Adam
Ebr. adamah - pamant. Cu privire la acest nume intalnim doua interpretari: a) persoana individuala (Set este fiul lui Adam - Lc. 3, 38), primul om zidit de Dumnezeu ("fiul lui Dumnezeu" - Lc. 3, 38), parintele neamului omenesc (Int. Sol. 10, 1) ; b) omul in general, neamul omenesc, colectivitatea umana, fiii lui Adam. Potrivit Genezei (1, 26 - 31), Adam a fost creat de Dumnezeu, in ziua a sasea, ca incoronare a creatiei, dupa chipul Sau. Impreuna cu Eva, formeaza cea dintai pereche de fiinte umane (I Tim. 2, 13) si din ei s-a nascut neamul omenesc (Tob. 8, 6 ; Fapte 17, 26). Ei au nascut pe Cain si Abel (Fac. 4, 1-2) si apoi pe Set (Fac. 5, 3 ; Le. 3, 38) si fii si fiice (Fac. 5, 4). Prin pizma diavolului (Int. Sol. 2, 24) si din pricina neascultarii lor (Fac. 3 ; Rom. 5, 19), Adam a fost izgonit din rai. Prin caderea sa, raul si moartea au fost introduse in faptura creata si firea omeneasca (Fac. 3, 17-24). Adam moare la 930 de ani (Fac. 5, 5). Apostolul Pavel face o comparatie intre Adam, ca tip al Celui care avea sa vina (Rom. 5, 14) si Iisus Hristos, "omul cel nou", stabilind anumite antiteze : primul Adam, omul dintai, iesit din pamant, cu trup firesc ; ultimul Adam, omul al doilea, venit din cer, inzestrat cu suflet viu si duh datator de viata (I Cor. 15, 45 - 47). "Precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia"(I Cor.15,22).
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.