ŞINCAI GHEORGHE, istoric, lingvist, pedagog şi teolog.

N. 28 febr. 1754, în Râciu, jud. Mureş decedat la 2 nov. 1816, la Sinea, în Slovacia.

Studii la Colegiul reformat din Târgu Mureş (1766-1768), la Seminarul iezuit `Sf. losif" din Cluj (1768- 1772), apoi la Gimnaziul piarist din Bistriţa (1772-1773). Profesor de `retorică şi poetică" la şcoala mănăstirii din Blaj (1773/74). Călugărit sub numele Gavriil şi trimis la studii la Colegiul `De Propaganda Fide" din Roma, împreună cu Petru Maior (1774-1779), unde a obţinut doctoratul în Filosofie şi Teologie. A făcut în această perioadă intense cercetări în arhivele şi bibliotecile Romei, în legatură cu originea şi istoria poporului român, materializate în 27 de volume de documente, inscripţii, extrase din lexicoane, din istorici şi geografi antici sau din evul mediu. In 1779/80, tot împreună cu P. Maior, a făcut studii de Pedagogie la şcoala `Sfânta Ana" din Viena, de Drept natural, public şi bisericesc la Universitatea de acolo, dar a continuat şi cercetările privitoare la istoria românilor. Reîntors la Blaj, a fost profesor la "şcoala normalicească" (1780-1781), la Gimnaziu (1781-1782) şi director al `şcolii naţionale` (1782-1784), care forma şi perfecţiona pe dascălii săteşti, director al şcolilor Ţţionale" unite din toată Transilvania (1784-1794), organizând 376 de astfel de şcoli, pe care le-a cercetat în mai multe rânduri şi pe seama carora a tipărit un număr însemnat de manuale didactice. în urma intrigilor şi delaţiunilor episcopului loan Bob, a fost închis la Aiud (sept. 1794 - ian. 1795), judecat şi achitat; renuntă tot atunci la haina monahală şi încearcă să-şi reocupe postul de director, dar fără rezultat; stă un timp la Episcopia unită din Oradea, apoi a fost administratorul moşiilor şi educatorul fiilor contelui Daniel Vass din Ţga - azi jud. Cluj (1797 - 1803); din nou la Episcopia din Oradea, apoi a lucrat în Muzeul diplomatic, istoric şi juridic al lui Martin Gheorghe Kovachich din Buda (1803-1804), corector al cărţilor româneşti care se tipăreau la Buda (1804 - 1808), suplinitor al postului de `cenzor" pentru aceste cărţi (1806-1807); îşi tipăreşte acum câteva Lucrări: în 1908 s-a retras la Sinea, în Slovacia, la mosia fiilor contelui Vass, foştii săi elevi, unde a trăit până la moarte. A elaborat numeroase lucrări cu profil istoric, lingvistic, teologic, manuale didactice, cea mai mare parte rămase în manuscris.

Lucrări:

Teologice:

v      Catehismul cel mare cu întrebări şi răspunsuri alcătuit şi întocmit pentru fofosul şi procopseala tuturor şcoalelor normaliceşti a neamului românesc..., Blaj, 1783, 4 + 180 p. (tradus şi prelucrat);

v      Adunarea dogmelor credinţii cu însemnări de folos 1815, în manuscris (tradus şi prelucrat).

Didactice:

v      ABC sau Alphavit pentru folosul şi procopseala şcoalelor celor normăleşti a neamului românesc.

v      ABC oder Nomenbuchlein zum Gebruche der Walachischen National Schulen (,,Abecedarul cel mare"), Blaj, 1783 (reeditat în 1788 la Sibiu şi în 1796 la Blaj, sub titIul Alfavita sau Bucoavna);

v      BC, sau Bucoavnă spre folosul scoalelor neamului românesc, Sibiu 1783, 98 p.

v      Îndreptare către aritmetică, întâia patre alcătuită şi întocmită pentru folosul şi procopsala tuturor şcoalelor normălesti a neamului românesc, Blaj, 1785, 3 f. + 81 p.;

v      Povăţuire către economia de câmp, pentru fofosul şcoalelor româneşti celor din Ţra ungurească şi din părţile ei împreunate, Buda, 1806, 223 + 15 p.

Lingvistice:

v      Elementa linguae daco-romanae sive valachice... Viena, 1780, 5 f + 94 P. (în colaborare cu Samuil Micu ed. a II-a, Buda, 1805.110p.

v      Numai de Gh. Şincai; Prima principia latinae gramatices quae ad usum scholarum valachico nationalium. Propter majoem incipientium puerorum facilitatem adjenta valachica linguae.... Blai, 1783, 184 p. (ed. a 11-a, Blaj, 1785);

v      Vocabularium pertinens ad tria Regna Naturae (un manuscris cuprinzând numirile plantelor, mineralelor şi animalelor).

Istorice:

v      Epistola Gheorghe Sinkai... ad loannem de Lipszki.... Mapae Geograficae Provinciarum ad S. Coronam Regni Hungariae pertinentium Elucubrationem, Buda, 1804, 13 p. (lămuriri cu privire la transcrierea unor toponimice româneşti);

v      Hronica românifor şi a mai multor neamuri, încât au fost ele aşa de amestecate cu românii căt Iucrurile, întămplările şi faptele unora fără de ale altora nu se pot scrie pe înţeles (rezumativ ca adaos la Calendarul de la Buda pe anii 1808 şi 1809);

v      Sub acelaşi titlu, 0 altă lucrare, în trei volume, a rămas în manuscris, fiind tipărită postum în mai multe rănduriş la Iaşi, în 1843, de arhimandritul Ghermano Vida (partea intăi ână la anul 999); la Buda, în 1844, de profesori Alexandrii Gavra din Arad (un volum până la anul 832);

v      Prima ediţie completă la Iaşi, în 1853 - 1854. în trei volume, după manuscrisul Lui Vida, îngrijită de August Treboniu Laurian, Anastasie Panu şi Mihail Kogălniceanuş a doua în 1886, la Bucureşti, tot în trei volume, sub îngrijirea lui Grigore Tocilescuş ediţia a III-a, îngrijită şi studiu asupra limbii de Florea Fugariu, prefaţa şi note de Manole Neagoe, 3 vol., Bucureşti, 1967-1969, CCXXVII + 604 + 452 + 391 p.;

v      Rerum spectantium ad Universam gentem Daco-Roman sau Valachicam, summaria a Collectio ex diversis authoribus facta..., tom.I, anii 89-1329; tom. II, anii 1330-1551 şi 1684-1724; tom.III, anii 1552-1683,

v      In manuscris: o colecţie de documente şi izvoare narative (întocmită pe baza colecţiei mari în 27 de volume) şi care urmau să însoţească Hronica. Fragmente din opera sa reproduse în vol. şcoala ardeleană, vol.I, Bucureşti, 1983, p. 34-54, 125-128, 272-579, 595-704; Vol.II, Bucureşti, 1983, p. 5-137, bibliografie la p. 979-983).

De popularizare a ştiinţei:

v      Învăţătură firească spre surparea superstiţiei norodului. Studiu introductiv şi ediţie critică de Dumitru Ghişe şi Pompiliu Teodor, Bucureşti, 1964, 215 p ( o lucrare de fizică prelucrată şi adaptatî după teologul german I. H. Helmuth, 1732-1813);

v      Istoria naturei sau a firei, prelucrata tot după Helmuth, cu trei capitole; plante, minereuri, vieţuitoare (in manuscris).