Petru Maior
MAIOR PETRU, teolog, istoric şi filolog.
N. c. 1756. în Târgu-Mureş, decedat la 14 febr. 1821. la Buda. Studii gimnaziale în Târgu-Mureş (1769-1772) şi Blaj 1771 - 1774), apoi Filosofia şi Teologia în Colegiul `De Propaganda Fide" din Roma (1774- 1779), studii de Drept la Universitatea din Viena (1779- 1780). Profesor de Logică, Metafizică şi Dreptul firii la Gimnaziul din Blaj (1780- 1785), preot în Reghin-sat şi protopop al Gurghiului ( 1785 - 1809), `crăiesc revizor" şi corector al cărţilor româneşti care se tipăreau la Buda (1809 - 1821). Militant pentru drepturile românilor din Transilvania, participând - alături de alţi reprezentanţi ai `:colii Ardelene" - la redactarea Supplexului. Apărător al tradiţiilor şi rânduililor ortodoxe, ridicându-se împotriva unor dogme catolice, îndeosebi a primatului papal.
A publicat o serie de Iucrări teologice, istorice, filologice, prediciş a tradus şi prelucrat lucrări cu caracter economicş prin lucrările istorice, a combătut pe istoricii străini Fr. Sulzer, J. C. Eder, J. Ch. Engel şi B. Kopitar, care contestau romanitatea şi continuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii.
Lucrări teologice:
Procanon ce cuprinde în sine cele ce sânt de lipsă spre înţelesul cel deplin şi desăvârşit al canoanelor şi a toată tocmeala bisericeţască spre folosul mai de seamă a românilor (1783, rămas în ms, a fost publicat de Constantin Erbiceanu la Bucureşti, 1894, apoi de Pr. Prof. Grigorie Marcu la Sibiu, 1948, XXIV + 154 p.);
Protopapadichia, adecă puterea, drepturile sau privileghioanele protopopilor celor româneşti din Ardeal (1795, rămasă în ms., publicată fragmentar de pr. Grigorie Silaşi în foaia ,,Sionul Românesc", Viena, (1865-1866);
Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morţi, Buda, 1809, 5 f + 304 p. (cu 40 predici şi 11 `iertăciuni"; reed. de Elie Dăianu, Cluj, 1906);
Didahii, adecă învăţături pentru creşterea fiilor, la îngropăciunea pruncilor morţi, Buda, 1809, 3 f + 139 p. (cu 15 cuvântări);
Prediche sau învăţături la toate duminicile şi sărbătorile anului, 3 vol., Buda, 1810-1811, 237 + 296 + 92 p. (cu 63 predici, reed. de Elie Dăianu, în 2 vol., Cluj, 1906);
Istoria Bisericii românilor atât a cestor dincoace, precum şi a celor dincolo de Dunăre, Buda, 1813,4 f + 392 p.
Lucrări istorice-filologice:
v Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1812, 348 p. (în acelaşi volum se găsesc şi lucrările: Disertaţie pentru începutul limbei româneşti şi Disertaţie pentru literatura cea vechie a românilor); ed. a II-a îngrijită de lordachi Mălinescu şi Damaschin Bojâncă, Buda, 1834; ed. a III-a Budapesta-Gherla, 1883;
v Ediţie critică şi studiu asupra limbii de Florea Fugariu, 2 vol., Bucureşti, 1970, 279 + 293 p.;
v Răspunsul la cârtirea carea s-au dat asupra persoanei lui Petru Maior, autorul Istoriei celei pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1814 (republ. de G. Bogdan-Duică, Cluj, 1923);
v Animadversiones in Recesionem Historiae De origine Valachorum în Dacia, Pesta, 1815;
v Ortographia româna şi latino-valachica una cum clavi qua penetralia originationis vocum reserantur, Buda, 1819, cu anexa: Dialog pentru începutul limbii române întră nepot şi unchiu, Buda, 1819 (ultimele două reeditate în Lesicon românesc-Iatinesc-unguresc-nemţesc..., Buda, 1825, p. 1 - 102, la redactarea şi revizuirea căeia a Iucrat şi P. Maior).
v Petu Maior, Scrieri. Ediţie îngrijită de Florea Fugariu, prefaţă de Maria Protase, Bucureşti, 1976 (cuprinde: Procanonul, Propovedanii, Didahii, lstoria pentru începutul românilor în Dachia, lstoria Bisericii românilor, Disputaţii, Ortografia română, Dialog); Petru Maior, Scrisori şi documente inedite. Ediţie îngrijită de Nicolae Albu, Bucureşti, 1968, XXII + 169 p.
Traduceri şi prelucrări:
v Invăţătură pentru prăsirea pomilor, scrisă de Haint Francisc..., Buda, 1812, 171 p.;
v Invăţătură de a face sirup şi zahăr din mustul tuleilor de cucuruz, după ce s-au cules cucuruzul de pre ei, întocmită de loan Nep. Neuhold. Buda, 1812, 24 p.;
v Disertaţie a lui loan Burger- M. D. despre zahăr carele din must de tulei de cucuruz şi de jugastru se face, Buda, 1813, 28 p.;
v
Iînvăţătură despre
agonisirea viţei de vie şi
despre măiestria de a face vin. vinars şi oţet, întocmită
de autorii Saptal, Rozier, Parmentier şi Dussieux şi întru acest chip
scurtată de abatul Ludovic Mitterpaher-, Buda, 1813, 109 p.
Invăţătură pentru
ferirea şi doftoriia boalelor celor ce se încing prin ţeară
şi a celor ce se leagă şi a unor boale sporadice, adică pe
ici pe colo îmblătoare ale vitelor celor cu coarne precum şi a
cailor, a oilor şi a porcilor, Buda, 1816, 130 p.;
v Întâmplările lui Telemah, fiul lui Ulise (Odissevs) întocmite de Fenelon, arhiepiscopul Cambrei, acum întâi de pre limba italienească pre limba românească prefăcută, Buda, 1818, 287 p.
<
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.