Sfanta Mucenita Eufimia
 

Sfanta Eufimia s-a nascut in Calcedon si a trait in vremea imparatului Diocletian (284-305). Tatal ei, senatorul Filofron si mama sa, Theodorisia, erau crestini. Pentru ca refuzat sa implineasca porunca proconsului Pricus de a aduce jertfe idolilor, a fost supusa la multe chinuri. Cand a fost intrebata de ce a sfidat porunca data de proconsul, Sfanta Eufimia a raspuns: "Comanda imparatului si a ta se cuvine sa fie implinita atunci cand nu este contrara poruncii lui Dumnezeu. Dar daca ea este potrivnica poruncii lui Dumnezeu, atunci ea nu numai ca nu trebuie implinita, dar trebuie si combatuta”. A fost aruncata intr-un cuptor incins, intr-o apa plina de taratoare otravitoare, dar insemnandu-se cu semnul sfintei cruci, a iesit nevatamata. Si-a dat sufletul cand a fost aruncata la fiarele salbatice.

Sfanta Eufimia mai este praznuita pe 11 iulie, cand facem pomenire de minunea petrecuta la sfintele sale moaste. (Pentru a se descoperi daca invatatura cu privire la cele doua firi din Hristos este adevarata, Sfintii Parinti au scris intr-o carte dreapta credinta - in Hristos sunt doua firi, unite intr-un mod neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit si ereticii si-au scris intr-o alta carte invatatura lor si le-au pus pe amandoua pe pieptul Sfintei Eufimia. Dupa putine zile, au deschis din nou racla si au vazut ca la picioarele ei se afla cartea ereticilor, iar cea a Sfintilor Parinti in mainile ei).

Moastele Sfintei Eufimia pot fi venerate in Catedrala patriarhala "Sfantul Gheorghe" din Fanar.

http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/...ta-eufimia.jpg

Ce vremuri... Ce frumuseţe de oameni!
Mulţumesc, Mirela, pentru minunata postare. M-ai făcut să plâng niţel...

Astazi 16 septembrie serbam pe Sf. Sophia cu fiicele ei: Pistis, Agapis si Elpis (Credinta, Dragoste si Nadejde). Esenta credintei. Mai mult nu este de spus.

http://www.crestinortodox.ro/calenda...is-121233.html

http://www.crestinortodox.ro/icoane/...s-121240.html#

Nu stiu de ce nu pot sa pun poza. Imi da mereu eroare la incarcare.

Cu plăcere, Cezar. Mă bucur că mai atinge pe câte cineva la inimă ceea ce se scrie pe aici.. :)

Mulțumesc "forever" :53: - pentru postarea cu Sfânta Eufimia. Mi-am adus aminte de bunica mea care se numea Eufimia,. Dumnezeu s-o odihnească în pace.

Dragă Sophia, chiar dacă nu este numele tău adevarat ci este doar un simplu nick - eu îți urez cu drag : La Mulți Ani!! să fii iubită.

Adevărat, ce scăpare :-(

Sophia, îţi urez şi eu La mulţi ani pentru ziua numelui! Domnul să te ocrotească!

Fratilor, va astept la Sfantul Ierarh Teodosie de la manastirea Brazi
 

Viata Sfantului Ierarh Mucenic Teodosie de la Manastirea Brazi

Viata Sfantului Teodosie de la Manastirea Brazi

Sfantul lerarh Teodosie s-a nascut in Tinutul Vrancei. In prima jumatate a veacului al XVII-lea, si, iubind din tinerete viata calugareasca, s-a lepadat de lume si a primit sfantul chip ingeresc al calugariei. Cugetand ziua si noaptea la Legea lui Dumnezeu si deprinzand de la dascalii incercati din manastirile Tarii de Jos invataturile cele folositoare, a fost ales egumen al manastirii Bogdana reconstruind, in vremea staretiei sale, acest sfant locas. Pentru vrednicia si pentru bunele sale obiceiuri, a fost hirotonit episcop de Radauti in anul 1670. iar peste un an a fost trimis sa pastoreasca Episcopia Romanului. Iubind cu adevarat sfintele lui Dumnezeu Biserici, a cercetat si a ajutat pe cat i-a stat in putinta schiturile si manastirile din eparhia sa, sprijinind, totodata, si pe binecredinciosii crestini aflati in felurite necazuri sau cuprinsi de saracie.


Sfantului Ierarh Teodosie de la Brazi

In anul 1674, fericitul si preainvatatul mitropolit Dosoftei, silit de vitregia vremurilor, s-a retras in Polonia, impreuna cu domnitorul Stefan Petriceicu, iar Moldova a fost asuprita de cetele de turci si de tatari, care au adus la carma tarii pe Dumitrascu din neamul Cantacuzinilor. Acesta, vazand ca moldovenii au fost lipsiti de pastorul lor, a cerut arhiereilor sa-si puna mitropolit. Noul domn avea nevoie urgenta de un nou cap al Bisericii Moldovene pentru a-si legitima domnia, primind de la acesta indatinata ungere. Ierarhul Teodosie, desi nu voia, mai mult fiind silit, a luat conducerea Mitropoliei Moldovei in acele vremuri greu de indurat, cand turcii si tatarii intrasera ca lupii infometati in smerita lui turma. De aceea, bunul arhiereu nu a rabdat mult a vedea in toate zilele cum sunt nedreptatiti crestinii, ci, punandu-si sufletul pentru acestia, a mers la domnitor si i-a cerut sa puna capat asupririi poporului si sa alunge dincolo de hotare pe pagani. Maniat, Dumitrascu Voda nu a voit sa auda mustrarile cele drepte ale mitropolitului, ci, fara judecata, l-a silit sa-si paraseasca scaunul, pe care nu statuse decat vreme de un an, fiind pus sub paza in Manastirea " Sfantul Sava " din Iasi. Rabdand cu mult curaj cumplita prigonire, ierarhul marturisitor al dreptatii a stat inchis acolo pana la revenirea in tara a blandului Dosoftei mitropolitul, care l-a scos pe fericitul Teodosie din surghiunul sau. Acesta s-a retras in partile Tarii de Jos. locuind cand la Focsani cand in Manastirea Bogdana.
In rastimp s-a ingrijit, indeosebi, de reconstruirea Manastirii Brazi, unde a ridicat o noua biserica si chilii, asezand acolo monahi, pe care i-a pus sub ascultarea egumenului Zaharia, care vietuise o vreme in Sfantul Munte Athos.
n anul 1688, pe cand se afla la Focsani a fost rapit si dus in Tara Romaneasca, unde a indurat, vreme de 10 saptamani, inchisoare si chinuri. fiind cercetat - pentru pricini inchipuite - de unii greci, pusi la cale de rudeniile lui Dumitrascu Voda, fostul domnitor al Moldovei. Scapand insa cu viata si din aceasta grea incercare, Ierarhul Teodosie a continuat sa se ocupe de sfintele locasuri din Tinutul Vrancei, pregatind toate cele necesare pentru ridicarea a inca trei schituri.

In toamna anului 1694 tatarii au navalit, din nou, in Moldova, jefuind pe crestini si distrugand bisericile. Cunoscandu-si mai dinainte sfarsitul, fostul mitropolit Teodosie s-a pregatit duhovniceste asa cum se cuvine a face orice crestin adevarat. Curand, la Mänästirea Brazi, a venit o ceatä de tatari, care l-au schingiuit pe batranul arhiereu, cerandu-i sa le predea avutul si odoarele sfantului locas. Acesta a refuzat, preferand mai degraba sa fie chinuit decat sa dea in mainile paganilor putinele valori si sfintele vase. In cele din urma, tatarii, dupa ce l-au chinuit indelung, i-au taiat capul. Noaptea, a fost ingropat in graba de cativa credinciosi. Asa a castigat cununa muceniciei mult-patimitorul Ierarh, primindu-si prin sabie sfarsitul, suferind pentru dragostea de Dumnezeu. Sfantul Antipa de la Calapodesti (1816-1882), pe care biserica noastra il pomeneste la 10 ianuarie, fiind novice la Manastirea Brazi, in anul 1842, a fost de fata la descoperirea in chip minunat a moastelor mitropolitului martir.

El relateaza urmatoarele: " Inainte ca arhimandritul Dimitrie sa fie staret al Manastirii Brazi din Moldova, el a trait viata pustniceasca aspra intr-o padure mare, unde din intamplare a gasit ingropat un vas mare plin cu bani de aur. In vas a gasit o insemnare, in care se spunea ca acesti bani sunt de la Mitropolitul Dositei (Thodosie) care i-a ascuns acolo, prevazandu-si sfarsitul sau mucenicesc din mana turcilor. In insemnare se mai spuneau si acestea: " cine va gasi acesti bani este indatorat sa zideasca din ei o manastire si trei schituri " si ca " la terminarea de zidit a celui din urma, al treilea schit, va afla si moastele mele ". Instiintand pe mitropolitul de la Iasi despre aceasta minunata descoperire si primind de la el binecuvantare, arhimandritul Dimitrie a inceput cu ravna sa implineasca ultima dorinta a fericitului mitropolit [ …] A inaltat o mare biserica, iar dupa ce a terminat de construit cel de-al treilea schit, a randuit ca in ograda lui (n.n. a schitului) sa se sape si pentru dansul un mormant.

[ …] Deoarece groapa pe care el poruncise sa i se sape se darama mereu, a pus sa se sape din nou, in prezenta lui, si, sapandu-se, s-a gasit sicriul cu moastele fericitului mitropolit […] "

Despre aceea aflare a sfintelor moaste relateaza si insusi staretul Dimitrie, scriind, intr-o insemnare din 20 februarie 1842:"Am vrut sa-mi fac mormantul meu in tintirim la Brazi, tocmai in mijlocul locului unde a fost biserica veche. Si, sapand adanc de sase palme […] am gasit locul unde la picioarele raposatului Mitropolit Teodosie, ctitorul Manastirii Brazi, se gasea capul mormantului meu. Si, sapand in sus, am gasit tot trupul deplin, insirate oasele, iar capul l-am gasit cu gura in jos, pus pe o caramida mare in cornuri, precum este stiut cä a fost taiat de tatari si ingropat noaptea de niste credinciosi". Sfantul Antipa adauga: ,,M-am invrednicit eu insumi sa vad si sa sarut aceste moaste, din care iesea un parfum foarte mirositor ". La 6 mai 1842 osemintele au fost prohodite de un sobor de slujitori si asezate in mormant nou, zidit in partea de nord a paraclisului subteran.

Cinstirea sa ca Sfant a inceput cu adevarat din momentul mortii lui martirice, prin care si-a pecetluit ostenelile intregii vieti. Potrivit relatarii Sfantului Antipa mitropolitul Teodosie si-a prevazut dinainte sfarsitul, ascunzand banii daruiti de credinciosi pentru construirea a patru biserici, insotindu-i cu un text lamuritor. Aflarea acestor bani de catre ieroschimonahul Dimitrie, tocmai cel insarcinat cu conducerea Manastirii Brazi, ne arata limpede lucrarea lui Dumnezeu, Care a facut sa se implineasca toate sfintele dorinte ale slujitorului Sau: zidirea celor patru locasuri de cult si, indata dupa aceasta, aflarea cinstitelor sale moaste. Prezenta unei miresme deosebite ce iese din acestea - lucru confirmat cu claritate nu de oricine, ci chiar de catre Sfantul Antipa - este un semn neindoielnic al sfinteniei potrivit Traditiei ortodoxe. Remarcam, de asemenea, ca Sfantul Antipa il numeste fericit pe mitropolitul Teodosie si se inchina cu evlavie sfintelor lui moaste. El subliniaza si faptul ca aflarea sfintelor moaste s-a facut ,, In chip minunat".Cinstirea acordata de Sfantul Antipa de la Calapodesti Ierarhului Martir Teodosie este o dovada incontestabila a cultului de care s-a bucurat. Nu mult dupa aflarea minunata a moastelor Mitropolitului Teodosie, capul a fost scos din mormant si tinut in mare cinste de vietuitorii sfantului locas.

Dupa 1989, redeschiderea Brazilor ca manastire in urma demersurilor facute de noi catre Sfantul Sinod si prin osteneala unor maici, in frunte cu fosta stareta Iustina si maica Pavelina, care-si aveau metania aici, a readus si cinstirea fericitului Mitropolit Teodosie. Acesta a fost pictat ca sfant cu aureola la troita de la intrarea in manastire, precum si in pridvorul Palatului episcopal din Buzau, iar la inceputul anului 2002, cercetarile facute din incredintarea noastra, pe locul fostului paraclis subteran, au dus la aflarea sfintelor moaste ale Mitropolitului Teodosie.

De aceea, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, ca urmare a deselor noastre demersuri si la propunerea Comisiei Sinodale pentru Canonizarea Sfintilor Romani, a aprobat canonizarea Mitropolitului Teodosie al II-lea al Moldovei, randuind a fi cinstit in toata Biserica noastra si trecut in calendarul crestin-ortodox cu denumirea de SFANTUL IERARH MUCENIC TEODOSIE DE LA MANASTIREA BRAZI, ziua de praznuire fiind 22 septembrie - data trecerii sale la cele vesnice dupa cum rezulta si din Tomosul Sinodal.


Spre deplina cinstire a Ierarhului Martir, am randuit si alcatuirea sfintelor sale slujbe, ce se publica in continuare, pentru ca preotii nostri, cantaretii de strana, monahii, monahiile si dreptcredinciosii crestini, citindu-le in biserici ori in casele fratiilor lor in ziua pomenirii, in clipe de liniste si la vreme de necaz, sa dobandeasca ocrotirea si mijlocirea Ierarhului Teodosie, la Dumnezeu, pentru iertare de pacate, sanatate, pace si mantuire.

Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Teodosie, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin !
+ EPIFANIE

EPISCOPUL BUZAULUI SI VRANCEI

Să te rogi si pentru noi, Jenica, dacă ajungi azi/ mâine la mănăstire.
Sfântul Ierarh Teodosie să ne acopere și să ne ajute tuturor, pentru pomenirea lui !

http://www.doxologia.ro/sites/defaul...f_teodosie.jpg

Interesant că este sărbătorit "cu adevărat" pe 24 septembrie -
adică atunci când "cade" 11 septembrie pe calendarul vechi !

Sfantul Siluan Athonitul praznuit pe 24 septembrie a fost un "dascal profetic si apostolic" si a lasat in urma sa un pretios manuscris in Muntele Athos, dupa cum este scris si in cartea "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" - Cuviosul Siluan Athonitul.
Tot in aceasta carte Sfantul Siluan spune cum multumeste Parintelui Ioan din Kronstadt ca datorita lui a ajuns in Sfantul Munte Athos.

Sfantul Acoperamant al Maicii Domnului
 

Maica Domnului sa ne acopere cu Sfantul Ei Acoperamant pe toti!

SFintii Chiriac si Ioan de la Bisericani
Cu multa bucurie va marturisesc ca ne-a ingaduit Maica Domnului sa ajungem la Bisericani la Sfintii cei bineplacuti ai Ei. Dragii mei cei care aveti drum prin Moldova noastra faceti popas si urcati la Bisericani. Nu o sa va para rau. E atat de multa bucurie acolo. Drumul e foarte bun, peisajul pitoresc.. practic din sosea va abateti cel mult jumatate de ora cu masina dar la capatul drumului gasiti multa bucurie..Va doresc tuturor sa ajungeti la Bisericuta din copac si la Pestera sfintilor.
Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste pe noi pentru rugaciunile Sfintilor Chiriac si Ioan de la Bisericani si ale tuturor Sfintilor Tai.

Doamne ajută, Jenica. Mulțumim !! :53:

În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Ciprian vrăjitorul şi a sfintei Iustina fecioara.

Acesta era din Antiohia Siriei în vremea împăratului Deciu (către 250), de bun neam şi bogat, filozof şi vrăjitor cumplit. Şi a fost câştigat la credinţa cea întru Hristos de către Iustina fecioara şi creştina, care pe toate demonicele lui lucrări ca pe o pânză de păianjen le-a sfărâmat, fiind şi ea din Antiohia. Căci un bărbat oarecare elin, numit Aglaid, de dragostea frumuseţii ei rănindu-se şi neajungându-şi scopul a venit la Ciprian; iar acesta de trei ori trimiţând demonii către tânăra, n-a izbutit nimic. Deci după ce a cunoscut că meşteşugul său este neputincios, s-a botezat şi, arzând vrăjitoreştile sale cărţi, a crezut în Domnul. Apoi a fost făcut episcop şi pe mulţi povăţuindu-i la credinţa lui Hristos, a fost prins împreună cu Iustina de către stăpânitorul Damascului, şi strunjindu-li-se coastele au fost băgaţi în cazan de fier; şi fiind trimişi la Nicomidia li s-au tăiat capetele. Iar marele Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, nu pe altul, ci pe acesta îl numea iubit Fecioarei. Şi se săvârşeşte soborul lor la locul muceniciei, care se afla de acea parte, la locaşurile lui Solomon.

Am înt›eles că sfint›ii Ciprian s™i Iustina ar fi vrut să se căsătorească, dar n-au mai apucat..

Am găsit si o icoană foarte frumoasă, cu acesti sfinti mucenici.

https://scontent-b-ord.xx.fbcdn.net/...56&oe=54B0B21D

Astazi 6 octombrie sarbatorim pe Sf. Apostol Toma:

http://www.crestinortodox.ro/calenda...ma-121503.html

Aici Adrian Cocosila incearca sa explice atitudinea Sf. Toma:

http://www.crestinortodox.ro/editori...or-126440.html

Un articol interesant. Sf. Toma este mai "uman" dintre apostoli prin greutatile lui de a intelege unele lucruri in credinta, tipic omului obisnuit.
I se spune si Toma Neceredinciosul, dar in articol se explica faptul ca el crede in Dumnezeu, nu intelege insa aparitia lui dupa Inviere tot ca om.

Ca el sunt multi, poate chiar majoritatea oamenilor. Au limite in a intelege anumite fenomene legate de Dumnezeu. Ceilalti apostoli, deci oamenii care le seamana, ori au puterea de a intelege foarte bine, ori pur si simplu nu le pasa, accepta totul asa cum li se spune.

In cartea "Vietile Sfintilor", editura "Lumina din Lumina" din 2005-Bucuresti, este prezentata viata Sfintei Cuvioase Pelaghia sarbatorita pe 8 octombrie.
Vietile Sfintilor sunt mai frumos descrise in carti decat de pe site-uri.

Cuvioasa Pelaghia care a fost intai desfranata a descoperit pe Dumnezeu cand a trecut pe langa o Biserica si a intrat pentru prima data, unde predica fericitul episcop Non, care era smerit si cu frica de Dumnezeu. Femeia s-a pocait cu lacrimi, a fost botezata de episcop, a eliberat pe slujitorii ei impartindu-le cu bucurie toata averea castigata necinstit, si la sfarsit s-a dus in sihastrie, in Muntele Eleonului(Maslinilor), dandu-se drept calugarul Pelaghie. Acolo a fost un exemplu bun pentru toti din zona, desi traia mai izolata, iar la adormire cand trebuia inmormantata s-a descoperit ca era barbat, si a fost facuta o slujba cu mare cinste la care a participat si Patriarhul Ierusalimului impreuna cu multi alti Parinti si multime de oameni.
Acestea au fost scrise de catre ucenicul fericitului Non, Iacob, care a participat si el la inmormantare.

Noi nu suntem vrednici sa urmam exemplu de la Sfintii din vechime.
Pentru rugaciunile Cuvioasei si ale Sfintilor zilei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

14 Octombrie - Sfânta Cuvioasă Parascheva

Mereu am să îmi aduc aminte cu drag și cu emoție cum m-a ajutat Sfânta cu ani în urmă, într-un moment crucial al vieții mele.
S-a întâmplat într-o fracțiune de secundă, și nici acum nu am cuvinte să îi mulțumesc îndeajuns.

Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare !

https://www.wholefoodsmarket.com/sit...Tulips_JPG.jpg

Sfantul Apostol si Evanghelist Luca este sarbatorit astazi. A pictat Icoana Maicii Domnului "Povatuitoarea" dupa chipul adevarat al Maicii Domnului. A scris Evanghelia care ii poarta numele si a fost ucenic al Sfantului Apostol Pavel.
Apostolii au propovaduit pe Dumnezeu, cel slavit in Sfanta Treime: Tatal cel fara de inceput, Fiul Sau, Unul-Nascut, si Preasfantul si bunul si de viata facatorul Sau Duh.
Pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfantului Apostol Luca si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi.

Sf. Apostol si Evanghelist Luca
 

Care este icoana aceasta, pot›i să pui o imagine?

Se pare că aceasta este icoana, s™i se găses™te la mănăstirea Xenofont în Muntele Athos.

http://elenushu.files.wordpress.com/...a-xenofont.jpg

Era vorba de Icoana "Povatuitoarea" pictata de Sfantul Apostol Luca Evanghelistul care a fost dupa Maica Domnului asa cum arata in realitate. Nu stiu cum arata in realitate Icoana dar scrie despre in cartea "Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul si diavolul."

Cartea este cu invataturi si alte lucruri, de la Parintele Arsenie Boca si scrie ca Icoana a fost pictata de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca dupa ce s-a uitat la Maica Domnului. Nu scrie de la ce Manastire din Muntele Athos este. Doamne ajuta!

Astazi se sarbatoresc cei 7 tineri din Efes, cei care au adormit in pestera timp de sute de ani si s-au trezit si au salvat Biserica Ortodoxa, prin minunea aceasta. Au impartit din averile lor si ale familiei la saraci cand era prigoana si au parasit cetatea gasind o pestera unde au si adormit, astupati de necredinciosi.
Acesti 7 Sfinti mai sunt praznuiti si pe 4 august.
Pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale Sfintilor 7 tineri din Efes, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi.

Sărbătoriți pe 22 Octombrie și 4 August
 

Povestea celor 7 tineri din Efes care au dormit 200 ani...

http://ziarullumina.ro/vietile-sfint...ineri-din-efes

http://www.crestinortodox.ro/files/i...eri-efes-6.jpg

Sfantul Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir
 

http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/...itrie_w180.jpgSfantul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie. A trait in timpul imparatilor Diocletian (284-305) si Maximian (286-305). Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Dupa moartea tatalui sau, a fost numit guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor - un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase. Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci pe frunte si ii va spune: "Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi". Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.
Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.
Cand vine vorba de Sfantul Dimitrie, grecii afirma ca trebuie sa vorbim de doi sfinti distincti: Sfantul Dimitrie de la Tesalonic, fiul guvernatorului, cinstit pe 26 octombrie si Sfantul Dimitrie de la Sirmium, diacon care si-a dat viata pentru Hristos si este pomenit pe 9 aprilie.Nu stim daca aceasta ipoteza a grecilor este adevarata. Nu avem un raspuns final din partea cercetatorilor pentru aceasta problema.
Vezi mai mult :
http://www.crestinortodox.ro/religie...mir-97170.html

Sfantul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor
 

Cu ocazia anului comemorativ al Sfintilor Martiri Brancoveni, au fost vineri, pe 24 octombrie, in apropierea Dealului Mitropoliei, doua procesiuni, una cu Sfintele Moaste ale Sfantului Dimitrie Basarabov si una in cinstea Sfintilor Martiri Brancoveni, care s-au unit la Crucea brancoveneasca de la poalele Dealului.
Multumesc Maicii Domnului si Sfintilor care m-au ajutat sa particip cu bine la procesiunea cu Sfantul Dimitrie, dar si pentru ca am ajuns si la Sfanta Liturghie de la Catedrala Patriarhala, unde se afla Moastele Sfantului Dimitrie din Basarabi si unde a fost adus si un fragment din lemnul Sfintei Cruci de la Ierusalim, care este facator de minuni.
Sa il cinstim si noi pe Sfantul Dimitrie cel Nou care mijloceste pentru noi in Ceruri si ale carui Sfinte Moaste au fost descoperite, in urma visului unei copile cu acest Sfant, in apele Lomului, stralucind, semn de Sfinte Moaste. Doamne ajuta!

Sfantul Cuvios Teofil cel nebun pentru Hristos
 

Chilia fericitului Teofil nu lăsa să se vadă că de ea se îngrijea mâna unui om; era plină de lucruri îngrămădite şi acoperită pe dinăuntru cu un strat de gunoi şi murdărie. Atunci când era întrebat de ce face aşa, fericitul răspundea:

– Pentru ca tot ce se află în jurul meu să-mi amintească neîncetat de neorânduiala ce o am în suflet.

Viata Sfantului Cuvios Teofil cel nebun pentru Hristos
Sursa:
http://www.doxologia.ro/sarbatoare/s...pentru-hristos

29 Octombrie - Sf. Mc. Anastasia Romana
 

Astăzi pe 29 Octombrie este sărbătorită Sfânta Mucenit›ă Anastasia Romana.

http://calendar-ortodox.crez.ro/cale...mbrie/2910.jpg

Această sfântă a trăit pe vremea împărat›ilor Decius s™i Valerian, pe când cres™tinii erau din nou prigonit›i. Era din familie nobilă, dar a rămas orfană de ambii părint›i de la vârsta de 3 ani. Astfel că a fost crescută la o mănăstire pe lângă Roma de către staret›a mănăstirii, bătrâna Sophia... după multe pătimiri datorită darurilor sale alese, sfânta a murit ca mucenică la vârsta de numai 19 ani. Bătrâna Sophia a luat trupul sfintei mucenite s™i l-a ingropat cu cinste. Iar mare parte din Sfintele sale Moaste se află acum la Mănăstirea Grigoriu - la Muntele Athos.

Mai multe citit›i aici: http://www.noutati-ortodoxe.ro/viata...l35047_p0.html

Sfantul Nectarie
 

http://www.sfantulnectarie.ro/HTML/B...ge002_0000.jpg Acest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinti canonizaţi de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul mării Marmara. Părinţii săi au fost oameni săraci, dar foarte evlaviosi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie este trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile Sfintilor Parinti. Aici, sufletul său incepe să-L descopere pe Hristos prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.
La vârsta de douăzeci de ani, povăţuit de Duhul Sfant, tânărul Anastasie se stabileşte în insula Hios, unde predă religia la o şcoală. Apoi, fiind chemat de Hristos, intră în nevoinţa monahală în vestita chinovie numită "Noua Mânăstire" (Nea Moni), primind tunderea în monahism la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazar. După câteva luni, pe 15 ianuarie 1877, este hirotonit diacon de către mitropolitul de Hios, Grigorie, ocazie cu care primeşte numele Nectarie, pe care avea să-l poarte toată viaţa.
Următorii trei ani, ierodiaconul Nectarie îi petrece la Atena cu scopul de a-şi completa studiile preuniversitare. În toamna anului 1881 se întoarce la mănăstire după ce absolvă liceul cu calificative excepţionale.
În 1882, părintele Nectarie îşi va începe studiile la Facultatea de Teologie din Atena, după ce, între timp, la recomandarea lui Ioan Horemis, prietenul său, va fi intrat în legătură cu patriarhul de Alexandria, Sofronie, şi va fi acceptat de către acesta în cadrul patriarhiei.
După ce-şi termină studiile teologice, în anul 1886, părintele Nectarie se întoarce la Alexandria, unde este hirotonit preot iar după câteva luni este ridicat la treapta de arhimandrit şi trimis la Cairo, în calitate de consilier patriarhal. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotoneşte mitropolit onorific de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia Superioară. Mai mulţi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca responsabil cu problemele patriarhiei pentru oraşul Cairo şi predicator la biserica Sfantul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor şi povăţuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă rabdare, smerenie şi blândeţe. De aceea, era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi.
Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria şi iubirea de sine, a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu o altă armă, tot aşa de periculoasă, adică cu invidia celorlalţi ierarhi şi slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, aceştia vorbindu-l de rău către patriarh, cum că doreşte să-i ia locul. Acest lucru a făcut ca, la 3 mai 1890, în urma unei ordonanţe date de patriarhul Sofronie, să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla, permiţându-i-se să slujească mai departe în biserica Sfântul Nicolae. După mai puţin de două luni însă, la 11 iunie 1890, părintele Nectarie primeşte de la patriarh o scrisoare prin care i se cere să părăsească Egiptul. Cerându-şi iertare de la toţi, cu toate că nu greşise nimănui cu nimic, dovedind o adâncă smerenie, sfântul se supuse, dând slavă lui Dumnezeu, căci şi cu dânsul s-a împlinit cuvântul lui Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, Care zice: „Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî şi vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea” (Matei 5,11). S-a retras la Atena în luna august a anului 1890, sărac, defăimat de ai săi şi nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunile Maicii Domnului.
Aici a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice pentru preoţi, până în anul 1894, reuşind să formeze duhovniceşte mulţi tineri iubitori de Hristos, pe care îi hrănea din cuvintele Sfintei Evanghelii şi cu scrierile Sfintilor Parinti. Apoi făcea slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.
În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast şi un mare lucrător al rugaciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creştea duhovniceşte pe cei din jurul său şi avea întotdeauna pace si bucurie în Hristos, nebăgând în seamă defăimarea şi osândirea celor din jurul său.
Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioşi si ucenici, o frumoasă manastire de călugăriţe, în insula Eghina, din apropierea Atenei, rânduind aici viaţă desăvârşită de obşte, după tradiţia Sfinţilor Părinţi. Apoi se retrage definitiv în această mănăstire şi duce o viaţă înaltă de smerenie şi slujire, de dăruire totală şi rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii şi pentru toţi care veneau şi îi cereau binecuvântare, rugăciune şi cuvânt de folos sufletesc. Aici l-a avut ucenic şi pe Sfântul Cuvios Sava cel Nou (1862–1948), mare ascet al secolului XX, care a pustnicit o vreme in pustiul Hozeva, Palestina. După adormirea Sfântului Nectarie, s-a retras în insula Kalymnos, unde a şi adormit întru Domnul.
Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfant. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mânăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales după primul Război Mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mânăstirea sa să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugaciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.
Într-o vară, fiind mare secetă în insula Eghina, cu rugăciunile Sfântului Nectarie, a venit ploaie din belsug şi au rodit ţarinile, încât toţi s-au îndestulat de hrană. De aceea, toţi - mireni şi calugari, săraci şi bogaţi - cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe un păstor şi vas ales al Duhului Sfânt şi urmau întru toate cuvântul lui. Astfel, el era totul pentru toţi, căci putea toate prin Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit si blând şi nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mânăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toţi se foloseau de tăcerea şi smerenia lui. Pe lângă multele sale ocupaţii duhovniceşti, Sfântul Nectarie a scris şi a redactat mai multe scrieri teologice de morală şi de istorie a Bisericii, intrând astfel în traditia Sfinţilor Părinţi din patria sa, împotriva influenţelor occidentale care asaltau ţările ortodoxe.
Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite, căutând să-l biruiască. Astfel, numeroşi slujitori şi ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, făcându-i multe ispite. Dar Dumnezeu îl izbăvea din toate necazurile.

Sfantul Nectarie ( continuare )
 

http://www.sfantulnectarie.ro/HTML/B...ge002_0000.jpg
Trăind ca un înger în trup şi iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui. Din această cauză, diavolul, nerăbdând nevoinţa lui, până la sfârşitul vieţii sale a ridicat împotriva Sfântului multe calomnii şi vorbe rele din partea multor clerici şi ierarhi greci, care, din cauza invidiei, îl cleveteau şi îl acuzau atât pe el, cât şi mânăstirea lui. Dar fericitul Nectarie le răbda pe toate, în numele lui Hristos, Care locuia în inima sa.
Simţindu-şi sfârşitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. El răbda cu tărie toată boala şi ispita, aşteptând cu bucurie ceasul ieşirii sale din această viaţa.
După aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, la 8 noiembrie 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieţi, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata Sfintilor lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială, în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinţă la ajutorul lui.
Viata dumnezeiescului Parinte a fost sfânta, iar purtarea sa desavarsita. Dupa ce toata aceasta viata "si-a petrecut-o in binefaceri", a urcat pe cele mai inalte trepte ale scarii virtutilor, a murit "pentru lume", a trait in Iisus Hristos, s-a facut salas al Duhului Sfânt, barbat indumnezeit si asemenea lui Dumnezeu, ajungand la dumnezeire, a dobandit nemurirea inca din aceasta lume, de unde a purces spre viata cea vesnica si fara sfârsit, pururea fericita si intocmai cu cea a lui Dumnezeu.
Lucrarea taumaturgica a Parintelui continua fara incetare dincolo de mormant: multi marturiseau ca ii tamaduise de boli cu neputinta de vindecat, in timp ce altii dadeau marturie ca sfantul alungase dintr-insii demoni puternici ce-i chinuisera ani de-a rândul si care sub puterea lui ieseau cu strigate inspaimantatoare. Multi credinciosi veneau din cele mai indepartate tinuturi ale Greciei sau din tari straine ca sa se inchine mormantului sau din Egina, care li se aratase si care-i vindeca de boli de nevindecat. Despre Sfântul Nectarie ca facator de minuni si tamaduitor auzisera foarte multi credinciosi; acestui lucru s-a datorat hotararea Bisericii de a-i recunoaste si oficial sfintenia, recunoscuta mai intâi de cei multi.
Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie, devenind astfel cel mai venerat Sfânt din această binecuvântată ţară ortodoxă. Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din mânăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia.
Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Scrisoarea pentru Hristos a micului Anastasis

Domnul Temistocle vindea tablouri, rame şi mărunţişuri în prăvălioara lui din Constantinopol. Ţinea mult la familia lui şi se chinuia să-şi vândă „nimicurile”, pentru ca să umple cinci guri flămânde. Deschidea dis-de-dimineaţă, îşi făcea semnul crucii privind spre Biserica Sfânta Sofia, atârna ramele în cuiele ce se găseau pe pereţii din afară, lângă uşa magazinaşului, ştergea praful ce se aşeza din gros pe picturi - prăvălioara se găsea pe o străduţă strâmtă, nepietruită - şi aşa îşi aştepta clienţii.

Domnul Temistocle era un om bun, care simţea durerea celuilalt. Când intra vreun şcolărel să ia o bomboană, gândea în sinea lui: „Sărăcuţul, este galben ca ceara. Cine ştie ce mănâncă”. Cunoştea bine faţa sărăciei, după cum cunoştea şi sufletul omului, cu bunele şi cu relele lui. Dintre toţi copilaşii de prin vecini, cel mai mult ţinea la un băieţel dulce şi cuviincios, pe nume Anastasis, care trăia singur-singurel într-o cămăruţă, peste drum de casa lui. Sărăcuţul, cu noaptea în cap pleca şi cu noaptea în cap se întorcea. După faţa-i trasă şi după hăinuţele şi ghetuţele lui rupte, se putea uşor vedea că abia dacă avea ce mânca.

Într-o dimineaţă de iarnă, domnul Temistocle se îndrepta spre prăvălioara lui. Era frig şi zloată şi mergea strângându-şi pe el paltonul, când îl vede pe micul Anastasis că se apropie pe trotuarul celălalt.
- Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astăzi? Nu te duci la lucru? Băieţelule, o să răceşti. Nu eşti îmbrăcat gros.
- Mă duc la poştă să duc nişte scrisori.
- Dă-mi-le mie. Trec eu acum pe la poştă. Hai, fugi înapoi la lucru, că o să răceşti afară.
- Vă mulţumesc mult, domnule, spuse micuţul dârdâind de frig.

Ce i-a venit domnului Temistocle, că s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrica de tutun, a treia era... „CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER”. S-a oprit locului şi a început să zâmbească.
- Săracul băieţel! Ia să vad ce cere... A deschis scrisoarea şi a citit:

„Hristoase al meu,
Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat şi mi-e frig. Din ce-mi dă stăpânul, nu-mi ajunge nici de mâncare. N-am reuşit să trimit aproape nimic mamei mele, care este săracă. Ce să mă fac acum? Cum ies eu din iarnă, Doamne? Ajută-mă! Mă închin Ţie. Robul Tău, Anastasis”.

- Comoară scumpă, spuse domnul Temistocle şi a plecat spre casă. A pregătit un pachet cu haine călduroase de iarnă - flaneluţe, un palton, pantofi, şosete de-ale copiilor lui - şi s-a dus apoi la poştă.

Peste două zile l-a şi văzut îmbrăcat în haine călduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului străluceau de bucurie. Ba luase pe chip şi o adiere de lumină tainică, căci cine poate şti câte nu şi-au spus seara la rugăciune Domnul şi micuţul Său rob...

Domnul Temistocle s-a bucurat mult să-l vadă fericit pe acel băieţel, dar nu avea cum să-i treacă atunci prin gând că Anastasis va ajunge cândva Sfântul Nectarie al Eghinei, făcătorul de minuni (prăznuit la 9 noiembrie)... De unde să fi putut bănui?

-preluat de pe blogul Sfantul Munte Athos

Sfantul Ierarh Nectarie s-a invredinicit sa vada in vedenie dumnezeiasca pe Sfantul Mare Mucenic Mina, si a vorbit cu el. A fost ocrotitor al lui cand se afla pe insula Eghina.
A fost vazut de un calugar ca se ruga in chilia sa si nu l-a intrerupt, vazandu-l inconjurat de limbi ca de foc in timpul rugaciunii, asemanator ca si un gardian cum a vazut pe Parintele Arsenie Boca in inchisoare rugandu-se inconjurat ca de flacari.
Sfantul Nectarie s-a rugat in timpul unei furtuni care era sa scufunde o corabie, ca Dumnezeu sa aiba mila de el si de cei din corabie, pentru a putea sa propovaduiasca cuvantul Evangheliei, si furtuna s-a oprit neasteptat. A devenit ani mai tarziu stea a ortodoxiei.
"Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni."
Pentru rugaciunile tuturor Sfintilor Tai Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi.

Sfantul Ierarh Nectarie s-a invrednicit sa vada in vedenie dumnezeiasca pe Sfantul Mare Mucenic Mina, si a vorbit cu el. A fost ocrotitor al lui cand se afla pe insula Eghina.
A fost vazut de un calugar ca se ruga in chilia sa si nu l-a intrerupt, vazandu-l inconjurat de limbi ca de foc in timpul rugaciunii, asemanator ca si un gardian cum a vazut pe Parintele Arsenie Boca in inchisoare rugandu-se inconjurat ca de flacari.
Sfantul Nectarie s-a rugat in timpul unei furtuni care era sa scufunde o corabie, ca Dumnezeu sa aiba mila de el si de cei din corabie, pentru a putea sa propovaduiasca cuvantul Evangheliei, si furtuna s-a oprit neasteptat. A devenit ani mai tarziu stea a ortodoxiei.
"Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni."
Pentru rugaciunile tuturor Sfintilor Tai Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi.

Veniti fratilor la Sfantul Nectarie!
Iata, prin mila Domnului si ravna Parintelui Dabija Vasile avem aici in Vrancea particele de la Sfantul Nectarie si nu, numai.
Veniti fratilor si va bucurati de sfintii nostri dragi! Veniti sa va umpleti de pace si bucurie! Rupeti o clipa din timpul vostru si daruiti-l sfintilor..
Ei..va asteapta..

Si noi l-am sărbătorit pe Sfântul Nectarie din Eghina.. :)

https://fbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.n...e28033e13c34a2

Tot pe 9 Noiembrie, ca și Sfântul Nectarie, este sărbătorit Sfântul Simeon Metafrastul.

http://upload.wikimedia.org/wikipedi...taphrastes.jpg

Sf. Simeon Metafrastul este autorul celei mai importante antologii de "Vieți ale Sfinților" din Evul Mediu bizantin.

http://ro.orthodoxwiki.org/Simeon_Metafrastul

Astazi se sarbatoresc Sfantul Mucenic Mina si Sfantul Cuvios Teodor Studitul. Amandoi sunt facatori de minuni cu Sfintele Moaste.

Sfantul Mina a postit si s-a rugat in pustie, dupa ce a parasit pe paganii printre care era, apoi a ajuns si a marturisit pe Hristos Dumnezeu cu mult curaj in fata ighemonului, fiind intarit si luminat de El, si dupa multe chinuri i s-a taiat capul si a fost aruncat in foc. Apoi Sfintele sale Moaste au fost luate de credinciosi, si duse in patria sa cu mare cinste, unde a fost zidita si o Biserica in cinstea sa.

Sfantul Teodor Studitul a marturisit dreapta credinta si a aparat icoanele si in scris si in viata, si a suferit mult pentru aceasta, ca si Sfantul Maxim Marturisitorul, care a marturisit in fata ereticilor chiar aparand pe Maica Domnului, si Sfantul Grigorie Decapolitul a aparat iocanele.

Sf. Mucenic Mina
 

Asa este, Sfantul Mina este praznuit de ortodocsi pe 11 noiembrie, iar romano-catolicii il serbeaza pe 24 noiembrie. Este sfantul care ii ocroteste pe pagubiti, se arata grabnic ajutator celor nedreptatiti in procese si celor ce au pierdut ceva sau au fost inselati. Mii de oameni, fiecare cu durerea pierderii a ceva, sunt prezenti indeosebi pe 11 noiembrie, la Biserica "Sfantul Mina" din Bucuresti, cu credinta ca vor recapata ce-au pierdut daca se roaga la moastele mucenicului Mina.


http://www.crestinortodox.ro/tag/sfantul+mina/

Sfântul Ioan Gură de Aur
 

Sfantul Ioan Gura de Aur

Sfantul Ioan Gura de Aur s-a nascut la Antiohia, anul nasterii sale fiind plasat intre 344 si 354. A fost botezat la varsta de 20 de ani si a studiat filosofia, sub indrumarea lui Andragatiu, iar retorica cu Libaniu. A fost hirotonit diacon de catre Arhiepiscopul Meletie (381), si preot de catre Flavian, urmasul lui Meletie (386). Dupa moartea lui Nectarie, patriarhul Constantinopolului, Sfantul Ioan a fost ales patriarh al Constantinopolului, fiind hirotonit de patriarhul Teofil al Alexandriei, la 28 februarie 398. Ioan reformeaza cetatea si preotimea, care se aflau intr-o mare stare de decadere. Astfel, el suprima luxul resedintei episcopale, introducand traiul modest. Criticile sale indreptate impotriva coruptiei i-au adus multi dusmani. Dusmanul sau cel mai important a fost Teofil de Alexandria.

Animozitatile sunt intensificate dupa ce Ioan Gura de Aur ii primeste pe Fratii Lungi, acuzati de origenism si alungati din Egipt de patriarhul Teofil, pe care ii gazduieste, fara a intra in comuniune cu ei. Amintim ca desi Fratii Lungi i-au adresat lui Ioan o plangere impotriva lui Teofil, acesta nu o ia in considerare. Imparateasa Eudoxia, il convoaca pe Ioan la un sinod la Stejar, spre a se dezvinovati de acuzele aduse. Ioan nu se prezinta la sinod si pentru acest fapt este depus in anul 403. Imparatul ratifica hotararea sinodului si il trimite pe loan in exil in Bitinia. Acest exil nu a durat multa vreme, deoarece este rechemat in scaun. Dupa revenire, Sfantul Ioan critica din nou dezmatul si zarva produse in jurul unei statui de argint ce o infatisa pe Eudoxia si care era aproape de catedrala in care el slujea. Din porunca imparatesei Eudoxia, Sfantul Ioan a fost alungat din scaun si surghiunit la Cucuz, in Armenia. Adversarii sai intervin pe langa imparat si este trimis la Pityum, un orasel pe malul rasaritean al Marii Negre. El nu rezista calatoriei si trece la cele vesnice pe 14 septembrie 407, la Comana in Pont.

Moastele sale au fost aduse la Constantinopol si asezate in Biserica Sfintilor Apostoli in 438, de catre patriarhul Proclu al Constantinopolului. In anul 1204, in timpul Cruciadei a IV-a, moastele Sfantului Ioan impreuna cu moastele Sfantului Grigorie de Nazianz, au fost luate de catre venetieni si duse la Roma, unde au fost depuse in catedrala Sfantul Petru. Dupa 800 de ani, Biserica Romano Catolica a inapoiat moastele celor doi Arhiepiscopi ai Constantinopolului, Bisericii Ortodoxe. Pe 27 noiembrie 2004, papa Ioan Paul al II-lea a oferit moastele celor doi sfinti, Patriarhului Ecumenic, Bartolomeu I.

In anul 1997, Silvano Piovanelli, Cardinalul Florentei, a daruit Bisericii Ortodoxe Romane o particica din moastele Sfantului Ioan Gura de Aur, care se afla momentan in Paraclisul Catedralei Mantuirii Neamului.

Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur

In timpul Sfantului Ioan Gura de Aur nu exista un formular fix, asa cum exista in prezent, pentru savarsirea Sfintei Liturghii. Sfantul Ioan a adunat intr-un formular actele cultice si rugaciunile si a dat nastere Liturghiei care ii poarta numele si care este cel mai des folosita.

Amintim ca Sfantul Ioan este pomenit de trei ori pe an: 13 noiembrie, 27 si 30 ianuarie.

Troparul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur

Din gura ta ca o lumină de foc stră*lu*cind harul, lumea a luminat. Vistie*riile neiubirii de argint lumii a câștigat. Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Iar prin cuvintele tale învățându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul, Hristos Dum*nezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur

Din ceruri ai luat Dumnezeiescul har şi cu buzele tale pe toţi înveţi să se închine în Treime Unuia Dumnezeu, Sfinte Ioan Gură de Aur, preafericite cuvioase, după vrednicie te lăudăm pe tine, că eşti îndreptător, ca cel ce arăţi cele Dumnezeieşti.

Tot in aceasta zi, Biserica face pomenirea Sfantului Cuvios Mucenic Damaschin.

Maine, 14 noiembrie, Biserica face pomenirea Sfantului Apostol Filip si a Sfantului Grigorie Palama.

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...aur-97687.html

"Să nu ne uităm numai la materia ce ne stă înaintea ochilor, ci să avem în minte permanent cuvintele Domnului. Cuvântul Lui nu înşală niciodată, pe când simţurile ne înşală uşor. Cuvântul Lui n-a fost niciodată dezminţit, pe când simţurile noastre de foarte multe ori greşesc. Când cuvântul Lui spune: "Acesta este trupul Meu", să ascultăm şi să credem şi să vedem Trupul Lui cu ochii sufletului.
Hristos nu ne-a dat nouă ceva material ci, în lucrurile materiale, toate sunt duhovniceşti."

Sf. Ioan Gură de Aur - Omilii la Matei

14 Noiembrie, o zi specială pentru mine
 

Sfântul Apostol Filip - unul din cei 12 Apostoli ai lui Iisus Hristos.

Născut în Betsaida, lângă Marea Galileii, Filip cunoștea așa bine Sfânta Scriptură încât L-a recunoscut imediat pe Iisus ca fiind Mesia, Unsul lui Dumnezeu, de cum L-a întâlnit. După Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Filip a propovăduit în Asia și În Grecia. În Grecia, evreii îl urau atât de tare încât marele preot s-a apucat el însuși să îl ciomăgească până la moarte, dar printr-o minune marele preot a orbit dintr-o dată și s-a înnegrit. Apoi pământul s-a deschis și l-a înghițit. Atunci s-au vindecat mulți bolnavi și mulți păgâni au crezut în Hristos.

Sfântul Filip se găsea împreună cu sora lui, Mariamna (prăznuită la 17 februarie), cu Sf. Apostol Ioan și cu Sf. Apostol Bartolomeu în cetatea Hieropolis din Frigia, propovăduind. Prin rugăciune, a ucis un șarpe uriaș pe care îl adorau păgânii; aceștia s-au mâniat așa de tare încât i-au răstignit pe el și pe Sfântul Bartolomeu cu capul în jos. Iarăși, pământul s-a deschis și l-a înghițit pe judecător, împreună cu mulți păgâni. Poporul, fiind foarte înspăimântat, a alergat să îi scoată pe cei doi apostoli din chinuri. Dar Sfântul Filip deja murise. Ulterior, moastele Sfântului Filip au fost duse la Roma.

Sfântul Grigorie Palama (Γρηγόριος Παλαμάς : 1296-1359), Arhiepiscop al Tesalonicului, a fost unul dintre cei mai profunzi și mai originali teologi ai Bisericii Ortodoxe din secolul al XIV-lea. Este considerat un Sfânt Părinte al Bisericii.

El este înscris în calendarul ortodox cu zi de prăznuire la data de 14 noiembrie, dar este cinstit în chip aparte în Duminica a doua a Sfântului și Marelui Post, numită și Duminica Sfântului Grigorie Palama.

mai multe aici : http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Palama

http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-co.../gr_palama.jpg

Tot în această zi, pomenirea binecredincioşilor împăraţi Iustinian şi Teodora.

Sfântul şi drept-credinciosul Împărat Iustinian I (11 mai, 483 – 14 noiembrie, 565) a condus Imperiul Roman de Răsărit de la 1 august 527, până la moartea sa, în noiembrie 565. Soţia sa a fost Împărăteasa Teodora. În afara faptului că a fost unul din cei mai importanţi conducători ai antichităţii târzii şi o figură majoră în istoria imperiului bizantin, Iustinian a fost de asemenea şi un apărător al Ortodoxiei şi un ctitor de biserici. În timpul domniei sale Bizanţul a câştigat glorie prin victorii militare în Persia, Africa şi Italia, care au avut ca rezultat dezrădăcinarea păgânismului printre germanii vandali şi triburile vizigote. Iustinian este cunoscut şi sub numele de "ultimul împărat roman", fiind împăratul care a recucerit Roma din mâinile ostrogoţilor.

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/...oiembrie14.htm