DESPRE PRONIA DUMNEZEIASCA

 

129. Dupa facerea lumii Dumnezeu se ingrijeste de ea?

Dumnezeu se ingrijeste de lume. Aceasta lucrare prin care Dumnezeu se ingrijeste de lume se numeste pronie sau providenta. Prin pronie, Dumnezeu pastreaza lumea in totalitatea ei si fiecare lucru si fiinta in parte, le ocroteste si le indreapta spre scopuri bune. Pronia sprijina orice lucrare buna. Ea a produs profetia in Vechiul Testament si planul mantuirii. Ea se arata in toate lucrurile lumii, de la cele mai mici pana la cele mai mari, pe care Dumnezeu le cunoaste si le ingrijeste, cum ne spune Mantuitorul insusi: "Cautati la pasarile cerului, ca nici seaman, nici secera, nici aduna in jitnite, si Tatal vostru cel ceresc le hraneste (Matei VI, 26). "Au doar nu se vand doua pasari pentru un ban ? si nici una dintr-insele nu cade pe pa mant fara de Tatal vostru" (Matei X, 29). "Dumnezeu, zice Sf. IOAN GURA DE AUR, nu numai ca a adus la lumina zidirea, dar dupa ce a dus-o, o ingrijeste. De zici ingeri, de zici arhangheli, de zici puterile cele de sus, de zici toate cele vazute si nevazute, toate acestea se bucura de pronia Lui. Fara aceasta lucrare, ele se duc, se scurg si pier. Iar CLEMENT Alexandrinul zice: "infatisarea, ordinea si maiestria lucrurilor vazute ne arata pronia dumnezeiasca.

Prin pronie, Dumnezeu nu numai pastreaza, dar si conduce lumea, care va primi o schimbare inspre mai bine. Sf. EFREM SIRUL scrie despre pronie astfel "Am vazut case si m-am gandit la gospodar. Am vazut lumea si am inteles pronia. Am vazut corabie fara carmaci, scufundandu-se. Am vazut faptele oamenilor neispravind nimic fara Dumnezeu, care le conduce. Am vazut cetati si republici deosebite in constitutia lor si am inteles ca toate exista prin randuiala lui Dumnezeu. Turma e de la pastor, iar cresterea tuturor pe pamant e de la Dumnezeu.

Prin pronie, Dumnezeu opreste raul si il intoarce spre bine, cum ne spune Marturisirea lui DOSOFTEI: "Cele rele le stie mai dinainte si le ingaduie Dumnezeu, dar Ei nu se ingrijesc de ele, pentru ca nici nu le-a facut. Dar odata intamplate, ele sunt indreptate spre ceva folositor de catre nesfarsita bunatate, care fara sa le fi facut, le imboldeste spre mai bine cat este in puterea acestora". Dumnezeu pastreaza si conduce lumea, conlucrand cu puterile fapturilor, nu fara ele.