Grigorie Rimniceanu
R|MNICEANU GRIGORIE, episcop.
N. c. 1763, în jud. Vâlcea, decedat la 20 iul. 1828, în Bucureşti. călugărit şi hirotonit ierodiacon la Episcopia Râmnicului (c. 1780), apoi ieromonah (1787); a studiat la aceeaşi Episcopie.
Aici a copiat aproximativ 15 manuscrise, între care:
v Oglinda bogosloviei (1783),
v Varlaam şi loasaf (2 ex. 1781 şi 1784),
v Floarea darurilor (c.1780 ),
v Istoria Ţării Româneşti (1781) ş.a.,
Si a `diortosit" câteva cărţi tipărite de episcopu Filaret:
v Cazania (1781),
v Catavasierul (1784),
v Antologhionul (1786) toate cu prefeţele sale.
După 1792, în slujba Mitropoliei din Bucureşti, ca arhimandrit (1793) şi `diortositor " al unor tipărituri:
v Pravoslavnica învăţătură (1794),
v Triodul (1798), toate cu prefeţele lui în care apar idei istorice şi filosofice de nuanţă iluministă; dascăl al candidaţilor la preoţie (probabil la şcoala de la Antim), un timp egumen al mănăstirii Vieroş, de pe lângă Piteşti, apoi profesor pentru cunoştinţele religioase la Scoala naţională de la `Sf. Sava`;
In această perioadă a făcut şi unele traduceri din limba greacă (Cămara dreptei credinţe, un catehism al lui Teofil al Campaniei s.a.).
La 13 febr. 1823 ales episcop al Argeşului (hirotonit 23 febr.), păstorind până la moarte. în 1826 a tipărit la Bucureştii Logica Sf. loan Damaschin (32 + 304 p.), tradusă de el, prima încercare de a muta filosofia şi în limba românească.
<
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.