Abgar (avgar)
Nume de regi care au domnit la Edessa incepand cu anul 99 i. Hr. si pana la 217 d. Hr. Cel mai important din seria acestor regi a fost Abgar al V-lea, despre care traditia spune ca a avut o corespondenta cu Hristos, cerandu-i sa-l vindece intrucat era bolnav. Eusebiu de Cezareea in Istoria Bisericeasca (I, XIII), consemneaza aceasta corespondenta, si din ea aflam ca la cererea lui Abgar, Hristos i-a trimis chipul Sau imprimat pe o panza. Se spune ca dupa ce regele Abgar a primit panza, s-a insanatosit si a asezat-o ca pe o emblema la portile cetatii Edesa.
Un urmas al lui Abgar a vrut sa distruga aceasta icoana, dar episcopul Edesei a ascuns-o in zidurile bisericii. Aceasta legenda a fost consemnata in Cartea "Invatatura lui Addar" scrisa prin secolul V de episcopul Edesei. Evagrie (secolul VI) in lucrarea Istoria Bisericeasca, ne da alte informatii despre acesta icoana. Astfel, spune ca in anul 544, cand Edesa a fost asediata de imparatul persilor, icoana s-a aratat in vis episcopului Edesei. Acesta a luat-o din zidul bisericii si a observat ca imaginea de pe panza se imprimase pe caramida peste care fusese asezata. Icoana i-a alungat pe persi; astfel au aparut doua icoane nefacute de mana: cea de pe panza si cea de pe caramida.
In secolul VIII icoana era cunoscuta si cinstita in tot Rasaritul. Sinodul VII ecumenic si Sfantul Ioan Damaschin dau marturii despre existenta ei. In secolul X icoana a fost adusa din Edesa la Constantinopol si a fost asezata in Biserica Maicii Domnului, considerata protectoare a imperiului bizantin; in cinstea ei a avut loc o slujba si s-a instituit ziua de 16 august ca sarbatoare. Icoana intiparita pe caramida a fost si ea adusa la Constantinopol din Siria, unde se afla in secolul X. Dupa distrugerea Constantinopolului de catre cruciati, s-a pierdut definitiv urma celor doua icoane. Nu s-au mai pastrat nici reproduceri ulterioare, dar icoanele au ramas in traditia ortodoxa.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.