Iacob Stamati

STAMATI IACOB (din botez loan), mitropolit.

N. 24 iun. 1749, în părţile Bistriţei Transilvania, decedat la 11/12 mart. 1803, în Iaşi.

Călugărit la mănăstirea Neamţ (1764), unde a învaţat carte; ieromonah şi econom al mănăstirii, apoi la Mitropolie (1774); la 9 dec. 1782 ales episcop la Huşi (hirotonit în ziua următoare, înscăunat 18 dec.); la 21 iun. 1792 ales mitropolit al Moldovei, păstorind până la moarte. S-a remarcat mai cu seamă prin realizările gospodăreşti: reşedinţe noi la Huşi şi Iaşi, refaceri la bisericile `Stretenia" şi `Sfântul Gheorghe" din Iaşi; a ctitorit biserica `Banu" din Iaşi,

Indrumător al activităţii tipografice. Cu ajutorul lui s-au editat:

v      Liturghierul (1794),

v      Psaltirea (1794),

v      Ceaslovul (1797),

v      Prăvălioară, adică Molitvelnicul în scurt (1802),

v      Romanul moralizator Chiril şi Andronius al spaniolului Balthasar Gracian, din greceşte (1794),

v      Cărţile lui Amfilohie Hotiniul: Gramatica theologhicească, De obşte geografie. Elemente aritmetice (1795) s.a.;

Sprijinitor al şcolilor din Moldova; concepţia lui pedagogică este expusă într-un lung raport înaintat domnitorului cu felurite recomandări cu privire la organizarea învăţământului şi la procesul instructiv-educativ. A desfăşurat şi o impresionantă lucrare filantropică.