Cine zice asta şi pe ce bază?

"îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui,
16. Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare. " II Petru 3,15-16.

Vezi că dacă te uiţi în oglindă cu citatul respectiv în mână, cam tot pe unde sugerezi tu că se ajunge, ajungi.

Frate DragosP daca ar fi asa de simplu... nu contest ca afirmatia dumitale este pertinenta, insa dupa cum ai observat nu mi-am expus parerile proprii, ci argumentele sunt bazate pe Prof. Univ., Lucrari de specialitate atat stiintifice cat si teologice... si evident metoda, modelul si scrierile Sfintilor Parinti (in ceea ce priveste cosmologia si antropologia in interpretarea Sfantului Luca al Crimeii, Pr. Prof. Nikolaos Matsoukas, Pr. Prof. Dumitru Popescu, Pr. Ioan Ica...)

Problema este ca multi vorbesc despre ceea ce nu inteleg... repet: una este sa stim si alta este sa intelegem... mai toti stim ca pasarile zboara, insa foarte putini inteleg CUM zboara si inca si mai putini inteleg DE CE zboara... (evident ca scopul este duhovnicesc asemenea si intelegerea cauzei si al scopului existenital).

Imi permit o mica gluma pe care o redau aproximativ... se spune ca la o conferinta publica Newton a vorbit despre gravitatie spunand ca in univers "pamantul nu se sprijina pe nimic"... iar o batranica a protestat vehement "tinere aveai impresia ca o sa reusesti sa ma pacalesti... eu stiu ca pamantul sta pe 4 boroaste testoase". Calm savantul a raspuns: "Dar bine bunico, si cele 4 broaste pe ce se sprijina"... la care batranica a raspuns evident iritata: "cum pe ce tinere? ce intrebare este aceasta... sunt broaste una in spatele celeilate pana jos..."

Concluzia:
"Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
2. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.
3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
4. În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor."(psalmul 18)

"Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta." (psalmul 103,25)

Ferice de cei ce "vad" (cunosc, inteleg)... dar "jugul" lor nu este usor caci asa cum spune Sfantul Pavel "vai mie de nu voi propovadui"...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

P.S. Este trist... dar inca sunt multi crestini ortodocsi (unii chiar scoliti...) care considera ca iadul este in centrul Planetei Pamant.

Bun, şi care ar fi folosul, pentru mântuirea sufletelor celor care doar ŞTIU, să şi ÎNŢELEAGĂ CUM zboară?

Nu-i acolo????:35:

Mare este folosul... caci cei care inteleg aduc doxologie Creatorului:
"Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta." (psalmul 103,25)
De ce ne rugam din Psaltire de ce studiem lucrarile Sfintilor de ce ascultam de ei... pentru ca ei luminati de harul Duhului Sfant inteleg... si noi pasim pe urmele lor...

Cei care doar "stiu" dar nu inteleg... sunt prada destul de usoara pentru demoni, extremele fiind: necredinta (ateismul), credinta stramba... si fariseismul, habotnicia, ravna fara intelepciune

Sa nu uitam ca si dracii stiu ca exista Dumnezeu si ca e iubitor... insa nu cunosc "tainele" conlucrarii omului cu harul Duhului Sfant, nu cunosc tainele hristificarii, ale sfinteniei...

;) Dumneata alegi ironia... insa este trist sa vezi cum multi oameni se pierd fie in credinte strambe, fie ca se "tem acolo unde nu trebuie sa se teama", fie pentru ca nu vad "capcanele". In contemporaneitate, multi oameni scoliti nu vin la Biserica, la Hristos pentru ca au impresia ca li se impune evident eronat, sa aleaga intre stiinta (studiul stiintific adecvat) si Biserica. Este trist dar unii "aparatori nechemati ai ortodoxiei" chiar fac acest lucru, pun oamenii sa aleaga ...

Sfintii Parinti spun ca demonii au "cateva" mari "strategii" in lucrarea lor de a departa pe om de Dumnezeu:
a)sa ne faca pe noi oamenii sa "credem" ca ei demonii nu exista,
b)sa ne sperie (cum ca ar avea ceva putere peste ingaduita lui Dumnezeu)
c)sa "strambe" adevarul, sa prezinte minciuna drept adevar, caci nu degeaba Hristos spune despre satana ca e: "tatal minciunii"

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

"Subscriu asertiuneii tale pe care o consider elocventa.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. "

"Subscriu asertiuneii tale pe care o consider elocventa.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. "

"Subscriu asertiuneii tale pe care o consider elocventa.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. "

"Subscriu asertiuneii tale pe care o consider elocventa.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. "

Domnule Cristian, m-ati binedispus. E putin spus, de fapt eram pe jos de ras. Bun, fratele Eugen are un tic verbal cu asertiunile alea pertinente, subscrise sau nu (si altii au ticurile lor: ma uit la mine), de care e bine sa fie facut haz CONSTRUCTIV, spre indreptare. Insa esenta a ce spune nu e deloc de lepadat....
Pt. d-nii Eugen, Catalin, Cristian, Ioan Cezar (participantii esentiali la acest dialog) dar nu numai pentru ei:
- ce parere aveti de ideea creatiei continue? Repet, NU "God-aided evolution", NU evolutionism cu miros de tamaie. Ca sa fiu clar, dau un citat din Cineva Care ne priveste pe toti, pana in rarunchi, inclusiv in acest moment: "Tatal Meu lucreaza, si Eu deasemenea lucrez". Cum interpretati versetul, din perspectiva procesului de "tinere in fiinta de catre Dumnezeu" si devenire a Universului, viu si neviu?
Va multumesc,
Cu respect.

Bună întrebarea. Cu adevărat, aşa trebuie că stau lucrurile. Legat de asta, mi se pare că realitatea înconjurătoare, Creaţia întreagă (cea nealterată de om) – mărul din curte, firul de iarbă, pământul roditor – nu reprezintă altceva decât gândurile lui Dumnezeu aflate într-o mişcare permanentă, întrucât la El nu există distanţă între gândire, voinţă şi lucrare, nefiind împiedicat de ceva să-Şi pună în aplicare gândirea, nici din afară, nici din Sine; nici de timp, nici de spaţiu, nici de analize şi dileme, nefiind determinat de nimic. Şi, după cum o spune versetul pe care l-ai citat, Dumnezeu creează mereu, neîncetat.

Apropo de pământ, foarte mult m-a mişcat o vorbă spusă de părintele Galeriu citându-l parcă pe sfântul Grigorie Plama: La începutul Creaţiei, „Pământul era gravid de raţiunile (Logosul) dumnezeieşti”.

Eu, în schimb, nu sunt sigur că am dreptate în ceea ce am enunţat mai sus, poate că din punct de vedere teologic sau filosofic greşesc. Dacă cineva sesizează asta, îl rog să-mi spună.

Multumesc mult. Eu simt ca asa trebuie sa stea lucrurile; ideea ca "Dumnezeu S-a odihnit pentru ca...a obosit" este, pur si simplu, deopotriva blasfemie si simplism, ambele la un nivel colosal. Odata cu Lucrarea de mantuire a speciei noastre, mai exista o alta, mai subtila, si la fel de puternica si continua...

Multumesc pentru apreciere.

Intrebarile dumitaele sunt pertinente si binevenite.

Consider ca o problema esetiala este intelegerea notiunilor de: spatiu, timp, eveniment, lucrare...

Astfel, Dumnezeu creaza in timp doar din punct de vedere al cognitiei (cunoasterii) umane a modului nostru de existenta.
Sfintii Parinti afirma inechivoc: "Dumnezeu creaza lumea cu timp si nicidecum creza lumea in timp". Deci evenimentul este important si nu plasarea lui timp. Spre exemplu Sfanta Liturhie (ca eveniment) este importanta si nu ora la care incepe si nici ziua cand se savarseste si nici locul in care se savarseste...

Componenta intelectuala rationala a mintii umane "intelege" (paote opera) doar cu obiecte care au o existenta spatio-temporala, iar mecanismele cauza-efect sunt tot spatio-temporale.
Doar componenta intelectuala contemplativa a mintii umane poate intelege evenimente ce nu au inceput temporal ci doar cauzal (spre exemplu stim ca Fiul si Duhul Sfant exista din cauza Tatalui insa acest mod de existenta si aceasta cauzalitate este atemporala).

Sunt de parerea celor care afirma ca "odihna lui Dumnzeu" se refera exclusuiv la crearea: materiei, energiei, modului de functionare al universului... principiului de viata biologica, viata duhovniceasca.

"Tatal Meu lucreaza si EU de asemnea lucrez" "Toate cate face Tatal asemnea face si Fiul intocmai"
Harul (energia, lucrarea) este proprie firii lui Dumnezeu care exista (supraexistenital) exclsuiv in personele Sfintei Treimi.

Pronia lui Dumnezeu este tot o lucrare a lui Dumnezeu (acelasi har al lui Dumnezeu lucreaza) al carei scop este pe de o parte mentinerea acestui mod de existenta si functionare al universului iar pe de alta parte este indumnezeirea in har a oamenilor intru Hristos Iisus (caci universul si antropologia sunt hristocentrice).

Din punct de vedere al creatiei omului, inceputul ontologc este ADAM iar sfasitul ontologic al creatiei omului este: Hristos Iisus.
Din punct de vedere al indumnezeirii prin har, ADAM era "desavarsit" insa nu era "indumnezeit" prin har, desi conlucra firesc, ontologic cu harul Duhului Sfant.

Prin intruparea Logosului in om, ontologia umana se schimba, are loc un "salt" duhovnicesc caci acum omul poate atinge intru Hristos Iisus prin conlucrare cu harul Duhului Sfant: indumnezeirea prin har.

Ortodoxia vorbeste de ziua a 8-a, ziua vesniciei si pe care o traim deja in Sfanta Biserica... aceasta "zi" (posibila numai si numai intru Hristos Iisus, in Sfanta Biserica, prin Sfintele Taine) este singura "zi neinserata" adica fara de sfarsit caci prin harul Duhului Sfant avem viata vesnica, iubire vesnica, pace vesnica, doxologie vesnica... intru Hristos Iisus. (Nu intru in amanunte dar recomand studiul scirerilor Sfantului Simeon Noul Teolog).

Doamne ajuta.

"Dumnezeu poate lucara toate cate vrea dar nu vrea sa lucreze toate cate poate, caci poate distruge pamantul dar nu vrea." (Sfantul Ioan Damaschin).
Asa cum spuneam si in postrea anterioara si cum bine ati sublinitat si dvs, ratiunea umana este "inchistata" in gandirea spatio-temporala. De aceea ratiunie, sensurile duhovnicesti "sunt nebunie pentru omul firesc" (care refuza conlucrarea cu harul duhlui Sfant).

Frumos spus in duh filocalic. Subscriu.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Ceea ce amintesti este pronia Dumnezeiasca: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...sca-80553.html
Domnul a terminat creatia in ziua a sasea, dar se ingrijeste necontenit de ceea ce a creat. De aceea nu mai face nici ingeri sau altceva, desi ar putea. Aceasta pentru ca Domnul a facut bune toate de la inceput, cum scrie si in Sfanta Scriptura, a creat si lumea ingerilor si lumea materiala si a dat s legile dupa care sa se guverneze. Adica legile fizice, pe care le gasesc oamenii de stiinta, iar pentru vietati informatia din ADN. Fiecare specie are o anumita informatie stocata in ADN, prin care se reproduce intotdeauna un individ al aceleiasi specii.
In Facerea 2.2 scrie: "Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut."
Adica a terminat toata lucrarea, iar S-a odihnit de toate lucrurile sale are intelesul ca s-a terminat lucrarea, nu ca se odihneste Domnul.

Despre pronie:
"Dumnezeu se ingrijeste de lume. Aceasta lucrare prin care Dumnezeu se ingrijeste de lume se numeste pronie sau providenta. Prin pronie, Dumnezeu pastreaza lumea in totalitatea ei si fiecare lucru si fiinta in parte, le ocroteste si le indreapta spre scopuri bune."
""Dumnezeu, zice Sf. IOAN GURA DE AUR, nu numai ca a adus la lumina zidirea, dar dupa ce a dus-o, o ingrijeste. De zici ingeri, de zici arhangheli, de zici puterile cele de sus, de zici toate cele vazute si nevazute, toate acestea se bucura de pronia Lui. Fara aceasta lucrare, ele se duc, se scurg si pier."

Ceea ce spune parintele Galeriu e corect, dar in rest e vorba doar de pronia dumnezeiasca, despre care am scris in mesajul anterior. Trebuie atentie, pentur ca doar in hinduism si budism lumea este doar o iluzie.
Domnul a creat ceva real, nu este vorba doar de o lume imaginativa. Chiar si daca vorbim de lumea nemateriala, ingerii desi nu au corp fizic sunt ceva real. La fel si lumea materiala, e ceva ce a fost creat in cele sase zile ale creatiei, impreuna cu legile. Si aici e adevarat, dupa cum a dorit Dumnezeu, poate aici era neintelegerea.
Domnul bineinteles ca poate crea oricand, se spune ca sufletele sunt create de El.

Dar şi eu am vorbit de ceva real, nu imaginar. Sau poate de realitatea în care se transformă imaginaţia lui Dumnezeu (poate îndrăznesc prea mult). În orice caz, ideea ar fi că Dumnezeu nu a creat şi apoi S-a retras din lume, ci că lucrează continuu, după cum a şi spus-o, creând mereu.

Aici nu e tocmai corect, e chiar gresit sa interpretam Sfanta Scriptura numai alegoric. De exemplu Rastignirea nu o interpretam alegoric si ca un eveniment ce s-a petrecut. La fel si alte pasaje. Sunt si unele care se interpreteaza alegoric, dar nu noi spunem care si cum, ci sfintii ne talcuiesc cand se interpeteaza alegoric si cand nu.
Si de fapt acestea sunt controversele din protestantism, de fapt noi nu ar trebui sa avem treaba cu ele, dar unii le-au preluat prin ecumenism. Protestantii fundamentalisti erau la o extrema, protestantii liberali la interpretarea alegorica (ideile protestantismul liberal stand la baza conceptiilor ecumeniste). Si e problema lor si pentru ca ei se cred teologi, fiecare interpretand Sfanta Scriptura. In ortodoxie nu este asa, nu e bine sa interpretam noi Sfanta Scriptura, avem interpretarea Bisericii si a sfintilor.
In concluzie, in cazul Facerii ce spun sfintii? Spun chiar explicit sa nu se interpreteze Facerea alegoric.

Sfântul Efrem Sirul în tâlcuirea sa la Facere:
"Nimenea să nu creadă că zidirea cea de Şase Zile este o alegorie."
La fel si ceilalti sfinti, de exemplu sf. Vasile cel Mare spune ca Facerea nu se poate interpeta la modul figurat:
"Cei care nu interpretează cuvintele Scripturii în sensul lor propriu spun că apa de care vorbeşte Scriptura nu e apă, ci altceva, de altă natură, şi interpretează cuvintele plantă şi peşte cum li se pare lor; la fel şi facerea târâtoarelor şi facerea fiarelor le interpretează răstălmăcindu-le după propriile gânduri, întocmai tâlcuitorilor de vise ce tâlcuiesc în folosul lor vedeniile din timpul somnului.
Eu, când aud că Scriptura zice iarbă, înţeleg iarbă, când aud plantă, peşte, fiară, dobitoc, pe toate le înţeleg creadă cum sunt spuse. Nu mă ruşinez de Evanghelie.
Mi se pare însă că cei ce nu înţeleg lucrul acesta, adică cei care folosesc interpretarea alegorică, au încercat să dea Scripturii o vrednicie închipuită, punând pe seama ei propriile idei, schimbând sensul cuvintelor Scripturii cu folosirea unui limbaj figurat. înseamnă însă să te faci mai înţelept decât cuvintele Duhului când, în chip de interpretare a Scripturii, introduci în Scriptură ideile tale. Deci să fie înţeleasă Scriptura cum a fost scrisă!"

Asadar e clar.

Eu am explicat ca e vorba de pronie cand se spune ca lucreaza si ca nu s-a retras din lume cum se mai spune in vest. In rest creaza suflete, si aici e o taina totusi: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...lui-69089.html
Daca am inteles bine tu spui ca recreaza lumea tot timpul, ceea ce nu e corect. Citeste te rog la pronie.

Ceea ce vreau eu să spun, de fapt, este că raţiunea lui Dumnezeu, adică Logosul, este prezentă în toate cele pe care le-a creat. Materia însăşi, în ultimă analiză, se pare că este „nimic”, e lipsită de consistenţă, particulele subatomice se pare că au doar energie, fără masă, aşa cum sunt fotonii (care n-au masă decât în mişcare). Asta face să bănuim (sau să înţelegem) că în ultima ei adâncime materia nu există în sine, fiind o vibraţie energetică, din voia şi raţiunea dumnezeiască (cam aşa ceva spunea Petre Ţuţea).
Această raţiune care face bobul de grâu să încolţească şi spicul să crească, care face ca toate să existe cu ordine şi sens, nu e altceva decât Logosul, Dumnezeu-Cuvântul, prin Care toate s-au făcut.
Nu că El S-ar afla substanţial în cele materiale spun, ci că lumea poartă pecetea raţiunii dumnezeieşti şi prin ea există, creşte, se transformă, devine.
Înţelegând aşa, ne dăm seama că Dumnezeu este mult mai aproape de noi decât ne închipuim de obicei, fiindcă toate prin El există şi în toate este El.

Revin la teoria evolutionista, pe care se si bazeaza evolutionismul teist, fara ea nu ar mai exista evolutionism teist.
Teoria evolutionista e o teorie absurda si complet eronata, e posibil ca in urmatorii ani sa aiba sorta lamarckismului si sa fie abandonata, la fel si teoria Big-Bang-ului.
Pana la darwinism a fost o conceptie filozofica (preluata de la antici), fara a avea vreo baza stiintifica.
Dupa Darwin, aproape 100 de ani, pana la aparitia neo-darwinismului, se explica doar prin selectia naturala, fara sa se si stie cum se realiza evolutia speciilor. In neo-darwinism s-a gasit explicatia ca prin mutatii a avut loc evolutia speciilor.
Dar, odata cu definitivarea teoriei au inceput sa apara din stiinta si dovezile ca e o teorie falsa (pana la neo-darwnism era de netagaduit de catre oamenii de stiinta, desi nu exista decat selectia naturala).
Cum evidentia si Adrian Lemeni chiar si unii evolutionisti au aratat tarele teoriei, de exemplu lipsa fosilelor cu verigi intermediare. De aceea au lansat o varianta a eoriei, anume teoria echilibrului punctual, care spune ca de aceea nu sunt fosile cu forme intermediare, pentru ca evolutia a avut loc in salturi, perioade de evolutie rapida, urmate de lungi stari de echilibru.
O alta dovada evolutionista a fost zdruncinata cand s-a gasit ca tabelele lui Haeckel cu embrionii sunt mult mai grosolan falsificate decat se stia (tot evolutionisti au aratat asta).
Si cea mai mare problema a evolutionismului a fost descoperirea adevarului ca mutatiile nu pot cauza transformarea speciilor in alta specie, ci doar mici modificari in cadrul speciilor, de care deja se stia de sute de ani din incrucisarea raselor.
Explicatia neo-darwninismului fiind mutatia, teoria evolutionista e in gasire de noi explicatii, la fel ca Big-Bang-ul dupa descoperirea extinderii accelerate a universului. Un fel de moarte clinica.
Cum sa introducem asa o aiureala in dogma, care e infailibila?

Eu am scris in mesajul precedent ca in religiile orientale (venite in crestinism prin new-age) materia e o iluzie. In ortodoxie nu e aceasta conceptie.
Din ce e alcatuita materia la nivelul cel mai de jos nu stiu nici oamenii de stiinta. Una din teorii e teoria stringurilor ( e doar o teorie, nu e acceptata ca evoutionismul), care spune ca materia e formata din vibratii. E tot o teorie din imaginatie.

Reiau articolul lui Adrian Lemeni, care e si doctor in teologie si a facut si o facultate tehnica. S-a ocupat in special de legatura dintre stiinta si ortodoxie.
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ism-72636.html

"Creatia este specifica teologiei, pe cand evolutia este unul din termenii reprezentativi pentru mentalitatea moderna, impus de gandirea stiintifica in diferite domenii. Acest concept a devenit cheia unei adevarate paradigme.
O asemenea viziune parea definitiva, armonioasa, globalizanta. Astfel aceasta teorie se acorda in anii 1970 cu teoria holistica.
O prima critica a acestei teorii vine din observarea unui nou comportament, chiar daca nu exista o explicatie inscrisa in patrimoniul genetic. O alta critica vine din partea biologiei moleculare care a schimbat maniera de a vedea rolul genelor. Genomul nu mai e vazut ca un ansamblu stabilit supus schimbarii prin mutatii, ci genomul insusi este o structura variabila, dinamica. Genomul nu este constituit dintr-o succesiune secventiala de gene limitate, ci este o retea de interactii multiple.
Evolutionismul a depasit granitele unei teorii stiintifice, devenind o adevarata paradigma ce integreaza o viziune asupra lumii. Se poate vorbi de adevarate implicatii religioase ale paradigmei evolutioniste ce depasesc orizontul unei revolutii stiintifice sau culturale. In contemporaneitate asistam la triumful evolutionismului, la atotputernicia lui. Conjugat cu teoria relativitatii a lui Einstein si cu pshianaliza lui Freud, evolutionismul e integrat intr-o megateorie. Civilizatia apuseana a secolului XX a dezvoltat aceasta megateorie, impunand-o la nivelul mentalitatii contemporane si extinzand-o la scara planetara.

Acest text este sugestiv pentru a ne lamuri de orgoliul noii religii ce-l prezinta pe om ca supremul agent al istoriei, inlocuindu-se perspectiva biblica asupra lumii cu una ce implica o credinta intemeiata pe naturalismul evolutionist. Philip Johnson in Defeating Darwinism by Opening Minds (lucrare publicata in 1997 la Illinois) arata ca noua credinta bazata pe evolutionism urma sa devina temei nu doar al stiintei, ci si al guvernarii, legii si moralei. Urma sa fie filosofia religioasa a modernitatii.
Progresele stiintifice din deceniile sapte si opt ale secolului XX au inceput sa ridice numeroase obiectii atotputernicei ideologii evolutioniste prezentate ca unica teorie stiintifica legitima. Prin rezultatele geneticii moleculare, ale embriologiei si ale altor stiinte biologice, evolutionismul era pus in dificultate. Au aparut carti stiintifice ce criticau teoria lui Darwin, printre care amintim Implicatiile evolutiei (1961) de G. A. Kerkut, profesor de fiziologie si biochimie la Unversitatea Southampton in Anglia, si Evolutia organismelor vii (1973) de Pierre Grassé, unul din marii biologi contemporani, fostul presedinte al Academiei Franceze de Stiinte.
Pierre Grassé isi incheia cartea cu urmatoarele cuvinte: "Prin uzul si abuzul unor postulate ascunse, al unor indraznete si adesea neintemeiate extrapolari, s-a creat o pseudo-stiinta. Ea prinde radacini in chiar miezul biologiei, facand sa rataceasca numerosi biochimisti si biologi, ce cred in mod sincer ca acuratetea conceptelor fundamentale a fost demonstrata, ceea ce este departe de realitate".

Continuarea citatelor.
"
Pe la sfarsitul anilor 1980 o importanta fisura apare in esafodajul evolutionist. Renumitii paleontologi Niles Eldredge si Stephen Jay Gould si-au publicat noua teorie evolutionista a echilibrului punctual, care demasca lipsa formelor de tranzitie in arhiva fosilelor. Apoi tot in acei ani in geologie e reabilitata teoria catastrofelor. Darwinismul sustinea formarea uniforma a straturilor geologice, pe cand teoria catastrofelor ce prindea teren din ce in ce mai mult in lumea academica spuneau ca toate straturile s-au format prin inundatii si alte catastrofe similare.
In ultimii ani Philip Johnson a devenit unul dintre principalii critici ai darwinismului. Johnson a predat dreptul 30 de ani la Universitatea Berkeley din California, fiind specialist in analizarea logicii argumentelor. Citind lucrarile apologetice ale darwinismului a sesizat magia discursurilor din aceste lucrari, bazate nu atat pe argumente stiintifice, ci pe butade retorice, insotite de amanunte de specialitate pentru impresionarea marelui public, necunoscator al detaliilor ce tin de stiintele biologice. In 1991, Johnson a tiparit cartea Darwin sub acuzatie, caracterizata de o luciditate a gandirii concretizata printr-o argumentatie temeinica, in contrast cu discursul retoric si alambicat al darwinistilor.


Profesorul Johnson marturisea: "In loc sa se ia in serios problemele intelectuale si sa le riposteze, ei raspundeau de obicei prin tot felul de divagatii si un limbaj imprecis, ceea ce facea cu neputinta discutarea obiectiilor reale fata de darwinism. Este exact felul in care vorbesc oamenii ce incearca cu tot dinadinsul sa nu inteleaga un lucru".
Lucrarea lui Johnson a incurajat si pe alti savanti sa publice lucrari ce evidentiaza dificultatile evolutionismului. In 1996 biochimistul Michael Behe in cartea Cutia neagra a lui Darwin arata ca recentele descoperiri din biochimie nu se impaca cu darwinismul. Fara sa faca parte din miscarea creationista stiintifica, el vorbeste de proiectarea mecanismelor biochimice interdependente, ceea ce exclude o evolutie autonoma a acestor procese.
In 1997 cartea Nu intamplator! A biofizicianului Lee Spetner a dat o alta lovitura darwnismului. El s-a ocupat 30 de ani cu mutatiile genetice, aratand ca acestea niciodata nu vor duce la schimbarile transformiste interspecii pretinse de evolutionisti, evidentiind totodata limitele variatiilor genetice in cadrul aceleiasi specii. In 1998 publicarea cartii Deducerea existentei unui plan a profesorului de matematica si filosofie William Dembski, convertit la ortodoxie aduce o argumentatie solida (bazata pe legile probabilitatilor matematice) care demonstreaza ca ordinea si complexitatea lumii nu pot fi justificate prin cauze naturale.
Cu toate ca evolutionismul este prezentat exclusiv ca incununare a eforturilor stiintifice de a descifra tainele lumii, este in mod fundamental o filosofie atee ce pretinde un act de credinta aprioric, un angajament efectiv fata de ideologia materialista ce vrea sa-L alunge pe Dumnezeu din orice teorie a originii si sensului cosmosului.

vsovivivi :"drept, însă jigneşti şi persiflezi Adevărul. . . ? "
 

:
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1346054936 vsovivivi http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Junior Member

http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif
"Dragă Eugen,

Tu pari creştin, ortodox, drept, însă jigneşti şi persiflezi Adevărul şi susţii elucubraţiile ştiinţificilor şi-i crezi pe ei şi eşti sigur de ei .. deci nu faci altceva decât să-i iei de buni pe mincinoşii care s-au crezut mari, iar pe noi care ţi-am demon-strat absurdul tuturor teoriilor acelora ne consideri proşti şi retardaţi şi creduli şi nebuni şi medievali.

Cu batjocura şi cu ironia nu convingi pe nimeni ci te înşeli mai tare pe tine însuţi şi te şi mulţumeşti cu înălţarea măririi minciunii părerii tale că tu nu ştii dar lauzi părerile altora

Oare nu ţi-ai dat seama că şi noi am făcut facultăţi şi suntem la curent cu tot ce susţin oamenii de ''ştiinţă''? Dacă nu m-ar fi luminat Iisus Hristos ce crezi că aş susţine acum?

Pe acest topic, dacă ai fi avut răbdare să citeşti şi nu doar să te arăţi ştiutor fiindcă-i crezi prea auşor pe alţii care s-au dat mari fiindcă au născocit modele şi explicaţii fanteziste şi le-au numit ştiinţă demon-strând teoriile lor absurde cu experimente interesante însă trăgând concluzii absurde, ai fi putut avea un început de smerenie şi te-ai fi îndoit mai mult de ei şi de teoriile lor în loc să te îndoieşti de noi şi de Dumnezeu care nu minte şi n-a minţit pe nimeni afară de minciunile cele frumoase care tăinuiesc tainele cele sfinte pentru ca să nu cădem în slava deşartă proprie şi de la oameni sau draci.

Nu ai dumneata Adevărul şi nici ei, ci Calea spre Adevăr este scrisă în scripturi şi imediat ce vei înceta să negi trufindu-te ţi se va deschide posibilitatea cunoaşterii lui Dumnezeu şi Acela te va călăuzi în tot Adevărul spre bucuria priceperii Creaţiei şi a înţelepciunii ei şi a Creatorului căci Bun este Domnul.


Vai lor şi vai tuturor celor ce-i cred pe ei şi-i urmează căci toţi sunt nişte rătăciţi rătăcitori ce-şi pierd toată Viaţa.

Scriptura şi Harul vă va face liberi în Dumnezeu... căci o să vă scape de iadul oamenilor de ştiinţă vicleni şi neputincioşi şi răi şi profitori şi desfrânaţi şi hulitori şi lacomi şi urâcioşi şi pismaşi şi cretini până la urmă."

Subscriu asertiuneii tale pe care o consider pertinenta si elocventa !

Imi pare ca ne-a prins nebunia pe toti...
Ce abrambureala! Ce zapaceala, ce de neintelegeri, cata ura, cata rautate...
Dumnezeu sa ne tina cu Mare Mila Lui! AMIN+

Frumoasa si elocventa asertiune. Subscriu domnule N.Priceputu.

In asentimentul celor de mai sus doresc sa precizez:
Materia are "doua moduri de existenta": substanta caracterizata prin masa si camp caracterizat prin energie. Conversias reciproca a "celor doua moduri de manifestare a existentei" materiei este "cuprinsa" intr-o "simpla" ecuatie: E=m*c^2.

Despre "realitatea existentiala" a particulelor subatomice (mecanica cuantica):Dualitatea «unda-particulă» rămâne o problemă de actualitate întrucât fenomenele de măsura la nivel cuantic se lovesc pe deplin de modul de percepție (cognitie intelectuala umana) al realități la nivel macroscopic.
Pentru a ieși din impas, au fost propuse câteva soluţii precum, «Interpretarea de la Copenhaga» prin care se susține ca fizica cuantică nu descrie realitatea în ea însăși ci tot ce se poate cunoaște despre realitate».

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Daca am jignit (si mai ales Adevarul) arata ca am jignit, dar daca nu atunci de ce ma lovesti (virtual)?

Daca ati fi demonstrat stiintific ceva atunci nu ar mai fi fost nevoie de atitudinea aceata violenta (injurii, calomnii...) a voastra fata de mine.

Daca paradigma stiintifca contemporana (teoria relativitatii, mecanica cuantica, genetica...) ar fi absurta (asa cum "demon-strati" voi) atunci voi insiva nu v-ati mai putea manifesta in acest mod "virtual", caci intreaga tehnologie contemporana (concret: dispozitive electronice, GPS...) este bazata pe paradigma stiintifica actuala...


Daca am batjocorit arata unde am batjocorit, daca nu de ce ma lovesti virtual...

Daca nu as intelege cele despre care vorbesc as tacea... insa studiez si incerc sa inteleg din ce in ce mai bine, ajutat de harul lui Dumnezeu spre mantuirea mea spre slava lui Dumnezeu si a Sfintei Sale Biserici... in detrimentul ignorantei, al mortii duhovnicesti...

Afirmatiile mele se bazeaza pe intelegere si ofer referinte concrete: Sfantul Luca al Crimeii, Pr. Prof. Nikolaos Matsoukas, Pr. Ioan Ica Sr... si lista ar putea continua.

Noi facem facultatile sau ele ne fac pe noi?

Cel ce cunoaste stiinta si o intelege vorbeste adecvat.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.
P.S. Nu voi raspunde injuriilor cu injurii, nici calomniilor cu calomnii... "prietenii stiu de ce".

Desigur: "mergi încet că face spumă".

;)
Daca numa' la blonde iti sta "mintea"... poti face "spume".
Mai sunt si alti prieteni si prietenii care au ca scop nu doar "blondele" si "spumele".

OMUL a spus "voi sunteti prietenii mei"... la aceasta prietenie (duhovniceasca) m-am referit.

Doamne ajuta.

Realitatea e una.
Reprezentarea realitatii e alta.
Noi nu procesam realitatea, ci insesi reprezentarile noastre subiective (incepind cu modelarea bioelectrica a stimulilor senzoriali in organele de simt/analizatorii) ale realitatii. Nu cunoastem realitatea, ci elaboram la nesfarsit, brodam pe seama re-prezentarii ei pe care o depanam in fiinta noastra. Aparate de vis si zbor prin vazduhuri create mintal, asta suntem...
Descriem ceea ce cunoastem, asadar ceea ce producem cu fiinta noastra programata la un anumit tip de functionare (descriem asadar re-prezentarea subiectiva, psihica, a realitatii obiective) iar nu ce nu cunoastem si nu putem cunoaste.

Suntem incapabili sa cunoastem realitatea tocmai din pricina alcatuirii noastre biopsihice.

Acum poate pricepem de ce sfintii nu cunosc ca noi, ci prin rapire in Duhul. Dincolo de piedica fatala a psihismului nostru conventional/simbolic.

Cunoasterea fireasca e o uriasa descriere a re-prezentarii, a produselor mecanismelor psihice ale eului.
Cunoasterea suprafireasca e ceea ce, poate, ravnim cu totii uneori. Dar nu ne e dat, ca nu e de folos noua. Acestora care suntem. In cercul nostru de autoamagiri si confort. La care tinem suficient de mult incat sa nu abandonam in ruptul capului lumea re-prezentarilor, de care suntem cu totul ATASATI, IMPATIMITI.
Povesti scornite despre ce nu cunoastem, de fapt - asta-i mintea omului, MULT IMPATIMITA NOASTRA MINTE.
Ca sa nu murim de plictiseala si de groaza in alegerile noastre pamantesti. Ca sa putem umbla beti si haihui in placerile noastre efemere. Cu sclifoseli, desigur, nesfarsite.

Ne invartim o viata intreaga intr-un sistem de conventii (numit cultura si subculturi) elaborate in istorie si de fiecare om pre limba lui. Nu ne scoate din acest labirint decat Cineva aflat in afara lui. Bunul Dumnezeu, adica. In (prin) Taine.
Daca ravnim pe bune.

Cred ca s-a produs o incurcatura, Cristi a dat un mesaj al lui vsovivi de pe alt topic, nu l-a scris el. Nu l-a incadrat corect in citat.

Pai vezi ce inseamna labirintul/harababura re-prezentarilor subiective?.........:))

Ce ESTE realitatea? Ce ESTE Adevarul?

Unii Il stiu pe Hristos (chiar si demonii) altii il cunosc pe Hristos (Sfintii, Biserica...).

"Eu sunt Cel ce SUNT" spune Dumnezeu.

iar sensul existential al acestei cognitii a realitatii este cu totul altceva. Evident ca sensul existenital al reprezentarilor realitatii este "problema". Aici apar conflictele intre harul lui Dumnezeu, intre Adevar si minciuna. Dracul se ascude foarte bine in ingnoranta noastra... caci noi cand nu vedem, suntem in bezna in intuneric... sutem prada sigura a inselarii, a minciunii... insa harul Duhului Sfant lumineaza si demonii nu se mai pot ascunde si atunci cauta sa "stinga" faclia prin care lumineaza harul... asa au ucis pe Hristos si pe Sfintii sai... si cauta in continuare sa ucida sa stinga harul, adevarul, dragostea... Biserica (caci in EA lucreaza deplin si desavarsit si indumnezeitor harului lui Dumnezeu prin Hristos Iisus insusi).

Binevenita asertiunea dumintale frate Ioan Cezar. Subscriu... dar am si luat aminte.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

In asentimentul afirmatiei de mai sus... "una este sa stim si alta este sa intelegem".

Un profesor la scoala, la ora de fizica (matematica) face demonstratia pe tabla explicand pas cu pas... la sfarsit isi intreaba studientii: ati inteles domnilor? Onest, studentii raspund ca nu.
Calm, profesorul sterge tabla, mai face o data demonstratia explicand si mai atent. Cand sunt intrebati daca au inteles studentii raspund ca nu...
Profesorul nu se impacienteaza, mai sterge o data tabla, mai faca inca o data demonstratie, cu si mai mult calm cu si mai multa dragoste cu si mai multe explicatii... insa la sfarsit studentii raspuns sincer, un pic jenati, ca tot nu au inteles (demonstratia, caci stiau despre ce este vorba).
Aunci, profesorul, cu o voce putin mai aspra dar plina de dragoste afrima: Dragii mei studenti, am prezentat demonstratia de 3 ori, am inteles pana si eu si voi tot nu ati inteles?

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Eu am tot subliniat ca e vorba de aceasta teorie nestiintifica (ca si Big-Bang-ul), nu de stiinta in totalitate, nu are rost sa deviem discutia spre inapoierea cedinciosilor.
Eu am si aratat ca este o teorie gresita, am dat dovezi stiintifice care o contrazic (atat cat m-am priceput eu). Tu nu ai comentat, nici nu ai dat vreo dovada a evolutionismului (nu e vine ta, nici nu prea ai avea ce sa dai pentru ca nu exista prea multe dovezi). Ajungem asadar la ceva caruia o sa-i dau o tenta comica, tu sustii stiinta si cunoasterea, dar eu spun ca tu sustii o teorie care nu e stiintifica, deci nestiinta.

Elemente de cosmologie traditionala
 

Elemente de cosmologie traditionala

Apologetic, moral si mistic: trei moduri ale viziunii eclesiale asupra creatiei

- elemente de cosmologie traditionala-

"Cosmologia contemporana a bulversat atat perspectiva "clasica" (determinista si mecanicista) despre lume a modernitatii cat si reflectia teologica. In primul caz, pentru ca perspectiva "clasica" a trebuit sa treaca pe linia moarta a istoriei ideilor; in cel de-al doilea, pentru ca, inca rusinata de infrangerile suferite la inceputurile modernitatii, teologia nu stie cum sa priveasca si, deci, cum sa se foloseasca de noua cosmologie.

Daca, in incercarea de fata, ma intereseaza foarte putin socul suferit de gandirea moderna sub loviturile noii viziuni despre realitate, efortul meu se va canaliza catre suferinta teologiei. Mesajul meu este ca, indiferent de gradul de perenitate al noii cosmologii (pentru ca, heracleitian vorbind, "toate curg" in stiinta timpului nostru), teologii trebuie sa considere cu seriozitate posibilitatile pe care aceasta le deschide acum pentru vehicularea mesajului evanghelic in lumea contemporana. Or, pentru a privi curajos catre principalele repere ale acestei viziuni despre realitate, teologii trebuie sa construiasca mai intai un know how. De fapt, sarcina lor este foarte simpla: nu au decat sa rememoreze caile deschise de Parintii Bisericii. Intr-o asemenea intreprindere insa, ei trebuie sa-si pastreze neadormita atentia fata de ispitele "fundamentalismului patristic" (pentru a utiliza expresia mitropolitului Ioannis Zizioulas), anume de a idolatriza, in stilul literalismului protestant, discursul Parintilor din vechime. De la Parinti nu avem astazi doar a invata citate, ci o lectie - aceea a unui mod de lucru.
[...]
Acest conflict, i.e. al creationismului (fundamentalism in marginea teologiei) si al evolutionismului (ateist) (fundamentalism in marginea stiintei), ramane insa din perspectiva traditiei Parintilor o falsa problema, care, e drept (si evident), scurtcircuiteaza raporturile dintre cele doua domenii ale cunoasterii. Vladimir Lossky observa va Biserica nu a avut niciodata de aparat vreo stiinta sau paradigma culturala, servindu-se mereu cu mare libertate de diversele sisteme care functionau la un moment dat.
[...]
O teologie traditionala nu se va multumi cu recitarea textelor Parintilor, incercand mai curand sa repete aici si acum reusita lor; aceasta cu atat mai mult cu cat pamantul culturii, bine lucrat de cosmologia contemporana, este bun. Iar pamantul bun asteapta o samanta buna.
Pr. Dr. Doru Costache
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ala-72678.html

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Cum anume talcuiesc Sfintii Parinti Facerea?
 

In cele ce am scris despre Adam si Eva veti observa ca am citat din Sfinti Parinti care talcuiesc textul Facerii intr-un mod ce ar putea fi numit mai curand "literal." Ma insel oare presupunand ca preferati sa interpretati textul mai mult "alegoric" atunci cand spuneti ca a crede in facerea nemijlocita a lui Adam de catre Dumnezeu este "o conceptie foarte ingusta despre Sfanta Scriptura" ? Este un lucru extrem de important, si sunt cu adevarat uimit sa aflu ca "evolutionistii ortodocsi" nu stiu defel cum anume talcuiesc Sfintii Parinti Cartea Facerii. Sunt sigur ca veti fi de acord cu mine ca nu ne este ingaduit sa talcuim Sfanta Scriptura dupa placul nostru, ci trebuie s-o talcuim asa cum ne invata Sfintii Parinti. Ma tem ca nu toti cei ce vorbesc despre Facere si evolutie dau atentie acestui principiu. Unii oameni sunt asa de preocupati sa combata fundamentalismul protestant, incat imping lucrurile la extrem in a respinge pe oricine doreste sa interpreteze textul sfant al Facerii "literal"; dar, facand acest lucru, ei nu amintesc niciodata de Sfantul Vasile sau de alti talcuitori ai Cartii Facerii care afirma destul de limpede principiile ce trebuie urmate in talcuirea textului sfant. Ma tem ca multi dintre cei ce sustinem ca urmam traditia patristica suntem uneori neglijenti, cazand cu usurinta in acceptarea propriei "intelepciuni" in locul invataturii Sfintilor Parinti. Cred cu tarie ca intreaga perspectiva asupra lumii si filosof ia de viata a unui crestin ortodox poate fi gasita la Sfintii Parinti; daca vom asculta invatatura lor, in loc de a crede ca suntem destul de intelepti spre a-i invata pe altii din propria "intelepciune", nu ne vom rataci.

Iar acum va cer sa cercetati impreuna cu mine foarte importanta si fundamentala problema: cum anume ne invata Sfintii Parinti sa talcuim Cartea Facerii ? Haideti sa dam deoparte prejudecatile noastre despre talcuirile "literale" sau "alegorice" si sa vedem ce ne invata Sfintii Parinti despre citirea textului Facerii.

Cel mai bun lucru pe care-l putem face este sa incepem cu Sfantul Vasile insusi, care a scris asa de insufletitor despre cele Sase Zile ale Facerii. El scrie in Hexaimeron:

"Cei care nu interpreteaza cuvintele Scripturii in sensul lor propriu spun ca apa de care vorbeste Scriptura nu e apa, ci altceva, de alta natura, si interpreteaza cuvintele planta si peste cum li se pare lor; la fel si facerea taratoarelor si facerea fiarelor le interpreteaza rastalmacindu-le dupa propriile ganduri, intocmai talcuitorilor de vise ce talcuiesc in folosul lor vedeniile din timpul somnului. Eu, cand aud ca Scriptura zice iarba, inteleg iarba; cand aud planta, peste, fiara, dobitoc, pe toate le inteleg asa cum sunt spuse. Nu ma rusinez de Evanghelie. [...] Si pentru ca Moisi a trecut sub tacere aceste lucruri, care nu ne sunt folositoare, voi socoti eu oare peritru aceasta de mai putin pret cuvintele Duhului decat intelepciunea cea nebuna [a celor ce au scris despre lume], sau mai curand voi slavi pe Cel ce nu pune mintea noastra sa se indeletniceasca cu cele desarte, ci a randuit sa fie scrise in Scriptura toate cele ce duc la zidirea si desavar*sirea sufletelor noastre ? Mi se pare insa ca cei ce nu inteleg lucrul acesta, adica cei care folosesc interpretarea alegorica, au incercat sa dea Scripturii o vrednicie inchipuita, punand pe seama ei propriile idei, schimband sensul cuvintelor Scripturii cu folosirea unui limbaj figurat. inseamna insa sa te faci mai intelept decat cuvintele Duhului cand, in chip de inter*pretare a Scripturii, introduci in Scriptura ideile tale. Deci sa fie inteleasa Scriptura asa cum a fost scrisa !"

E limpede ca Sfantul Vasile ne avertizeaza sa ne ferim a "deslusi" lucrurile din Facere care sunt greu de inteles pentru simtul comun; omul modern "luminat" face cu usurinta acest lucru, chiar daca este crestin ortodox. De aceea, sa ne straduim sa intelegem Sfanta Scriptura asa cum o inteleg Parintii, iar nu dupa "intelepciunea" noastra moderna. Si sa nu ne multumim cu parerea unui singur Sfant Parinte, ci sa cercetam si parerile altor Sfinti Parinti.

Una dintre talcuirile patristice clasice la Cartea Facerii este cea a Sfantului Efrem Sirul. Parerile sale sunt cu atat mai insemnate pentru noi, cu cat el era un "rasaritean" si cunostea bine limba ebraica. Eruditii moderni ne spun ca "rasaritenii" sunt inclinati spre talcuirile "alegorice" si ca, de asemenea, si Cartea Facerii trebuie inteleasa in acest chip. Dar sa vedem ce zice Sfantul Efrem in talcuirea sa la Facere:

"Nimenea sa nu creada ca zidirea cea de Sase Zile este o alegorie; tot asa, nu este ingaduit a zice ca ceea ce pare, potrivit celor istorisite, a fi fost zidit in sase zile, a fost zidit intr-o singura clipa si, de asemenea, ca unele nume infatisate in acea istorisire fie nu inseamna nimic, fie inseamna altceva. Dimpotriva, trebuie sa stim ca intocmai cum cerul si pamantul care s-au zidit intru inceput sunt chiar cerul si pamantul, iar nu altceva ce s-ar intelege sub numele de cer si pamant, tot asa orice altceva se zice a fi fost zidit si tocmit cu randuiala dupa zidirea cerului si a pamantului nu sunt numiri goale, ci insasi fiinta firilor zidite corespunde puterii numelor acestora." Desigur, acestea sunt inca principii generale; sa vedem acum cateva dintre aplicatiile particulare ale acestor principii, apartinand Sfantului Efrem:

"Desi atat lumina, cat si intunericul au fost zidite intr-o clipita. "
http://www.crestinortodox.ro/credint...rea-69863.html