Irineu Felea
FELEA IRINEU (din botez Ioan), arhimandrit, frate cu Ilarion.
N. 13 ian. 1885, in Ciuruleasa, jud. Alba, decedat la 4 apr. 1944, in Bucuresti (in bombardament).
Studiile gimnaziale la Brad, Blaj, Beius si Nasaud (1895 - 1903), Institutul teologic la Sibiu ( 1903 - 1906), continuand la Facultatea de Teologie din Cernauti, unde obtine doctoratul (1909). Functionar la Arhiepiscopia Sibiului (1909-1911), profesor de Cantari bisericesti si Tipic la Institutul teologic pedalgogic din Sibiu si diacon la catedrala mitropolitana (1911 -1913), preot in Pecica - Arad (1913-1927) mobilizat ca preot militar in primul razboi mondial, in 1918 s-a numarat printre cei care au organizat Legiunea de voluntari romani din Italia (din prizonieri Romani, fosti in armata austro-ungara);
In 1919-1923 trimis de Guvernul Roman in Italia, ca reprezentant al Crucii Rosii din Romania, incredintat cu aducerea osemintelor ostasilor Romani din Ardeal si Bucovina cazuti pe frontul italian, sau cu amenajarea unor cimitire pentru acestias secretar si apoi presedinte al "Asociatiei voluntarilor ardeleni din primul razboi mondial". Spiritual si subdirector al Internatului teologic din Bucuresti si preot al bisericii "Radu Voda" (1927 - 1944); calugarit la manastirea Sinaia cu numele Irineu, hirotesit protosinghel (1940).
Lucrari:
- Simboluri liturgice.
- Convorbiri cu Dumnezeu si cu oamenii. Traducere din Constanzo Mignone, Bucuresti, 1930, 196 p.;
Studii, articole si predici in:
- "Revista Teologica"-
- "Telegraful Roman"-
- "Scoala"-
- "Foaia Diecezana"- Caransebes,
- "Tribuna" si "Tribuna Poporului"-
- "Universul" si
- "Cultura Poporului"- Bucuresti s.a.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.