Tu folosesti des cuvantul travaliu, desi in acceptiunea comuna e limitat doar domeniului ginecologiei.
Dar chiar despre asta e vorba... chinurile facerii...

:)
hi, pilgrim, glad to see you again!

Bogdan, e adevarat ce zici referitor la vocatie si la modul unic in care fiecare fructificandu-si talantul, se poate implini ca om.
Reflectia ta referitoare la conceptia lui Lewis, mi-a amintit de o idee a lui Nicolae Cabasila despre umanitatea de dinainte de Intrupare. Mi-a luat ceva timp pana sa gasesc exact cuvintele lui. Zice asa.

"Intrucat Hristos este capul trupului Bisericii, este limpede ca atata vreme cat firea/natura omeneasca n-a primit ipostasa Cuvantului, firea omeneasca era fara o ipostasa adevarata, corpul firii umane era intr-un fel fara cap."

Pe scurt, intruparea e nasterea Capului trupului multiipostatic al firii umane.

hai, ca e clar ca in expresia pr. Savatie fiinta nu se refera la ousia. Are sens de faptura, creata sa devina mikrotheos, prin har, nu in fiinta.


Hristos e o persoana in firea (fiinta) divina dar si in firea (fiinta) umana, dar, dupa tine, Persoana Lui unica nu e divino-umana.
Daca nu explici cu cuvintele tale, ce intelegi prin asumare, impropriere, a fi om desavarsit dar nu persoana divino-umana, eu,una nu inteleg rationamentul tau.
Pot sa te intreb ceva? Exista vreo nuanta teologica intre cele doua seturi de propozitii de mai jos? Daca da, care anume, si care dintre ele exprima cel mai bine pozitia ta?
1. Hristos e om desavarsit
2. Hristos e omul desavarsit

al doilea set
1. Fiul e Persoană divină ( si inainte de Intrupare si dupa Intrupare) ( articol nehotarat)
2. Fiul e Persoana divina a umanitatii (articol hotarat enclitic, arata in mod precis Cine)


Tu folosesti expresia Theanthropos? Referitor la scopul pt. care a fost omul creat, si anume indumnezeirea lui, ce termen care sa reflecte continutul firii si al ipostasului, ti se pare adecvat? om indumnezeit, persoana umana indumnezeita, ipostas uman deificat, hristophor, sfant sau cum?

p.s. numai eu nu inteleg logica lui Capy?

Probabil ca eu trebuie sa imi asum rolul de a va intoarce cu fata spre concretetea vietii si de a va scoate din cand in cand din inaltele ceruri metafizice in care va miscati. Nu e nici o gluma Ioan si Delia, va apreciez foarte mult si invat multe de la voi.
Am ridicat problema vocatiei iar Ioan mi-a sugerat sa incep eu.
Pai uitati la ce m-am gandit. Sa pornim de la un citat din Scriptura :
"L-a creat pe om dupa chipul Sau, barbat si femeie i-a creat." (Facerea 1.27)
Inca de la inceput, fiinta umana ni se reveleaza in aceste doua "forme" ale conditiei sexuate - barbat si femeie, care NU se limiteaza la sexualitate. Ca o paranteza, atunci cand se spune ca in rai diferenta sexuala va fi abolita, se refera doar la sexualitate, NU insa si la celelalte aspecte profunde ale faptului de a fi barbat sau femeie, aspecte care tin de o dimensiune de neinlocuit a eu-lui, a persoanei umane. Contrar mitului androginului a lui Platon, Scriptura ne spune clar ca a fi barbat sau femeie in cazul omului tine de gandul etern al lui Dumnezeu, ca exista ceva ireductibil in aceasta diferenta sexuala, care, repet, NU se limiteaza la sexualitate. Cu alte cuvinte, NU vorbim de un simplu accident, ci de ceva constitutiv fiintei umane, fara de care omul NU ar mai fi ceea ce este. De aceea omul este chemat sa se realizeze si in aceasta dimensiune, despre care putem discuta ce presupune. Dar ar fi un posibil punct de plecare.

Stimate membru al forumului. Nu am deschis acest subiect pentru descifrarea "tainelor de necuprins". Tainele tocmai pentru că sunt "de necuprins", rămân taine în continuare şi nu se discută pe un forum pubilc, cel puţin nu pe categoria "Dogmatică". De aceea există secţiunea "Dogmatică" pe forum, pentru a se discuta chestiuni dogmatice, ci nu "taine de necuprins". Nimeni nu neagă că aţi ajuns la experierea anumitor dogme şi nici posibilitatea să vă fi fost descoperite anumite taine de către Dumnezeu. Există anumiţi oameni, bineplăcuţi lui Dumnezeu, cărora El le-a descoperit anumite taine, însă e greu de stabilit care descopriri au fost de la Dumnezeu şi care nu. Aţi putea înfiinţa pe forum o secţiune a "cunoscătorilor de taine" şi să discutaţi acolo. Însă este riscant şi primejdios să pătrundem în zone necunoscute. Vă înştiinţez că, în Istoria Bisericii au existat tot felul de iniţiaţi şi grupări cu caracter iniţiatic - incluse în ceea teologii numesc gnosticism - care se pretindeau deţinătorii şi cunoscătorii ai anumitor taine şi secrete, care într-un final s-au dovedit a fi eretice. Maniheismul, elchesaismul, catarismul, bogomilismul şi mai nou, feminismul, ezoterismul, antroposofia, teosofia, sofianismul şi New Age, sunt doar câteva dintre ereziile şi curentele provenite din gnosticism.

Apoi, pentru ca o presupusă descoperire dumnezeiască să devină dogmă, este nevoie de consensul unanim acceptat al Bisericii Ortodoxe şi ca respectiva descoperire divină să fie formulată de Biserică printr-un Sinod Ecumenic, altfel poate rămâne cel mult o teologumenă sau o simplă părere particulară respectabilă, atâta timp cât respectiva părere nu invovează împotriva dogmelor şi a adevărurilor de credinţă şi nu le contrazice pe acestea.

IPS. Antonie Plamadeala: "Ortodoxia crede că o dogmă odată definită, nu mai poate fi schimbată, anulată, ignorată sau înlocuită de asemenea că ea este condiţie sine qua non pentru dobândirea mântuirii. Dacă cineva nu crede într-o dogmă, el cade din ortodoxia credinţei; unul ca acela se exclude din comuniunea credinţei celei adevărate, şi făra aceasta nu este mântuire."

Ei sa nu exageram acum. Delia si new age, hai sa fim seriosi.
Pe de alta parte, desi e adevarat ca dogma trebuie respectata, tot la fel de adevarat este ca dogma NU e Dumnezeu, si nici Adevarul Insusi care este Persoana. Dogma e doar paza Adevarului, granita lui, sa zicem asa. Dar Adevarul care e Persoana NU se epuizeaza in formularea lui. Asta e o invatatura "clasica" in crestinism.
Eu NU vreau sa zic acum ca trebuie sa ne abatem de la litera dogmei, dar anumite consideratii pe marginea ei pot fi facute. De aceea exista si teologii, fiindca au si ei nuante diferite desi recunosc toti aceleasi dogme. Altfel ar repeta toti numai citate din Biblie si cu asta gata.

Stai liniştit că n-am acuzat pe nimeni de New Age. Am atras doar atenţia asupra anumitor aspecte fâcând o enumerare a ereziilor provenite din gnosticism.

Sunt permise şi anumite nuanţe atâta vreme cât acestea nu contrazic şi nu inovează împotriva dogmelor şi adevărurilor de credinţă! Mai ales, începând cu secolele XX, XXI când Hotărârile Sinoadelor Ecumenice sunt uşor accesibile şi pot fi cercetate de către orice teolog.

Lasand la o parte frunzele vestejite ale dogmei, am o intrebare de logica...

Pe cruce a suferit si a murit doar firea omeneasca sau si cea dumnezeiasca?

"Frunzele veştejite ale dogmei"... Incredibil... Doamne... ai milă! Iartă-i Doamne, neputinţele. Şi ignoranţa şi nepăsarea. Amin.

Emiliane ball so hard mothafuckas wanna fine you
First GMihai already found you...

What's dogmas to a mothafucka like me
Can you please remind me? (Ball so hard)

https://www.youtube.com/watch?v=ubRUS8GupLU

A suferit firea Sa omenească şi a murit trupul lui Hristos, însă a şi înviat! Dar ce ai fi vrut să moară, firea dumnezeiască şi sufletul lui Hristos? Nici sufletul şi nici firea dumnezeiască nu puteau fi pironite pe cruce!
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lui-80096.html
http://www.crestinortodox.ro/paste/s...tos-71149.html
http://www.crestinortodox.ro/paste/s...lui-88667.html

"În mormânt cu trupul şi în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, toate umplându-le Cela ce eşti necuprins".

S-a mai scris dspre asta. Citeşte comentariile anterioare!

In acest caz te incadrezi in nestorianism. De aceea, nestorienii resping terminologia "Dumnezeu a suferit" sau "Dumnezeu a fost răstignit", pentru că ei cred că omul Iisus Hristos a suferit.

http://ro.orthodoxwiki.org/Nestorianism

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nestorianism


E un raspuns logic, dar asta e situatia. Nu eu am participat la acele dogme...

Logica si fanatismul/subiectivismul confesional nu merg impreuna. Te stradui degeaba, Ezio; vor respinge ce scrii.

Stiu, este inevitabil... dar macar le dau teme de gandit logic. E ceva si asta...

Nestorianiştii învaţau că cele două esenţe divină şi umană sunt separate şi că sunt două persoane: omul Iisus Hristos şi Logosul divin. Şi mai învăţau că Fecioara Maria nu este Theotokos, adică Născătoare de Dumnezeu.
Eu nu am afirmat aşa ceva! Vezi aici: http://www.pemptousia.ro/2014/05/pol...onofizitismul/

Asta e vrajeala de doi lei... Tu intelegi ce ai spus logic?

Tu intelegi logic ce sustin nestorienii?

Convingerile lor au fost eretice, pentru că, urmând logica afirmațiilor până la capăt, se ajunge la negarea mântuirii şi salvarii; dacă numai Omul Iisus a suferit pe cruce şi a murit pentru păcatele oamenilor, cum ar fi posibil ca suferinţa unui om să mântuiască întreaga omenire?

Păi tocmai, că nu era doar om, era şi Dumnezeu deopotrivă. Două firi, însă unite într-o singură Persoană din momentul Întrupării de la Sf. Duh şi din Fecioara Maria, (fără schimbare, fără amestecare, fără împărţire şi fără despărţire). Nu înseamnă că nu era şi Dumnezeu, numai pentru că a suferit doar firea Sa omenească pe cruce, iar nu şi cea dumnezeiască.

N-am timp de miştocăreli. Citeşte ce au hotărât Sinoadele Ecumenice III şi IV. Acolo s-a separat adevărul de minciună în această problemă. Am explicat deja toate acestea în comentariile anterioare.

M-am saturat de repetarea asta obsesiva de turma! sincer...

Domnule Capy nestorienii sustineau ca doar firea omeneasca a patimit pe cruce, in timp ce Biserica sustinea ca si firea dumnezeiasca a patimit. Ai inteles?

Biserica nu suţinea şi nu susţine că şi firea dumnezeiască a pătimit.

"Chenoza ne infatiseaza pe Fiul lui Dumnezeu patimind, iar indumnezeirea pe Fiul Omului atotputernic. Nu se poate spune insa ca Dumnezeu a suferit prin trup, ci cu trupul, adica aceeasi persoana a suferit in firea omeneasca, fara ca suferintele sa fie simtite de cealalta fire, de cea dumnezeiasca."
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...hin-68849.html

Pentru înjurăturile astea, sincer, chiar cred că ai să fi banat... Nu că îmi doresc, dar aşa ar fi normal...

Îmi pare rău pentru tine, dar revii tu înapoi, dacă vrei.

Eu nu ma mai intorc prietene... sunt banat si cu asta basta ...

Scrie Cuviosul Sofronie (în "Vom vedea..." - pp.208-212):


Eram într-o sfâşiere: nefiind slobod de tirania patimilor, sufeream şi, în setea după bunul netrecător, tânjeam către Dumnezeu. Rugăciunea pocăinţei mă înghiţea pe de-a-ntregul. O putere subţire, nematerială, nevăzută, mă purta într-un tărâm al minţii, duhovnicesc.

*

... iarăşi se ştergea totul din amintire, rămânea numai conştiinţa păcatului nematerial dar cumplit, care năştea în mine durere, ruşine, respingere şi chiar ură faţă de mine însumi. Şi din nou totul se contopea în plânsul pocăinţei şi duhul meu ieşea în nemărginire de nenumit.

*

Mila lui Dumnezeu către mine s-a arătat prin faptul că mi-a dăruit un puternic avânt al suferinţei pocăinţei care mă trăgea către o rugăciune neostoită - una în care sufletul uita totul, nu-şi amintea de nimic, ci nealinat trăgea către Dumnezeu nevăzut, dar iubit, necunoscut dar înrudit, neajuns dar apropiat. Nu aflu cuvinte să descriu bogăţia pe care Domnul mi-a dăruit-o.

*

... fără sincera recunoaştere că suntem cu adevărat născătură a iadului în căderea noastră, nu vom putea niciodată ajunge la o deplină pocăinţă; printr-o deplină pocăinţă ne smulgem din îmbrăţişarea morţii "individuumului" egoist şi suntem duşi în contemplarea universalismului Dumnezeiesc al lui Hristos Care "ne-a iubit până în sfârşit" (Io. 13-1)
Când ne urâm pe noi înşine pentru răul care trăieşte în noi, atunci ni se deschid neţărmuritele zări ale iubirii ce s-a poruncit nouă: în afara lui Hristos, niciodată nu vom îmbrăţişa întreaga lume în flacăra de viaţă făcătoare a harului ce se pogoară de Sus...

Sfântului Chiril al Alexandriei:

"Dacă cineva separă în Unul Hristos ipostazele după unire, unindu-le doar printr-o demnitate sau autoritate sau putere şi nu o unire prin natură, să fie anatema.

Dacă cineva nu mărturiseşte că trupul Domnului este dătător de viaţă şi aparţine Cuvântului din Dumnezeu Tatăl, ci susţine că aparţine altcuiva, unit cu El în demnitate sau bucurându-se de o simplă locuinţă divină şi nu este dătător de viaţă, aşa cum am spus, devenind trupul Cuvântului care are puterea de a aduce toate lucrurile la viaţă, să fie anatema."

Unire prin natura si trup datator de viata, deci este evident ce a sustinut Biserica, patimire prin fire omeneasca cat si dumnezeiasca.

Ce este ilar in lupta lor împotriva nestorianismului, la un moment dat au mers pana la extrema. Au negat complet prezenta naturii umane în Iisus Hristos - Monofiziti :24:

Hopa! Unire prin natură....!!
Oare ce implică aceasta?

Implica "communicatio idiomatum".
Ma surprinde chiar tare ca acest extraordinar concept, produs al ortodoxiei Tomosului (deci gandire "latina", elaborata de un Papa sfant), dar si din alte documente dinainte de si dupa Calcedon, nu a fost amintit mai amnauntit si aprofundat pe acest topic.
Daca tu, Delia, Catalin sau Bogdan ati fi deschis topicul, era altceva. Asa, s-a pornit de la inceput la un nivel foarte jos, astfel incat sunteti, voi cei enumerati si altii, nevoiti sa tineti stacheta jos, si sa nu dati drumul la tot ce puteti da ca si cultura si exprimare teologica.
Ezio a avut mare dreptate sa posteze o parte cel putin din anatematismele Sf. Patriarh si Papa Chiril cel Mare.

Intr-adevar, comunicarea insusirilor. Am amintit doar voalat de asta si am vrut la un moment dat sa pomenesc formula papei Leon. Asta ar fi rezolvat definitiv discutia.
Marele papa Leon.

Pai nu ai rezolvat nimic! Pentru ca asta a dus la monofizism ... tu nu ai citit msj meu mai sus?

Si Maxim vine si o desfiinteaza, cand argumenteaza in stilul caracteristic pasajul in care Mesia spune: " facă-se nu voia Mea, ci a Ta"

Să fiu iertat fraţilor, dar cred că începem să nedreptăţim cam tare pe Capy. Dincolo de o insistenţă supărătoare prin repetarea şi sublinierea aceloraşi formulări şi de refuzul de a lărgi cadrul discuţiei (spre mai buna înţelegere a problemei, iar nu spre diluarea ori ratarea ei), eu unul nu cred că i se pot aduce acuze pe linia monofizitismului etc. Pur şi simplu tindem, îmi pare, să comentăm mereu altceva decât afirmă unul sau altul dintre partenerii de dialog. Poate că picăm pradă interpretărilor subiective şi suspiciunii, uneori, precum şi unui spirit balcanic de băşcău trivial. Nu merită, însă, nici subiectul foarte generos, nici sufletul nostru, să procedăm aşa.
Vă rog să luăm topicul acesta frumos ca pe o şansă, iar nu ca pe un obiect de gâlceavă fadă; zic şi eu, mă iertaţi că am îndrăznit....

Doamne ajută!

In inteles dogmatic, se poate vorbi de 3 tipuri de unire. (inventariate astfel de Sf. Ioan Damaschin)

1.unirea in fiinta sau dupa fiinta – henosis kat’ousian
2. unirea in ipostas sau dupa ipostas sau a celor doua firi ale lui Hristos - henosis kath' hypostasin
3. unirea in har sau dupa energii – henosis kat’energeian


luate putin in extenso

1. Unirea in fiinta - se refera exclusiv la modul de fiintare si intrepatrundere a Persoanelor Sf. Treimi, una in Fiinta intreit in Persoane (ipostasuri). Tatal este in Fiul si Sf. Duh, Fiul in Tatal si Sf. Duh si Duhul Sfant in Tatal si in Fiul.

Ca sa se exprime simultan si unitatea de fiinta dar si Treimea de Persoane, se foloseste termenul perihoreza. Termenul e grecesc ; peri inseamna in jurul iar chorein, a se da la o parte, a face loc, a contine.

Ideea sugerata semantic e aceea ca prin iubire desavarsita reciproca, fiecare din cele Trei Persoane se goleste pe Sine pt. a face loc Celorlalte si astfel fiecare o contine pe fiecare, intr-o intrepatrundere absoluta.

Modul de existenta a fiecarei Persoane a Treimii e sa traiasca iubind in alta Persoana ( apropos de ce inseamna persoana). Iubirea transfera fiinta persoanei care iubeste in fiintele iubite.
Termenul perihoreza se aplica si in terminologia hristologica, pt. a arata unirea celor doua firi, fara confuzie.

2. Unirea in ipostas sau dupa ipostas sau unirea naturilor (firilor) - se mai numeste unire ipostatica si se refera la unirea prin intrupare a firii divine cu firea umana in unicul Ipostas al Logosului.

Aici se vorbeste despre comunicarea insusirilor divine si umane, lat.communicatio idiomatum sau gr.koinonia idiomaton, amintind obligatoriu de cele 4 adverbe celebre de la Calcedon, repetate de nu-stiu-cate-ori pe acest topic (fără schimbare, fără amestecare, fără împărţire şi fără despărţire).

3. Unirea in har sau dupa energii – se refera la unirea, comuniunea dintre om si Dumnezeu, care nu e in fiinta, ci prin har. Despre asta stiu mai bine cei ce iubesc isihia.

Multe ambiguitati aici.
Aici, termenul ipostaze e un arhaism impropriu care poate crea confuzie. Nu e vorba de ipostasuri (persoane), ci de idiomuri (insusiri ale firii, naturii), sau idioame (un archaism preferat de Steinhardt).

Unire prin natura - iarasi ambiguu si problematic. Se refera la unirea ipostatica insa inainte de Calcedon, nu era cristalizata terminologia specifica dogmelor.

Ideea Sf. Chiril, care-i combatea pe nestorieni e urmatoarea - Daca cineva considera ca cele doua firi ale lui Hristos, divina si umana, nu sunt unite in ipostasul Lui, ci sunt unite doar printr-o demnitate sau autoritate sau putere, atunci sa fie excomunicat (anathema).

Nu! Ce comunicare a insusirilor la o chestie de logica? Initiatorul topicului admite ca Hristos e om desavarsit dar nu admite ca ipostasul lui sa fie numit simultan cu doua atribute, si divin si uman.
Era suficient doar sa cugete mai bine la ideea Sf. Ioan Damaschin de ipostas simplu devenit compus, amintita de n ori.
Marturisesc ca nu inteleg rationamentul lui Capy de aceea am tot cerut detalii suplimentare despre ce intelege prin enipostaziere, impropriere, personalizare, insa n-am primit decat citate cu ce intelege Hieroteos Vlachos.

La un moment dat, aveam impresia ca inclina spre ideea unei firi intermediare intre cea umana si cea divina, inaugurata odata cu Intruparea, Hristos fiind primul si singurul ipostas al acesteia, putandu-se deduce de aici ca nimeni, niciodata in afara de El nu va face parte din firea asta. Or, aici e vorba de un hibrid cu ceva reminiscente din erezia monofizita despre firea compusa, plus ceva ambiguitati a la Eutihie cu firea întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul, plus suspiciuni de apolinarism (da inca discutia n-a ajuns pana acolo, fiindca Capy nu raspunde cu cuvintele lui).

Nu firea lui Hristos e unicat, ci Persoana Lui care vietuieste si intr-o fire si
intr-alta, una sfintind iar cealalta lasandu-se sfintita.

N-ar fi greu de combatut, ca doar Logosul nu si-a luat inca o fire doar asa, ca se plictisea avand doar firea divina si s-a gandit sa incerce o diversiune ontologica.
Firea umana si-a luat-o ca sa fie in ea ca unul din noi si sa vietuiasca si cu noi asa cum vietuieste si in Treime, sa fie in comuniune prin har cu fiecare din noi asa cum e cu Tatal si cu Sf. Duh. Sa inaugureze si in firea umana modul perihoretic de vietuire existent in firea divina.

Repet, nu stiu sigur daca la chestia de mai sus se refera, fiindca nu a raspuns la intrebari decat selectiv si doar cu citate de-ale altora.

Barsaumas & Ezio, beware, a(nother) Trojan horse has been detected.

Adica? Eu sunt mai greu de cap, uneori.

Foarte mulţumesc, soră dragă!...:)

Concluzia fiind? :39:

Din cauza formularii anatemelor Sf Chiril de Alexandria s-a ajuns la monofizism.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Monofizism

"Doctrina profesata de Chril si adeptii sai nu era in intregime ortodoxa. In incercarea de a diminua importanta naturii umane a lui Iisus, ei se indepartasera atat de tare incat recunosteau numai una singura, cea dumnezeiasca"

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...mul-80617.html

In special aceasta anatema:

Concluzie sau rezumat: totul a pornit de la un articol al parintelui Matei Vulcanescu. Acesta a scris impotriva acordului semnat cu monofizitii. Pe buna dreptate, pentru ca este un acord gresit, monofizitii nerenuntand la erezia lor. A analizat si declaratia de pe site-ul Patriarhiei, crezand ca sunt si acolo elemente ce tin de monofizism. Dar nu este asa, de fapt problema era doar ca miafizitii nu au renuntat la erezia lor, resping si ei unele erezii, iar miafizismul seamana oarecum cu invatatura ortodoxa (fata de monofizism). Iar ceea ce au spus ortodocsii nu era o invatatura gresita. Parintele Vulcanescu a crezut ca si ceea ce au spus ortodocsii e gresit, intelegand gresit sensul unor cuvinte. Sustine in articol ca e gresit sa se spuna ca Hristos e Persoana divino-umana sau ca a devenit si Persoana umana la Intrupare.
Dupa acest articol s-a luat Capy, dar el a inteles gresit si ceea ce spunea parintele Vulcanescu. Astfel, parintele spune ca ar fi gresit sa se spuna Fiinta divino-umana pentru ca ar insemna o singura fire (adica monofizism). Capy a inteles invers, ca e gresit sa se spuna asa pentru ca ar insemna doua Persoane (adica un fel de nestorianism, opusul monofizismului). De fapt nu e niciuna din cele doua, Persoana divino-umana insemnand Persoana divina si umana, adica Dumnezeu si Om, Ipostas cu doua firi.
In continuare, dupa Capy s-a luat cristirg, care era impotriva acelui acord cu monofizitii, crezand ca acolo sunt greseli in invatatura ortodoxa, din acest motiv (la fel ca parintele Vulcanescu).
Delia si Cezar au argumentat pozitia corecta, ortodoxa, dar s-au afundat prea mult in metafizica si au ajuns sa sustina altceva gresit, ca oamenii nu sunt persoane (si ingerii), citind acest lucru la unii teologi. Dar, cel mai probabil, chiar si acei teologi spuneau la figurat, referindu-se la cresterea duhovniceasca, indumnezeirea omului, la cresterea in asemanare cu Dumnezeu. Din cauza firii cazute chipul lui Dumnezeu in om s-a intunecat si s-a pierdut si asemanarea. Adica nu este persoana intreaga creata de Dumnezeu, dar prin indumnezeire se apropie de chip si asemanare si devine o persoana mai aproape de perfectiune. Asta nu inseamna ca omul nu mai e persoana deloc, am explicat ca doar protestantismul spune ca omul a pierdut chipul (pe care il confunda cu asemanarea), adica nu ar mai fi persoana.
E cum se spune de cineva ca "a devenit om", "s-a facut om", e un limbaj la modul figurat, intelegandu-se ca a progresat, nu ca nu ar fi fost om inainte. La fel cum se spune ca cineva e ca un animal, nu inseamna ca e animal. Probabil ei au luat acest limbaj la propriu, crezand ca omul nu e persoana (cazuta, e adevarat).
Am rezumat tot topicul. :)

Cam lung, cam lung...:57:

Am vazut ca si Capy avea aceasta neintelegere, cu Omul desavarsit, apoi s-a corectat. Si tu am vazut ca scrii despre asta. Sf. Damaschin scrie despre Dumnezeu desavarsit si Om desavarsit, dar nu in aceasta intelegere, pentru ca nu ar avea sens "Dumnezeu desavarsit", e un pleonasm. Sf. Damaschin explica dupa aceea ce insemna, ca Hristos are toata firea divina si toata (intreaga) firea omeneasca. In loc de "intreaga" s-a folosit "desavarsit". Dar Hristos a devenit si Om desavarsit, dupa ce a invins ispitele si pacatele, pentru ca astfel e si efortul personal. Nu a fost direct om desavarsit, nu ar mai fi invins nimic.