulţi ani aşa, mulţumiţi şi fericiţi, fără să cârtească, fără să dorească altceva. Însă, la un moment dat, fiecare a început să gândească despre sine că face prea mult pentru ceilalţi, că rolul lui în familie este prea obositor, că fără el, vine falimentul. De aceea, n-au mai rezistat şi într-o seară au convocat un consiliu de familie în care fiecare şi-a spus ceea ce avea pe inimă. Mai întâi a luat cuvântul gogoaşa, care a spus:
- M-am săturat ca în fiecare zi să stau numai în casă, să fac mâncare! M-am îngălbenit de tot! Aş vrea să mai ies şi eu puţin la aer, să mai cunosc lumea! După gogoaşă ia cuvântul şi şoricelul:
- Şi eu m-am săturat să stau mereu pe afară, mai ales iarna. Mi-au îngheţat mustăţile şi lăbuţele. Aş vrea să mai stau şi eu în casă, la căldură, să mă mai relaxez! După cei doi, ridică glasul şi vrăbiuţa:
- Să ştiţi că şi eu m-am săturat să tot alerg toată ziua. Nu vedeţi ce slabă sunt! Aş vrea şi eu să fiu mai pe lângă casă. Nici în colivie, dar nici umblând haihui!
După ce şi-a spus fiecare oful, nemulţumirea şi doleanţele, au stabilit ca fiecare să aibă o altă atribuţie, după cum şi-a dorit fiecare (rotirea cadrelor).
Acasă, pentru menaj, a rămas şoricelul, în ogradă, vrabia, iar la aprovizionare, gogoaşa. A doua zi fiecare şi-a preluat cu bucurie noua funcţie.
Aşadar, şoricelul trebuia să facă mâncare, să deretice şi toate celelalte. A pus oala cu apă pe foc, ca să facă o ciorbiţă. Neavând el experienţă în arta culinară, a pus în apa fierbinte câteva zarzavaturi, dar gustul nu îi era de loc pe plac şi nu ştia ce să mai facă. Într-un târziu şi-a adus aminte că gogoaşa, fosta bucătăreasă, pentru a da gust mâncării, intra în oală şi, fiind ea grasă şi uleioasă, ciorba căpăta un gust minunat. Bucuros de idee, a ţâşnit în oala cu ciorbă, dar… s-a opărit tot şi cu greu a ieşit de acolo, ascunzându-se într-un loc răcoros, unde zăcea.
Vrabia, şi ea bucuroasă pentru noua funcţie, ieşind în curte, s-a căznit toată ziua să spargă boabele de porumb şi grâu, dar puţin a reuşit. Ba mai mult, vrând să taie lemne, şi-a rupt ciocul într-un nod.
Şi bucuria gogoaşei s-a transformat în necaz, căci umblând prin pădure după aprovizionare, fiind ea grasă şi frumoasă, a văzut-o o vulpe şi toată ziua a alergat-o ca s-o mănânce. Cu greu a scăpat şi, zgâriată şi istovită, fără nimic în traistă, s-a întors acasă unde i-a întâlnit pe ceilalţi doi membri de familie, la fel de supăraţi şi bolnavi. Atunci şi-au dat seama că gândul de a-şi schimba atribuţiile şi nemulţumirea lor i-a făcut acum să sufere.
La fel se întâmplă şi cu oamenii: câţi nu vor, nemulţumiţi de starea lor, să-şi schimbe atribuţiile, serviciul, ascultarea, crucea, dar îşi dau seama mai târziu că gândul acesta a fost de la vrăjmaşul sau de la trufia lor.



BOTEZUL ÎN APĂ

Botezul în apă este harul sfânt
Că am crezut pe Dumnezeu
Şi am intrat în Noul Legământ
Şi Dumnezeu de acum e Tatăl meu.

Acest botez ne face să primim
Învăţături şi sfaturi pentru viaţă
Ca să putem alege binele şi să-l iubim
Şi să mergem pe calea cea sfântă şi măreaţă.

Această cale este calea mântuirii
Şi cei ce merg pe ea sânt credincioşi
Domnul Iisus a arătat-o omenirii
E o cale unde toţi sânt bucuroşi.

Chiar dacă uneori mai plângem că e greu
Sufletul nostru-i tot plin de bucurie
Căci avem în inima noastră pe Dumnezeu
Izvorul de unde curge apa limpede şi vie.

Botezul e o alegere că-l vrem pe Dumnezeu
Să vină în viaţa noastră să lucreze
El să fie Lumina şi Scutul nostru mereu
Şi asupra noastră totdeauna să vegheze.

Cei care amânaţi încă acest har
Gândiţi-vă ce poate aduce clipa următoare
Aveţi salvarea acum oferită în dar
Nu ocoli-ţi credinţa cea mântuitoare.

AJUNUL BOBOTEZEI

POST NEGRU ŞI RUGĂCIUNE

Creştinii se pregătesc, sambata, de sfârşitul sărbătorilor de Crăciun şi de Anul Nou cu o zi de post negru: este Ajunul Bobotezei.

În Ajunul Bobotezei biserica a rânduit pentru creştinii practicanţi post negru: nu se mănâncă şi nu se bea nimic. Canonul I al Sf. Teofil al Alexandriei statuează că de Ajunul Bobotezei se ajunează total, iar a doua zi se ia Agheasmă Mică, desigur pe nemâncate.

Postul Ajunului Bobotezei datează cam din secolul al IV-lea, pe vremea când catehumenii (adulţii care se pregăteau de Botez) ţineau post şi se rugau timp de 40 de zile

Dupa botez, proaspăt creştinaţi, aveau îngăduinţa să participe pentru prima dată la liturghia credincioşilor şi să se împărtăşească. Creştinii postesc pentru a putea lua cu vrednicie din Agheasma Mare.

Înainte de Bobotează – Botezul Domnuluii, preoţii ortodocşi merg la casele credincioşilor să vestească Botezul Mântuitorului, cu Botezul, binecuvântând oameni, gospodării şi animale cu busuioc înmuiat în Agheasmă.



AJUNUL BOBOTEZEI ÎNTRE TRADIŢII ŞI SUPERSTIŢII

Ajunul Bobotezei este una dintre cele mai importante sărbători ale începutului de an.

În calendarul popular , această zi de ajun, care precede sărbătoarea propriu zisă, a Bobotezei, este chiar mai importantă decât sărbătoarea în sine. Acest lucru e posibil datorită numărului mare de practici magico-rituale, cât și prin intensitatea sacralității ce se pogoară asupra ei.

Ajunul Bobotezei se serbează prin post, deoarece se spune că cine va posti in ajun de Bobotează va avea noroc tot anul.

În Ajunul Bobotezei, în ziua de Bobotează, De Sfântul Ioan Botezătorul şi opt zile dupã aceea, nu se spalã rufe, pentru cã apele sunt sfinţite.

Totodată în această zi de ajun există tradiția conform căreia preotul va trece pe la toate casele cu „Iordanul” sfințind atât gospodăriile, cât și pe locuitorii acestora.

În noaptea de Bobotează se deschid cerurile, iar celui care vede acest lucru, Dumnezeu îi îndeplinește dorințele.

O altă superstiție ne mai spune că cine va strănuta în ziua de ajun de Bobotează va fi norocos în anul ce urmează.

De Ajun, nu sunt admise certurile în casã şi nu se dă nimic cu împrumut, nici mãcar jăratec.

Este frecvent întâlnită superstiţia potrivit căreia, animalele din grajd vorbesc, la miezul nopţii din Ajunul Bobotezei, despre locurile unde sunt ascunse comori.

Se mai spune că ajunul Bobotezei este cea mai geroasă zi a anului şi că în această noapte viitorul poate fi citit în oglindă.

Totodată, în ajunul Bobotezei, există și o serie de superstiții referitoare la vreme, și anume:
• Dacă în ajunul Bobotezei e brumă pe pomi, vor fi poame multe;
• Dacă în ajun de Bobotează picură din streașină atunci va fi o vară ploioasă;
• Dacă ajunul Bobotezei este unul ploios atunci va fi un an ploios;
• În direcția în care va stropi preotul cu busuiocul muiat în ageasmă, de acolo vor veni ploile de peste an;
• Dacă în ajunul Bobotezei, când preotul umblă cu “Iordanul” prin sate, îi va scârți zăpada sub picioare, atunci va fi un an bogat și rodnic



BINECUVÂNTARE LA BOTEZ

În casa Ta Iisuse,e sfântă sărbătoare
Se bucură poporul în rugă şi-n cântare,
Căci s-au întors copiii pierduţi pe-acest pământ
Să-ncheie azi cu Tine un sacru legământ.

În ceruri mii de îngeri se bucură cu noi
Căci s-au întors acasă din prinşii de război,
Primeşte-i Sfinte Tată căci ţi-au cerut iertare,
Revarsă har de sus şi binecuvântare!

Ei stau în faţa Ta cu hainele albite
Cu ochii înălţaţi spre Tine ,Sfânt Părinte,
Să-ţi ceară îndurare şi ocrotire Ţie
Pe drumul ce pornesc s-ajungă-n veşnicie.

Priveşte către ei,sunt slabi şi n-au putere
Să lupte cu ispita în lumea de durere,
Întinde-ţi Doamne mâna şi lasă Duhul Sfânt
Să le-ntărească paşii în drumul pe pământ.

Revarsă peste ei Iisus ,din harul Tău,
Fereşte-i de păcate,de tot ce este rău,
În inimi pune pace şi-a Ta iubire care,
Aduce pentru toţi nădejde şi iertare!

Îmbracă-i cu putere şi ţine-i neclintiţi,
Să fie plini de râvnă,să fie toţi iubiţi,
În casa Ta Iisuse să-i faci străjeri deplin,
Doar Ţie să-Ti slujească acum şi-n veci!
Amin!