Episcopul Iosif
IOSIF, episcop. N. c. 1750, in Malaia, jud. Valcea, decedat la 17, oct. 1920, in Bucuresti.
Probabil a fost calugarit la schitul Turnu, apoi a invatat la manastirea Cozia ierodiacon, ieromonah si protosinghel la Episcopia Ramnicului, egumen al manastirii "Sf. Dumitru" din Craiova, episcop titular pentru scaunul de Sevastia (1792), apoi episcop al noii eparhii a Argesului (ales la 18 oct. 1793), unde a pastorit pana la moarte.
S-a remarcat prin preocuparile sale carturaresti, tiparind in majoritatea centrelor tipografice de atunci:
cele 12 Mineie de la Buda (1804-1805), in colaborare cu medicul oculist loan Piuariu, Molnar, dupa editia de la Ramnic din 1776-1780 (inclusiv prefetele),
- Alegere din toata Psaltirea, tradusa dupa Neofit Peloponezianul (Sibiu. 1796),
- Slujba Sf. Nifon (Sibiu, 1806), Octoihul ( 1811, la Buda si Ramnic),
- Aratare sau adunare pe scurt a dumnezeiestilor dogme ale credintei... a Iui Atanasie de la Paros (Neamt, 1816);
- alte carti au fost traduse "prin indemnarea" si chiar "osardia" sa (Apologia, Bucuresti, 1819),
- Sase cuvinte pentru preotie de Sf. loan Gura de Aur, Bucuresti, 1820 s.a.).
In 1797 a infiintat o scoala pentru pregatirea preotilor la manastirea "Antim" din Bucuresti (a functionat pana in 1847).
A refacut biserica manastirii Arges, ctitoria lui Neagoe Basarab si a ridicat noi cladiri, biserica "Batusari", tot in Curtea de Arges si schitul Corbii de Piatra a ctitorit bisericile din Valea Danului (din piatra, monument de arta), Gales si Saliste (jud. Arges), Brezoi si Malaia (jud. Valcea).
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.