Ghenadie Popescu
POPESCU GHENADIE (din botez Gheorghe), profesor de seminar.
N. 17 apr. 1808, în Murani, jud. Timiş, decedat la 27 ian. 1876, în Bucureşti.
Studiile gimnaziale şi teologice (1829 - 1832) la Arad, apoi juridice la Universitatea din Pesta (1832-1836). Funcţionar (1836- 1839), apoi secretar al Consistoriului din Arad (1839- 1846), profesor la lnstitutul Teologic din Arad (1839-1852), călugărit la mănăstirea Hodoş-Bodrog (1839), ierodiacon (1839), ieromonah, egumen provizoriu la aceeaşi mănăstire (1849), participant activ la evenimentele anilor 1848-1849. înlăturat din slujba de profesor pentru că a militat pentru separarea Bisericii Româneşti din Ardeal şi Banat de cea sârbă, fiind trimis în mănăstirile sârbeşti Bezdin şi Verdnic, paroh al comunităţii ortodoxe Române din Pesta (1854-1855), invitat ca profesor şi rector al noului Seminar din Mănăstirea Neamţ (1856- 1958), profesor la Seminarul din Roman (1858 - 1864) apoi la cel din Bucureşti (după 1864), în două rânduri director al acestuia (1864 şi 1873); arhimandrit.
<
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.