Dogma
Adevar de credinta cuprins in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie; doctrina de credinta formulata in mod sinodal, in care Biserica recunoaste continutul deplin si dezvoltarea ortodoxa a invataturii apostolice, transmisa fie prin traditia scrisa, fie prin cea orala. in vocabularul sinoadelor ecumenice, dogma inseamna expresia conciliara, eu autoritate o-bligatorie explicita, a credintei Bisericii. Dogma este echivalenta cu "oros", adica norma de credinta sau definitia doctrinara, si se deosebeste de "canon", care are sensul unei prescriptii disciplinare sau reguli cultice. Teologii ortodocsi fac deosebire intre : dogme, adica doctrine de credinta care au autoritatea uniii sinod, "teologumene", adica invataturi cu mare circulatie in Biserica dar care nu au consensul unanim al Bisericii si "opinii" teologice, adica interpretari particulare ale unor teologi sau scoli de teologie, care insa nu contravin consensului Traditiei.
Ortodoxia, n-a tinut cu orice risc sa formuleze, pe cale sinodala, in dogme, marturisirea ei de credinta, deoarece dezvoltarea doctrinei nu depinde de procesul de dogmatizare. Transmiterea traditiei nu se limiteaza la calea dogmatica, deoarece exista alte moduri de articulare si comunicare: cultul, liturghia, iconografia, arta, imnografia, traditiile populare.
"Noi dogme" nu inseamna "noi revelatii sau doctrine", ci noi experiente si intelegeri teologice ale adevarului pe care Biserica l-a primit odata pentru totdeauna. Se poate vorbi de istoria dogmelor in sensul de evolutie istorica a formularii doctrinelor.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.