Anamneza
Gr. anamnesis - comemorare, amintire, pomenire. Partea principala din canonul euharistic, in care se evoca momentele esentiale din istoria mantuirii, incepand cu intruparea pana la a doua venire a lui Iisus Hristos. Anamneza are o forma liturgica ("intru pomenirea Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos"), care se foloseste de doua ori, potrivit cu "dubla prezentare": in ritualul proscomidiei, cand se face pregatirea darurilor spre a fi aduse ca ofranda lui Dumnezeu spre amintirea mortii lui Hristos (Is. 53, 7-8;: Fapte 8, 32-33) ; in ritualul liturghiei, cand se face consacrarea darurilor ca "jertfa fara de sange". Liturghia intreaga are un caracter anamnetic. Biserica are constiinta ca in liturghie se actualizeaza realitatea istorica si eshatologica a mortii lui Hristos, cauza eficienta a rascumpararii, prin amintirea jertfei de pe cruce si recitarea cuvintelor de instituire a Tainei Euharistiei. Anamneza devine sacrificiala numai prin invocarea speciala a Duhului Sfant, pentru prefacerea darurilor euharistice, painea si vinul, in insusi Trupul si insusi Sangele Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului. Actualizarea cuvintelor lui Hristos sunt posibile numai in Duhul Sfant, Care "va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu" (Ioan 1;4, 26 si 16, 13). Anamneza si epicleza sunt absolut necesare pentru prezenta reala a lui Hristos in taina Euharistiei.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.