Constantin Provian
PROVIAN CONSTANTIN, preot, filosof şi pedagog.
N. 14 oct. 1884, în Proviţa de Sus Prahova, în familie de preot, decedat la 11 mai 1922, în Buzău.
Seminarul inferior la Român (1896-1899) şi Seminarul `Central" din Bucureşti (1899-1903), Facultatea de Teologie din Bucureşti (1903-1907, cu licenţa în 1908 diacon la capela ortodoxă română din Baden Baden (1909-1914), urmând paralel cursuri de Filosofie şi Teologie la Universităţile din Munchen, Heidelberg, Strasbourg şi Freiburg, în 1920 obţine doctoratul la Facultatea de Teologie din Bucureşti; profesor pentru disciplinele teologice şi germană şi director la Seminarul din Buzău şi paralel - preot la biscrica "Simileasca", apoi la ,,Banu" din Buzău (1914-1922) în 1921 numit - prin concurs- profesor de Teologie practică la Facultatea de Teologie din Bucureşti, dar n-a funcţionat, datorită morţii sale premature.
Distins predicator şi conferenţiar, pedagog şi organizator al învăţământului seminarial, autor de lucrări teologice, articole în periodicele vremii.
Lucrări:
v Raportul dintre religiune şi cultură. Teză de licenţa, Bucureşti, 1908, 47 p.
v Activitatea pastorală şi omiletică a Sf. loan Hrisostom în Antiohia (386-398), Buzău, 1919, 43 p.;
v Sfântul Apostol Pavel. Studiu asupra personalităţii şi activităţii sale practice, Buzău, 1921, 88 P.,
v Studii de Teologie practică. Problema cunoaşterii vieţii sufleteşti din punct de vedere al Teologiei practice, Buzău, 1921, 59 p.
v Curente culturale şi sociale în lumina Evangheliei, Conferinţe şi Cuvântări, Bucureşti, 1920, 100 p.;
v Problema pregătirii clerului, Bucureşti, 1922, 16p.
<
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.