:http://blog.patermihail.ro/arhive/1222

...tacerea, care este insasi vesnicia, vorbeste intens, caci tacerea este limbajul vietii viitoare...

Şi totuşi , ajungem la Adevăr :
 

Tăcerea -taină a veacului viitor ( de mare folos ) :http://www.crestinortodox.ro/credint...tor-69857.html

...............!!!!!!!............!!!

. . . .tacere . . . ! ! !

La judecata ultima, semn al dreptatii, iubirii si bunatatii lui Dumnezeu, cand toata firea va tace si doar faptele noastre vor vorbi, cuvintele vor fi neputincioase sa ne exprime viata si faptele noastre. In fata lui Dumnezeu, in fata dreptatii si bunatatii,la scaunul judecatii, omul va tace, incercand sa acopere cu voalul tacerii cantitatea si calitatea de nedeplinatate a existentei si lucrarii sale. Atunci, cu totii vom descoperi adevaratul sens al cuvantului, al vorbirii si tacerii, al grairii si negrairii, in legatura cuLogosul, Cuvantul divin facut om, pentru noi si pentru a noastra mantuire.

Pr. Prof. Dr. Ioan Tesu

Gandind la viata viitoare, avem motive sa meditam si sa ne cutremuram.Sa dea Domnul sa ne aducem aminte mereu ca exista o viata viitoare in care trebuie sa nadajduim.

Intradevar, de mare, mare folos!!!Cu multumiri!

O, negraita tacere, tu esti adanc de nepatruns, esti teologie
a teologiei, smerenie a smereniei si jertfa a cuvantului!
.................................................. .......................

Agitarea excesivă, oboseşte, consumă , enervează şi distruge , tăcerea în schimb este spaţiu indispensabil întâlnirii cu sine , cu Dumnezeu şi apoi cu semenii în mod autentic. Disciplina calmului şi a tăcerii se constituie într-un mijloc de bunăstare umană şi spirituală. În clipa asta mă aflu într un astfel de loc , creat de mine cu ajutorul Bunului Dumnezeu ( colţul meu de rai - icoanele-candela - cărţile de rugăciune ) . De aceea acum scriu la mobil, căci aici singura tehnică acceptată ( încă ) e mobilul ! Până când ? . . .tăcere . . . ! ! !

Dar din dar...
 

Cuvântul lui Hristos trimite neîncetat chemări la pocăinţă pretutindeni. Trecerea Domnului dăruieşte întotdeauna prilej unui suflet naufragiat să apuce frânghia salvatoare pe care Acela i-o aruncă. De asemenea, El Își asumă o lucrare ostenitoare chiar şi pentru un caz concret, cum a fost aceea pentru samarineancă.

Cel ce se întoarce şi se pocăieşte cu adevărat întotdeauna va afla un Părinte dispus să ierte, bucuros să uite, gata să mântuiască.

Şi prilejuri vor putea fi date mereu de-a lungul veacurilor. Nu numai din vremea Apostolilor şi a Sfinţilor Părinţi, ci neîncetat până astăzi. O predică, un mesaj, un eveniment, o întâlnire, un cuvânt, o încercare, o mâhnire, o pedeapsă, o binecuvântare, o întâmplare…, toate îl pot chema pe om la pocăinţă. Şi mulţi sunt aceia care arată sensibilitate şi primesc aceste prilejuri, „chipuri de pocăinţă”, pe care le pune înainte dumnezeiescul Har. Iar roadele sunt minunate.

frumos si atat de adevarat.:6:

Multumesc, Mirela! :6::8: Uneori cuvintele tasnesc din noi. Din durerile sau bucuriile noastre...
Ele, cuvintele, sunt doar o modalitate de a-ti exterioriza inima. Dar de cele mai multe ori chiar si ele tac neputincioase..obosesti cum spun eu...sau vorba lui mari's ..cauti un loc unde sa poti tacea.
Iertare de offtopic.

“Eu, chiar când voi fi plecat, voi continua să vă vorbesc.
Oare voi mă veţi auzi?”
(Părintele Porfirie Kavsokalivitul)

Un articol foarte bun
 

"Omul cauta evadari in lumi imaginare, cauta sa interpreteze si sa reduca Evanghelia la masurile sale sau… cauta sa uite complet de Evanghelie, de constiinta si de chemarile lor.
Mereu cauta sa se justifice in starea in care se gaseste, refuzand cu indarjire sa se schimbe… Sau, mai subtil, cauta sa dea impresia ca vrea sa se schimbe/sa se indrepte, face anumite lucruri formal, uneori chiar cu mare rigurozitate, tocmai pentru a putea, la adapostul lor, sa-si urmeze, inclinatiile inavuabile ale inimii.

Isi construieste mereu teoriile sale proprii, isi pune parerea sa deasupra Sfintilor Parinti, ii tagaduieste sau nici nu-l intereseaza ce spun acestia. Daca totusi ii cunoaste, ii “interpreteaza” (= ii rastalmaceste), ii scoate din context si mai ales ii citeste cerebral, nu in Duh (ce-o mai fi si ala Duh?! ) astfel incat sa para a-l confirma in propriile teorii. Pentru ca nu cauta in ei Adevarul si nu-i citeste onest, cu sinceritate, ci doar spre a se folosi de ei pentru intarirea patimilor si ideilor proprii.
Traieste superficial, cat mai mult in afara de sine, in cele exterioare, cat mai imprastiat si incarcat cu activitati desarte. Fuge de tot ce inseamna problematizare, seriozitate, neliniste interioara… Se refugiaza in clisee comode, in sentimentalisme dulci si in inchipuiri trandafirii, optimiste, care sa-i dea un confort psihologic si… cam atat. Cauta in religie satisfactii, placeri desfatari, realizarea scopurilor sale. Nu-l intereseaza sa faca voia lui Dumnezeu, ci doar ca Dumnezeu sa o faca pe a sa."

continuarea aici:
http://desprecredinta.wordpress.com/...ciuna-din-noi/

cine este de folos
 

are o prietena la semnatura o zicere foarte frumoasa si sanatoasa, de la unul din sfintii mei dragi citire:

"Nu-ti descoperi gandurile tuturor, ci doar acelora care pot sa-ti vindece sufletul."
Sfantul Antonie cel Mare

despre acedie - citat din citat, de la un coleg de forum
 

"... mainile lenese sunt uneltele diavolului".

Sfântul Ioan Hrisostom
 

"Sfântul Apostol Pavel a plâns trei ani zi şi noapte îndreptând lipsurile altora ( Fapte 20 , 31 ) , iar noi nu plângem nici pentru ale noastre " .

Despre cele mai frumoase rugaciuni inchinate Maicii Domnului
 

Rolul femeii in familie , in societate si in Biserica
 

Cuvinte care conteaza . . . :http://www.calauzaortodoxa.ro/calauz...e-si-biserica/

" Taci tu, sa vorbeasca lucrurile tale!"- mi-a placut mult! Doamne ajuta!

" Femeia este liman al barbatului " - si asta mi-a placut mult mie . Doamne ajuta !:1:

Un cuvant al parintelui Teofil Paraian:

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...zeu-68601.html


Mai sint multe fragmente care imi plac, dar vad ca nu incap in acest mesaj.

Sfaturi despre casnicie si problemele cotidiene
 

O posibila sugestie , pentru cei interesati !
 

Din Pateric - Amma Sara
 

Amma Sara a zis: "Daca m-as ruga lui Dumnezeu sa fiu pe placul tuturor oamenilor, ar trebui sa ma inchin la usa fiecaruia dintre ei. Mai bine ma rog sa am inima curata cu toti".

" Crucea lui Hristos "
 

Patericul - izvor de intelepciune.
 

Avva Antonie a zis: "Se apropie vremea cand oamenii vor innebuni, iar daca vor vedea pe cineva sanatos la minte, se vor napusti asupra lui strigandu-i: <<Esti nebun>>, pentru ca nu-i ca ei".

Avva Daniel a zis: "Avva Arsenie ne-a povestit despre cineva - dar cred ca era vorba chiar despre el - urmatoarele: Pe cand statea un batran in chilia lui, a venit un glas si i-a zis: << Vino sa-ti arat faptele oamenilor!>>. El s-a ridicat si au plecat. [Ingerul l-a dus] si i-a aratat un etiopian care taia lemne si-si facuse o sarcina uriasa. Si se chinuia s-o aburce in spate, dar nu reusea. Dar in loc sa mai dea jos dintr-insa, el tot taia lemne si adauga. Si a facut asa vreme indelungata. Au mers putin mai incolo si [ingerul] i-a aratat un om langa un put din care scotea apa; apoi o turna intr-un butoi gaurit si apa se scurgea din nou in put. Ii zice iar: <<Vino sa-ti mai arat ceva!>>. Vad un templu si doi oameni urcati pe cai, ridicand o barna de-a curmezisul, unul impotriva altuia. Vroiau sa intre pe usa, dar nu puteau, fiindca barna era pusa de-a curmezisul. Nici unul nu s-a smerit sa mearga in spatele celuilalt, ca sa fie lemnul drept, asa ca amandoi au ramas pe afara. <<Acestia, zice [ingerul], sunt cei care poarta crucea dreptatii cu trufie si nu s-au smerit sa se indrepte pe ei insisi, si sa calatoreasca pe calea smerita a lui Hristos. De aceea raman in afara Imparatiei lui Dumnezeu. Cel care taie lemne este omul plin de pacate si, in loc sa se pocaiasca, adauga mereu alte nelegiuiri la pacatele sale. Iar cel care scoate apa este omul care face fapte bune, dar amestecandu-le si cu rele, le strica si pe cele bune. Toti oamenii sa ia aminte la faptele lor, ca sa nu trudeasca degeaba>>".

O , Doamne , câte-i mai cer, dar ce puţin îi dau ! Preasfântă Fecioară Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !+

nu eu spun acestea ,ci sfintii parinti
 

,,Cand cereti ceva de la Domnul in rugaciune,sa adaugati la urma:daca e spre folosul sufletului meu.Asta arata smerenie si lasare in voia lui Dumnezeu.''

Psalmul 106-Psaltira Maicii Domnului
 

De mult ajutor este citirea psalmilor Maicii Domnului, ce aduc alinare, înţelepciune şi nădejde , find o armă împotriva ispitelor şi necazurilor ce vin asupra noastră . Iată un psalm ce tocmai l-am citit astăzi din Catisma 14 - Ps. 106 - cuvintele şi comentarile find de prisos :" Mărturisiţi-vă Domnului că este bun. Mărturisiţi-vă şi iubitei Sale Maici , Preasfintei Născătoare de Dumnezeu , că mari sunt milele ei asupra noastră. Că ea ne povăţuieşte pe calea adevăratei înţelepciuni . Ne arată cărările paşnice ale adevărului ceresc , ne învaţă frica Domnului. Şi din inima care o iubeşte , izgoneşte dragostea de lume , care este vrăjmăşie cu Dumnezeu. Fericiţi suntem noi , că rugăciunile noastre sunt bineplăcute în faţa ei. Casele noastre se vor umple de plinătatea Harului ei. Sufletele cele flămânde se vor sătura şi cele însetate se vor adăpa. Din sânul ei va izvorî ca un izvor viu şi veşnic pentru mântuirea noastră " . Doamne ajută !+

Au venit cum nu se poate mai bine, aceste versete minunate. Multumim, Cristian! Doamne ajuta!

Cuvinte de intelepciune . . .
 

Rasplata binefacerilor
 

Din Apostolul care s-a citit astazi (II Corinteni 9, 6-11).

"Aceasta insa zic: Cel ce seamana cu zgarcenie, cu zgarcenie va si secera, iar cel ce seamana cu darnicie, cu darnicie va si secera. Fiecare sa dea cum socoteste cu inima sa, nu cu parere de rau, sau de sila, caci Dumnezeu iubeste pe cel care da cu voie buna. Si Dumnezeu poate sa inmulteasca tot harul la voi, ca, avand totdeauna toata indestularea in toate, sa prisositi spre tot lucrul bun. Precum este scris: <<Impartit-a, dat-a saracilor; dreptatea Lui ramane in veac>>. Iar Cel ce da samanta semanatorului si paine spre mancare, va va da si va inmulti samanta voastra si va face sa creasca roadele dreptatii voastre. Ca intru toate sa va imbogatiti, spre toata darnicia care aduce prin noi multumire lui Dumnezeu."

Părintele Proclu de la Mitocul Neamţ
 

"Unii spun că nu pot să postească de bucate. Dacă nu pot posti de bucate, măcar haideţi să postim de răutate" ( Din interviul realizat de Dorina Stoica cu Părintele Proclu publicat azi pe site-ul www.crestinortodox.ro )

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – Educaţia copiilor


„Vă rog, să întindeţi mână de ajutor copiilor voştri, ca să nu fim pedepsiţi şi pentru păcatele săvârşite de ei. Nu ştiţi, oare, ce a păţit preotul Eli, că n-a îndreptat cum se cuvine păcatele copiilor lui? (I Regi, 4, 18-19). După cum un doctor nu vindecă o rană dacă întrebuinţează plasture în loc de cuţit, când rana are nevoie de cuţit, tot aşa şi preotul acela a primit aceeaşi pedeapsă ca şi copii lui, pentru că s-a purtat cu ei cu multă blândeţe, în loc să-i pedepsească pe măsura păcatelor lor.
Să ne temem, vă rog, de această pildă! Iar dacă avem copii să ne îngrijim de creşterea lor.” (Omilii la Facere, omilia LIX, V, în col. PSB, vol. 22, p. 263)


„Să nu ne străduim, dar, să adunăm bani, ca să-i lăsăm copiilor noştri, ci să-i învăţăm virtutea şi să chemăm peste ei binecuvântarea lui Dumnezeu. Acesta, acestea e cea mai mare bogăţie, aceasta e bogăţia cea nespusă, cea necheltuită, care sporeşte în fiecare zi bogăţia noastră. Nimic nu-i egal cu virtutea, nimic nu-i mai puternic decât ea. Chiar de mi-ai vorbi de demnitate de împărat, de cel cu coroana pe cap! Dacă nu e virtuos, va fi mai ticălos decât un om îmbrăcat în zdrenţe. La ce poate folosi diadema sau porfira dacă-i lipsit de virtute?



Crezi, oare, că Stăpânul se uită la deosebirea de dregătorii? Crezi, oare, că ţine seamă de strălucirea persoanelor? Nu! Cel care n-a dobândit aici pe pământ îndrăznire către El, nu va avea parte nici pe lumea cealaltă de cinste şi de îndrăznire.
Lucrul acesta să-l urmărim cu toţii. Să învăţăm pe copii noştri să pună virtutea mai presus de orice şi să socotească bogăţia o nimic. Aceasta, da, aceasta este adeseori piedică în calea virtuţii, când tânărul nu ştie să se folosească de bani cum trebuie.



Şi după cum copii cei mici adeseori se rănesc când umblă cu cuţite sau săbii, pentru că nu ştiu să le folosească cum trebuie – de aceea mamele nici nu-i lasă să pună mâna pe ele – tot aşa şi tinerii cad în mari primejdii, când primesc moştenire de averi şi nu vor să le întrebuinţeze aşa cum trebuie. Cu ele îşi adună povară de păcate. Din ele se nasc desfătările, plăcerile ruşinoase şi nenumărate rele. Nu vreau să spun că averile-s de vină, ci că de vină sunt cei care moştenesc averile şi nu ştiu cum să se folosească cum trebuie de ele”. (Omilii la Facere, omilia LXVI, IV, în col. PSB, vol. 22, p. 329)

A fi smerit, spunea un părinte, înseamnă pur si simplu a-ti trai viata aşa cum ti-a l
 

A fi smerit, spunea un părinte, înseamnă pur si simplu a-ti trai viata aşa cum ti-a lăsat-o Dumnezeu, mulţumind pentru bune si pentru rele si făcând ceea ce faci cat mai bine, ca pentru Dumnezeu. Nici nu trebuie sa te gândeşti daca eşti smerit sau nu ... vezi-ti de viata si fa cele rânduite de Biserica neamului nostru. Dar cum vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi, dacă tu însuţi pe tine nu te cunoşti!

Dar dacă tu pe tine nu te cunoşti, cum te poţi iubi? (...) începutul este să ne aplecăm asupra noastră, şi aplecându-ne asupra noastră vom descoperi un mare hău şi-o mare prăpastie plină cu toată urâciunea şi pustiirea a ceea ce este omul în starea lui de părăsire. Şi dacă fiecare vom descoperi ceea ce suntem noi de fapt, noi vom ierta prea grabnic pe cel care ne greşeşte nouă, iar această iertare este de acum un început al dragostei faţă de aproapele. Şi acest început al dragostei faţă de aproapele este un început al dragostei faţă de Dumnezeu.

Părintele Savatie Baştovoi

Popas duhovnicesc..
 

"Credinţa întăreşte ceea ce raţiunea clatină."

"Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri, fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii şi Dumnezeu"

Sf Ioan Gura de Aur

Parintele Paisie
 

Cateva citate frumoase despre rugaciune

Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră.(Sf.Ioan Gura de Aur)

Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei.

(Sf.Augustin)


Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii.


Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrare, rugăciunea este puterea susţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu.
(Sf.Ioan Scararul)

Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celor nădăjduite, iubirea realizată, mişcarea îngerească, puterea celor fără trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii, semnul sfinţirii, devenirea sfinţeniei, cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împăcării, pecetea lui Hristos, steaua de dimineaţă a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea lăcaşului îngeres


(Sf.Grigorie Sinaitul)



Rugăciunea este cea mai puternică armă a creştinului. Rugăciunea este cea care ne face eficienţi, ne face fericiţi, rugăciunea ne dă toată forţa necesară pentru a duce la îndeplinire cele ce ne sunt cerute de Dumnezeu. Da, toată viaţa ta poate şi trebuie să fie o rugăciune!

(Sfantul Josemaria Escriva)

„Omul cade în amăgire , fie din lipsă de experiență, fie din măndrie.Dacă cădem din lipsă de experiență, Domnul ne va vindeca repede ;dacă cădem din mândrie , sufletul va suferi până va fi invățat smerenia și atunci Domnul îl va tămădui.”Cuv. Siluan Athonitul