Veniamin Nistor
NISTOR VENIAMIN (din botez Virgil), episcop.
N. 10 febr. 1886, în Araci, jud. Covasna, în familie de preot, decedat la 5 febr. 1963, în Alba Iulia.
Liceul la Braşov (abs. 1906), lnstitutul teologic la Sibiu (1906 - 1909);
Studii - neterminate - la Facultatea de Litere-Filosofie şi cea de Teologie a Universităţii din Bucureşti.
Preot necăsătorit (în 1913), mobilizat ca preot militar în cursul primului război mondial;
Sef de serviciu la Resortul Cultelor din Consiliul Dirigent (1919), secretar al noii eparhii a Clujului (1920-1922);
Secretar, apoi consilier la Arhiepiscopia Sibiului (1922-1941); hirotesit protopop în 1926;
Tuns în monahism la Căldăruşani, sub numele `Veniamin` şi hirotesit arhimandrit în 1940;
Membru în Adunarea Eparhială a Sibiului şi în Congresul Naţional Bisericesc.
La 3 iun. 1941 ales episcop al Caransebeşului (hirotonit 8 iun., înscăunat 24 iun. 1941);
Pensionat în febr. 1949 şi numit stareţ al mănăstirii Sf. Treime (catedrala Reîntregirii) din Alba lulia, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.
A publicat mai multe studii - sub pseudonimul `Părintele Nichifor" - în:
v `Telegraful Român`,
v `.Revista Teologică" - Sibiu,
v `Revue de Transylvanie" - Cluj, sau în broşura, cu privire la situaţia privilegiată a cultelor neortodoxe în perioada interbelică faţă de Biserica Ortodoxă (ex. Confesionalism politic, Sibiu, 1930,109 p.)
Ca episcop, a îndrumat revista `Altarul Banatului" şi `Foaia Diecezană" de la Caransebeş, activitatea Academiei teologice şi a mănăstirilor din eparhie.
<
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.