ROMANO DIONISIE (din botez Dimitrie), episcop

N.29 iul 1806, în Săliştea Sibiului, decedat la 18 ian. 1873, în Buzău. Călugărit la Neamţ sub numele Dionisie (1823), audiază unele cursuri la colegiul `Sf. Sava` precum şi un curs normal pentru pregătirea primilor învăţători români în Bucureşti (1831-1832). Ca profesor `naţional` în Buzău (1832-1843), ridică două clădiri şcolare, tipăreşte manuale didactice, îndrumă şcolile săteşti din jud. Buzău, în calitatea de revizor şcolar (1838-1843) editează (împreună cu Gariil Munteanu) foaia `Vestitorul Bisericesc` (1839-1840) prima de acest fel la noi, director şi profesor la Seminarul din Bucureşti (1843-1848) arhimandrit, înlăturat din învăţământ pentru participare la revoluţia din 1848, stabilit în mănăstirea Băbeni (1849-1851) egumen la mănăstirea Sadova (1851-1854) timp în care editează ziarul ` Eho echistiastic` (1850-1853) la Bucureşti având o colecţie de broşuri sub titlul `Biblioteca religios morală`, stareţ la mănăstirea Neamţ (1855-1857) unde a înfiinţat a şcoală primară, cu internat pentru 50 de copii şi oun gimnaziu, amândouă în Târgu Neamţ, iar în mănăstire un seminar, toate întreţinute de mănăstire, a reorganizat tipografia şi spitalul din mănăstire, a început o serie de construcţii gospodăreşti, înlăturat din săreţie, s-a stabilit la Iaşi, fiind un luptător pentru unirea Principatelor locţiitor de episcop la Buzău (iun.1859, hirotonit arhiereu în feb.1862), apoi la Huşi (nov.1864-mai 1865), la 26 mai 1865 numit episcop eparhiot la Buzău, funcţionând până la moarte.

La Buzău la reorganizat şi repus în funcţie tipografia eparhială, în care au apărut zece cărţi de slujbă şi alte câteva cărţi, a înfiinţat şcoli la schiturile Dălhăuţi (mutat apoi la Nifon), pentru călugări, Răteşti şi Coteşti, pentru călugăriţe, a acordat ajutoare materiale la numeroase mănăstiri şi aşezăminte de cultură sau unor tineri pentru studii, a făcut prima donaţie de cărţi Societăţii Academice Române, fapt pentru care a fost ales membru onorar, după moarte, biblioteca sa (peste 150 manuscrise româneşti, slavoane, greceşti, turceşti, arabe şi peste 7000 de cărţi în diferite limbi - unele rarităţi bibliografice) a intrat în patrimoniul academiei Române.

Lucrări:

v      Abecedar românesc spre întrebuinţarea tinerilor începători (1834 şi 1839)

v      Abecedar religios (1835)

v      Biblioteca tinerilor începători 2 părţi (1837-1838), toate la Buzău,

v      Imnuri în proză pentru copiii care încep a ceti, traducţiune liberă, Iaşi,1858,78p.(ed.a II-a Buzău 1869)

v      Prescurtare de geografie sfântă, Bucureşti, 1850, 52 p.;

v      Prescurtare de geografie veche, Bucureşti, 1850, 57 p.;

v      Prescurtare de ermineutică sacră sau oarecare explicaţii asupra Scripturii Vechiului şi Noului Testament, Bucureşti, 1851, 78 + 67 p.;

v      Principii de retorică şi elocvenţa amvonului, 2 vol., Iaşi, 1859, 179 + 162 p.

v      Cuvintele unui credincios, de A.F. Lamennais, traducere, Bucureşti, 1848, 108 p. (ed. a II-a, Iaşi, 1859),

v      Mângâietorul celor întristaţi, celor bolnavi şi celor bătrâni sau Adunare de meditaţii.... 3 broşuri, Bucureşti, 1850 (ed. a II-a, Iaşi, 1859, 139 p.,

v      Traduceri după J.B. Massillon); Geniul creţtinismului, traducere după Chateaubriand, 3 broşuri, Bucureşti, 1850, 56 + 63 + 63 p.;

v      Din confesiile Sf. Augustin, Bucureşti, 1850, 64 p.;

v      Din meditaţiile Sf Augustin, 3 br osuri, Bucureşti 1851, 191 P.

v      Manualul adevăratului religios, povăţuitorul sufletelor pe calea mântuirii, Iaşi, 1858, XIV + 104 p.;

v      Adunare de cuvinte sărbătoreşti, funebre şi la alte ocazii, pentru seminarişti, Iaşi, 1859;

v      Principii generale de înţelepciune şi datoriile tinerilor (extras din `Vestitorul Bisericesc" (1839), Buzău, 1871,56 p. (retipărite de 0. Ghibu, în 1916 sub titlul: Vrei să fii înţelept.?)