Epifanie
Manifestarea lui Dumnezeu, mai ales prin intruparea Fiului si prin aratarea Sfintei Treimi cu ocazia botezarii lui Iisus Hristos, in Iordan, de catre Ioan. Pana in secolul al IV-lea, sarbatoarea Epifaniei se referea la mai multe evenimente din istoria mantuirii : nasterea dupa trup a Fiului lui Dumnezeu, inchinarea magilor si pastorilor, Botezul in Iordan si cea dintai minune la nunta din Gana. Toate acestea se sarbatoreau impreuna la 6 ianuarie (data solstitiului de iarna in calendarul de atunci), asa cum se practica si azi in Bisericile copta si armeana. In secolul al IV-lea, dupa mutarea solstitiului la 25 decembrie, Biserica Romei a fixat sarbatoarea Nasterii Domnului la 25 decembrie, pentru Epifanie pastrand data ei veche, adica la 6 ianuarie. Practica romana a fost preluata in Rasarit : catre 380 sfantul Grigorie Teologul o introduce la Constantinopol, iar sfantul Ioan Hrisostom, in aceeasi perioada, o aplica in Biserica Antiohiei.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.