Sfantul Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir

Sfantul Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir Mareste imaginea.

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie. A trait in timpul imparatilor Diocletian (284-305) si Maximian (286-305). Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Dupa moartea tatalui sau a fost  numit guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor - un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase. Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci pe frunte si ii va spune: "Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi". Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.

Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.

Cand vine vorba de Sfantul Dimitrie, grecii afirma ca trebuie sa vorbim de doi sfinti distincti: Sfantul Dimitrie de la Tesalonic, fiul guvernatorului, cinstit pe 26 octombrie si Sfantul Dimitrie de la Sirmium, diacon care si-a dat viata pentru Hristos si este pomenit pe 9 aprilie. Nu stim daca aceasta ipoteza a grecilor este adevarata. Nu avem un raspuns final din partea cercetatorilor pentru aceasta problema.

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie - ocrotitorul orasului Tesalonic

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie este ocrotitorul orasului Tesalonic. Comunitatea crestina de aici a fost infiintata de Sfantul Apostol Pavel, in timpul celei de-a doua calatorii misionare. In ziua de 26 octombrie, in Tesalonic se organizeaza pelerinaje si procesiuni la sfintele sale moaste. Punctul culminant al sarbatorii il constituie deschiderea raclei in care sunt pastrate cinstitele moaste ale Sfantului Dimitrie. Racla este asezata in partea stanga a naosului, intr-un mic paraclis din marmura si impodobit cu fresce din viata sfantului. Episcopul care participa la aceasta sarbatoare, se roaga inaintea raclei, apoi sfinteste untdelemnul pe care il toarna peste mirul izvorat din sfintele sale moaste. Acest ulei sfintit unit cu mirul izvorat in chip minunat este daruit credinciosilor spre dobandirea sanatatii sufletesti si trupesti.

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie in iconografie

In primele reprezentari, Sfantul Mucenic Dimitrie nu apare ca fiind militar, ci intr-un costum civil care apartinea clasei senatoriale. Amintim ca in anul 2000, David Woods a lansat o ipoteza legata de cultul Sfantului Dimitrie, in care sustine ca acest cult s-a dezvoltat prin mutarea moastelor mucenicilor militari Chelidonius si Emeterius, din Spania la Tesalonic. Guvernatorul Leontie va primi vindecare in urma sarutarii acestor moaste, in anul 413. Dorind sa afle cui apartin moastele, David Woods precizeaza ca s-a interpretat gresit inscriptia de la locul moastelor. S-a citit Demeterius in loc de Emeterius. Aceasta ipoteza, ar putea fi un raspuns la reprezentarea iconografica a Sfantului Dimitrie in chip de militar.

Pe o gravura in fildes din secolul al X-lea intalnita in Constantinopol, Sfantul Dimitrie este reprezentat ca soldat de infanterie. Insa, o icoana din secolul al XI-lea din Sinai il arata ca fiind civil.

O alta icoana din Sinai, datand din perioada cruciadelor, pictata in a doua jumatate a secolului al XII-lea, il infatiseaza pe Sfantul Dimitrie alaturi de Sfantul Gheorghe. Cei doi  sunt reprezentati calare, Sfantul Dimitrie pe un cal negru, iar Sfantul Gheorghe pe un cal alb. In timp ce Sfantul Gheorghe este reprezentat impungand cu sulita un balaur, Sfantul Dimitrie este infatisat invingandu-l pe gladiatorul Lie. Avand in vedere ca Sfantul Dimitrie l-a invins pe Lie prin rugaciune, nu direct in lupta, aceasta reprezentare face trimitere la razboiul nevazut.  In icoanele recente, mai ales din Grecia, in spatele Sfantului Dimitrie apare in fundal, Turnul Alb din Salonic.

Originea numelui Dimitrie

Originea numelui Dimitrie e greceasca si aminteste de vechea zeita Demeter. Crestinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, "maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronuntat in neogreaca dimomitir. La noi, pe langa numele barbatesti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtari ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima si diminutive ca Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mitus, Mitel, Mitica, iar uneori Mitty, sub influenta occidentala), exista si numele femeiesc Dumitra (de unde Mita si alte forme diminutivate).

Troparul Sfantului Dimitrie

Mare aparator te-a aflat intru primejdii lumea, purtatorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe pagani. Deci, precum mandria lui Lie ai surpat si la lupta indraznet pe Nestor l-ai facut, asa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeul roaga-L sa ne daruiasca noua mare mila.

Adrian Cocosila

Tot astazi praznuim pe:

Sfinţii Mc. ARTEMIDOR şi VASILIE;
Sfânta Muceniţă LEPTINA care s-a săvârşit fiind târâtă pe pământ;
Sfântul Mc. GLICON;
Sfântul Cuv. Nou Mc. IOASAF (+1536), ucenicul Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului;
Pomenirea marelui şi groaznicului cutremur din Constantinopol, în
vremea lui Leon Isaurul (+740);
Pomenirea mutării Icoanei Sfântului Mare Mc. Dimitrie de la Tesalonic, în Constantinopol, la Mănăstirea Pantocrator;

Potrivit Sinaxarului Sfintilor de pretutindeni, Editura Cartea Ortodoxa, tot astazi praznuim pe:

Sfântul Sf. Mc. EVARISTIE, papă al Romei (+105);
Sfântul Sf. Mc. ROGATIAN, preot, şi FELICISIM, mirean, care au pătimit în Cartagina (+256);
Sfântul Ier. AMAND, episcop de Strasbourg (Franţa, +346);
Sfinţii Ier. ALAN şi ALOR, episcopi de Quimper (Franţa, sec. V);
Sfântul Ier. RUSTIC, episcop de Narbome (Franţa, +462);
Sfântul Ier. CVODVULTEDIE, episcop de Cartagina, exilat în Campania de vandalii arieni (+468);
Sfinţii Cuv. ANUERIN (sau GILDAS) şi fiul său, GWINOC, monahi în Ţara Galilor (Anglia, sec. VI);
Sfântul Cuv. CVADRAGESIMIE, ipodiacon şi făcător de minuni în Calabria (+590);
Sfântul Ier. GAUDOSIE (sau GUADIOSIE), episcop de Salerno (sec. VII);
Sfânta Cuv. GHIBITRUDA (sau GIBITRUDIS), monahie în Franţa (stec. VII);
Sfântul Ier. CEDD, episcop de Essex (Anglia, +664);
Sfântul Cuv. EDFRID (sau EADFRID), preot şi întemeietor al mănăstirii din Leominster (Anglia, cea +675);
Sfântul Ier. EATA, episcop de Lindisfame şi, mai târziu, de Hexham (+686);
Sfântul Cuv. HUMBERT, monah la Fritzlar şi Buraburg (Germania, sec. VII sau VIII);
Sfântul Ier. SIGIBALD, episcop de Metz (Franţa, cca +740);
Sfântul Ier. ALBIN, episcop de Baraburg, în Hesse (cca +760);
Sfântul Ier. CUTHBERT, arhiepiscop de Canterbury (+761);
Sfântul Cuv. ATANASIE din Mănăstirea Midichia-Olimpul Bitiniei (+814);
Sfântul ALFRED cel Mare, regele Angliei (+899);
Sfântul Ier. BEAN, episcop de Mortlach (Scoţia, cca +1012);
Sfântul Cuv. ADALGOTT, stareţ la Mănăstirea Dissentis (Elveţia, 11031);
Sfântul Ier. TEOFIL, monah la Pecerska, apoi episcop de Novgorod şi Pskov(+1484);
Sfântul Ier. ANTONIE, episcop de Vologda (Rusia, +1588);
Sfântul Ier. ALEXANDRU (Okropiridze), episcop de Guria şi Mingrelia (Georgia, +1907).

Calendar Ortodox

25 Octombrie 2016

Vizualizari: 107376

Voteaza:

Sfantul Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir 4.78 / 5 din 18 voturi. 6 review utilizatori.

Comentarii (6)

  • Radu AlexandruPostat la 2016-10-26 02:04

    "Două minuni ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie În urmă cu câteva zile, căutând într-un cufăr vechi pe care-l păstrez în casă şi răsfoind nişte cărţi uitate, am găsit o uimitoare descriere a două minuni ale Sfântului Dimitrie, săvârşite în anul 1906 şi pe care puţini le mai cunosc astăzi… Le-am găsit şi le-am citit într-o carte autobiografică cu titlul „Gheron Filotheos Zervakos, 1884-1980”. Şapte sute de pagini de istorii extraordinare şi minunate. Nu veţi avea decât de câştigat citind această carte… Prin urmare, în aceste zile în care-l prăznuim pe Sfântul Dimitrie, voi cita această povestire inedită, descriere a unui eveniment dintr-acelea care astăzi sunt atât de rare… *** „…După două zile am ajuns în Tesalonic, care pe atunci era sub stăpânire turcească, şi fiindcă de mic copil aveam evlavie la Sfântul Dimitrie, l-am rugat pe prietenul meu Nicolae să mergem să ne închinăm la mormântul Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir. Ajunşi la Tesalonic, am mers şi ne-am închinat cu străpungere la mormântul Sfântului şi întorcându-ne la hotelul Ellinikon, am rămas acolo întreaga zi şi noapte. A doua zi ne-am pregătit să plecăm către Sfântul Munte, dar ajunşi la vamă nu ne-au dat voie să plecăm. – Nu veţi pleca, căci sunteţi iscoade! I-am întrebat ce se petrece, spunându-le că sunt datori să ne lase să plecăm, de vreme ce paşapoartele noastre sunt parafate de Consulatul Turcesc şi de Ambasadă, dar n-au dat nici o importanţă vorbelor noastre. Nu ne-au întemniţat, dar ne-au pus sub supraveghere strictă: hotelul unde trăsesem era păzit tot timpul de soldaţi, iar când ieşeam ne urmăreau întotdeauna. Am rămas acolo ceva vreme. Banii s-au împuţinat şi am început să fim cuprinşi de îngrijorare. Într-o zi îi spun prietenului meu Nicolae. — Voi merge la conac să mă înfăţişez Paşei, poate ne da voie acela să plecăm. A doua zi, trezindu-ne, foarte de dimineaţă, am mers mai întâi la mormântul Sfântului Dimitrie şi, închinându-mă, l-am rugat pe Sfânt, cu străpungere de inimă şi lacrimi, să mijlocească la Domnul să fim lăsaţi liberi să putem pleca în Sfântul Munte. După ce m-am rugat destul de multă vreme şi am şezut puţin să mă odihnesc, mi-a venit în minte mucenicia Sfântului Dimitrie: cum a fost el junghiat în coastă şi cum a murit pentru dragostea sa de Hristos şi sfânta credinţă şi cum a fost slăvit de Dumnezeu în cer şi pe pământ şi va fi slăvit în vecii vecilor. La a cestea gândindu-mă, s-a născut în sufletul meu dorinţa să-mi dau şi eu viaţa pentru credinţa ortodoxă şi pentru dragostea lui Hristos. L-am rugat, deci, pe Sfântul Dimitrie, nu să mijlocească pentru eliberarea noastră, ci să mijlocească să mă învrednicesc unui sfârşit mucenicesc. Am găsit, apoi, şi un mijloc pentru realizarea dorinţei mele fierbinţi. Mi-am spus în sine: „Voi merge la conac (la guvernator), mă voi înfăţişa turcilor cu îndrăzneală şi le voi da motiv pentru ca aceia să mă întrebe cele despre credinţa mea. Voi mărturisi împotriva înşelării în care se află, aceia îmi vor cere probabil să mă lepăd de credinţa mea, iar eu voi rămâne neclintit, preferând moartea şi aşa voi lua sfârşit mucenicesc”. M-am dus, deci, direct la conac, am urcat cu îndrăzneală şi am traversat un coridor. Un ofiţer turc, văzându-mă, m-a întrebat ce voiesc. — Voiesc să merg la Paşa. — Cu ce pricină? — Am un cuvânt să-i spun, am răspuns. Ofiţerul îmi spuse: —Eu sunt reprezentantul Paşei, spune-mi cu încredere ce doreşti. — De vreme ce eşti reprezentantul Paşei, spune-mi pentru care pricină nu ne permiteţi să plecăm în Sfântul Munte? Mi-a răspuns cu asprime: — Nu-ţi voi da nici o motivare. I-am răspuns atunci cu îndrăzneală: — Nu sunteţi oameni buni, sunteţi nedrepţi. De vreme ce n-am greşit cu nimic, nu ne-am dovedit a fi făcători de rele şi de vreme ce hârtiile noastre sunt în ordine, nu văd motivul pentru care ne puneţi piedici şi ne supăraţi. Banii pe care i-am avut, s-au mântuit, cum să trăim în loc necunoscut şi străin? Dacă voi aţi merge în Ellada, v-ar plăcea să vi se facă cele pe care ni le faceţi voi? Aceste cuvinte l-au întărâtat şi mâniindu-se, a început să sune tare clopoţelul. Îndată s-au înfăţişat 30-35 de soldaţi şi ofiţeri care m-au înşfăcat şi m-au dus în Turnul Alb. Cu ce scop, nu ştiu. În orice caz, cred că pentru a mă întemniţa, însă eu nu m-am pierdut, nu mi-am pierdut curajul, ci îmi părea rău că nu m-au întrebat cele despre credinţă. Nădăjduiam, însă, că acolo unde mă duceau, ceva îmi vor spune. Şi păşind pe acel drum, îl rugam pe Sfântul Dimitrie să mijlocească la Domnul să mă învrednicească unui sfârşit mucenicesc, dacă aceasta era voia Sa, sau, dacă nu, să mă mântuiască din mâinile necredincioşilor, barbarilor, cruzilor şi sălbaticilor agareni. Numai ce-am înaintat puţin, iată că apare un superior al soldaţilor, care le vorbea turceşte. Ce le-a spus n-am priceput, mi-am dat numai seama că le vorbeşte cu mânie şi că-i alungă. Pe acel ofiţer, care era pricina arestării mele, a ridicat bastonul şi l-a lovit peste umăr. Îndată ce i-a alungat, s-a apropiat de mine cu o privire veselă şi m-a mângâiat pe umăr cu mâna şi m-a predat unui soldat din Ioannina, să mă escorteze, dându-i poruncă să mă ducă la vasul grecesc Mikáli, care se găsea în portul din Tesalonic, ca să plec spre Grecia. Neştiind cine era acela care dăduse ordine, l-am întrebat pe soldatul ce mă însoţea, şi acela mi-a răspuns că era chiar Paşa. Şi de ce l-a lovit numai pe secretarul lui şi ce i-a spus? L-a lovit, mi-a răspuns acela, căci te condamnase la moarte fără să-i ceară permisiunea. — Şi unde mă duceau, îl întreb. — În Turnul Alb, îmi răspunse. Te duceau să te execute. Acolo sunt duşi cei condamnaţi la moarte sau cei care sunt închişi şi lăsaţi să moară de foame, de sete şi din pricina duhorii locului. M-am bucurat că am scăpat din mâinile acelor sălbatici, căci nu ştiam dacă voiau să mă ucidă pentru credinţa mea, dar mi-a părut şi rău că nu mă învrednicisem muceniciei. Doar că mucenicia trebuie să se petreacă după lege, după cum spune vestitorul cuvântului dumnezeiesc, Sfântul Apostol Pavel: „Şi dacă luptă cineva, nu ia cununa, dacă nu luptă după lege” (2 Timotei 2, 6). În sufletul meu existau râvna şi dorinţa de a mărturisi, dar nu existau motivul şi cauza. Ca să mărturisească cineva, trebuie să existe un motiv întemeiat, să fie o mărturisire după Dumnezeu. Este primejdios să dorească cineva să pricinuiască fără motiv şi pricină mărturisirea şi să se arunce pe sine în ispită. Am mers apoi la hotel şi, luându-mi valiza şi puţinele lucruri pe care le aveam, mi-am luat rămas bun de la dragul meu prieten Nicolae… Mi-am luat rămas bun şi am plecat, așadar. Însoţit de acel bun soldat turc, am ajuns până pe ţărm. Pe drum, m-a sfătuit să nu mă îngrijorez, ci să am răbdare şi strigându-l pe barcagiul acela evreu, i-a spus să mă ducă la vasul Mikáli. Mi-a spus, deci, să nu mai trec pe la vamă, căci mă vor întârzia şi vasul va porni la drum, iar eu nu voi reuşi să ajung la timp pentru îmbarcare. Însă, numai ce-am înaintat puţin, ne-au şi observat de la vamă şi au început să strige să ne întoarcem. Dar pentru că soldatul îi spusese barcagiului că Paşa dăduse ordin să plec, am înaintat fără să ne oprească. Văzând cei de la vamă că nu ne întoarcem, nici nu ne oprim, au început să tragă focuri de puşcă în aer şi, urcând 10 soldaţi într-o barcă, au început să vâslească, grăbindu-se să ne ajungă. Din fericire am ajuns şi am urcat pe vas, pe când aceia se apropiau de barcă. Au început să-l ameninţe şi să-l lovească pe barcagiu. Când acesta le-a spus că avea poruncă de la Paşa, Guvernatorul, să mă ducă pe vapor, i-au dat pace. Nu era voia lui Dumnezeu, după câte se pare, să merg în Sfântul Munte, şi de aici au venit toate piedicile. Îi datorez, deci, cea mai mare recunoştinţă ocrotitorului meu, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, cu a cărui mijlocire m-am mântuit de moarte. Taina Paşei… Dar, fiindcă nu înţelegeam cum şi din ce pricină a arătat Paşa atâta interes pentru salvarea mea, am cercetat pricina, pentru a afla ce se întâmplase. Aşa am aflat exact ce se întâmplase cu aproape doi ani în urmă, chiar de la prietenul meu, avocatul Nicolae Mitrópoulos, care venise şi se afla în Sfântul Munte. Mergând, deci, să-l vizitez şi să mă închin în Sfântul Munte, am luat cunoştinţă despre cum şi de ce mă eliberase Paşa şi mă trimisese în Grecia. „După două sau trei zile, mi-a spus avocatul, de la plecarea ta din Tesalonic către Grecia, stând la terasa cafenelei ce se afla la parterul hotelului în care de la început găzduisem şi rămăsesem sub paza soldaţilor turci, ca nu cumva să fugim în ascuns, s-a apropiat de mine şi m-a salutat adjutantul Paşei Tesalonicului, vechi cunoscut al meu, împreună cu care făcusem parte din Comisia Greco-Turcească constituită după nefericitul război greco-turc din 1897 pentru încheierea unei înţelegeri şi stabilirea graniţelor Greciei şi Turciei. După ce ne-am înţeles şi am semnat tratatul de pace, toţi membrii Comisiei, greci şi turci, au mers cu bucurie în Kerkira, la Achíleion, şi am sărbătorit pacea vreme de o săptămână încheiată. Văzându-mă la cafenea, adjutantul Paşei m-a recunoscut şi m-a întrebat cum de mă găseam în Tesalonic. I-am povestit toată chestiunea şi îndată a alungat soldaţii care mă păzeau şi strigând o trăsură, m-a luat acasă la el şi mi-a purtat de grijă, iar a doua zi am mers împreună la Paşa, căruia m-a recomandat ca prieten al său, rugându-l să-mi permită să merg în Sfântul Munte. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, icoană din sec. al XVII-lea, Mănăstirea Hilandar, Sfântul Munte Paşa i-a spus adjutantului său că sunt liber şi să mă însoţească până la vapor şi să-mi asigure toată protecţia şi ajutorul, adăugând acestea: — Mai era şi celălalt tânăr, care voia să meargă în Sfântul Munte şi fusese arestat, pentru care, în dimineaţa aceea, pe când dormeam liniştit, a intrat în camera mea Sfântul Dimitrie îmbrăcat în uniformă de general, având cu sine şi armele sale, şi mi-a spus poruncitor, cu o privire aspră: — Ridică-te îndată, îmbracă-te şi leagă-ţi sandalele şi mergi în strada aceea înfricoşată a oraşului, să-l eliberezi pe tânărul acela condamnat pe nedrept şi dus la moarte de secretarul tău personal. Îndată ce-l vei elibera şi-l vei izbăvi de moarte, să-l trimiţi în port, la vasul Mikáli, care se pregăteşte de plecare. — Şi grăbindu-mă, a mai spus Paşa, l-am izbăvit de primejdie şi l-am trimis în Grecia”. Şi atunci am cunoscut că ocrotitorul şi izbăvitorul meu de la condamnarea nedreaptă la moarte era Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Astfel s-a împlinit proorocia Sfântului Nectarie, care-mi spusese că oriunde voi merge, tot în Longobardia voi sfârşi. M-am lămurit astfel de faptul că trebuie să avem ascultare desăvârşită de Părintele duhovnicesc, fără să-l contrazicem, şi să nu facem voia noastră, ci pe aceea a Părintelui duhovnicesc, după pilda Domnului nostru Iisus Hristos, Care a venit în lume nu ca să-şi facă voia Sa, ci pe aceea a Tatălui său Care l-a trimis. A doua arestare şi întemniţare de către turci Plecând din Sfântul Munte, când vasul a ajuns portul din Tesalonic, am socotit că ar fi bine să merg să mă închin la mormântul Sfântului Dimitrie, ocrotitorul meu, păzitorul şi mântuitorul meu din primejdii. Ieşind, deci, am ştiut că turcii mă vor prinde iarăşi ca spion şi mă vor ţine sub pază multe zile. Când am hotărât să plec din oraș şi am trecut de vamă, m-au arestat şi m-au trecut prin trei rânduri de garduri de sârmă şi m-au închis acolo. Am găsit, deci, acolo, închis un tânăr pe care l-am întrebat: — Pentru care pricină ne-au închis? El mi-a răspuns: — Pentru a ne ucide. Iar eu i-am spus: — Ce rău am făcut? – Lasă, zice, nu cerceta de ce… La scurtă vreme am văzut cum în port [în Tesalonic] a acostat un vas venit din România cu o încărcătură de petrol şi mulți călători. Îndată ce a ajuns, însă, nu se ştie cum şi din ce pricină, unul dintre rezervoarele de petrol a luat foc, care s-a extins fulgerător asupra întregii încărcături, s-au auzit zgomote puternice şi au izbucnit flăcări mari până la cer. Mii de oameni au alergat pe ţărm, unii ca să vadă ce se întâmplase, alţii pentru a-i salva pe călătorii aflaţi în primejdie, cu bărcile şi cu vasele. Au plecat, deci, toţi soldaţii de la Vamă. În acea clipă, tânărul acela, scoţând o foarfecă din buzunarul său, a tăiat sârma şi, luându-mă de mână, am ieşit împreună din închisoare. Apoi, plătindu-l pe barcagiul acela evreu, i-a spus să ne ducă la vasul grecesc care se găsea în afara portului. Pe când ne pregăteam să urcăm în barcă, a venit soldatul acela, care mă închisese între gardurile de sârmă, să mă prindă, însă tânărul acela care mă scosese din închisoare i-a dat o lovitură şi a fugit… Am urcat pe vasul grecesc, iar eu m-am ocupat să-mi aşez lucrurile şi îndată ce le-am aranjat, m-am întors să-l găsesc pe tânărul acela, salvatorul meu, să-i mulţumesc şi să-l întreb cine şi de unde este. Însă nu l-am putut găsi nicăieri. Am întrebat aproape toţi pasagerii şi personalul vaporului şi mi-am dat seama că nimeni nu-l văzuse, nici să urce, nici să plece de pe vas. Cine era şi ce se întâmplase cu el, Dumnezeu ştie! Eu atâta ştiu, că după trecerea multor ani, atunci când, după eliberarea Tesalonicului, am mers să slujesc şi să vestesc cuvântul lui Dumnezeu în Biserica Sfântului Dimitrie şi am văzut icoana Sfântului, mi-am amintit că tânărul acela care mă eliberase din închisoare şi mă condusese pe vapor semăna mult cu chipul Sfântului Dimitrie din icoana pe care o aveam în faţă!"

  • simona turkPostat la 2015-10-26 05:53

    Sfinte Mucenice Dimitrie,tu care ai primit moarte muceniceasca pentru numele Domnului Iisus Hristos,iar acum impreuna cu cei drepti vezi Fata Mantuitorului nostru,te rog,mijloceste si pentru iertarea pacatelor mele si ale parintilor mei,ale surorii mele,pentru toii oamneii,pentru cei raposati si pentru cei care inca nu au venit pe lume si te rog de asemnea sa nu treci cu vederea rugaciunile,laudele,multumirile tutror crestinilor care cer ajutorul tau,fie ca fiecare sa isi dobandeasca cererea sa:sanatate,izbavire de vrajmasii vazuti si nevazuti,cele de trebuinta pentru pacea si linistea sufleteasca si trupeasca,intarire in dreapta credinta,timp de pocainta si raspuns bun la Dreapta Judecata de Apoi,Amin!

  • costel popescu Postat la 2014-10-27 05:07

    La British Museum din Londra se afla un relicvariu in care este prezent sangele Sfantului Mare Mucenic Dimitrie. Intr-o caseta mica, incastrata in interiorul medalionului, acesta continea pamant amestecat cu sangele coagulat al Sfantului Dimitrie, luat din locul martiriului sau.

  • Andrei PanaitPostat la 2014-10-24 02:44

    De ce i se spune Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir? "Moaştele lui şi mirajul minunilor pe care le-a făcut, precum şi mirul care curgea din moaştele lui şi era strâns în nişte căzi de sub altar au adus cultului închinat sfântului o strălucire deosebită. La sărbătorile lui, dar şi în alte împrejurări era trecut peste moaştele sfântului uleiul care se scurgea în câteva vane de marmură aflate sub altar şi care căpăta un miros bun, frumos, în acelaşi timp devenind vindecător. Oamenii mergeau ca să ia acest mir în vase mai mici de lut sau de sticlă pentru vindecări. Prestigiul acestui mare sfânt a făcut ca împăratul Justinian să trimită o delegaţie acolo şi să ceară o parte din moaşte. Se relatează că delegaţia respectivă a făcut un tunel subteran pentru a ajunge la trupul lui şi în momentul în care s-au apropiat de acesta, o flacără puternică s-a ridicat de acolo, iar cei trimişi să ia din trupul sfântului s-au înspăimântat, oprindu-se din lucrarea lor. Au luat numai pământul care era ars de această flacără şi l-au dus împăratului spunând că nu este posibilă luarea moaştelor. Acest lucru se întâmpla în secolul al VI-lea. Mai târziu, în timpul lui Mauriciu (582-602) a dorit şi el să aibă ceva din moaştele Sfântului Dimitrie, cunoştea tradiţia potrivit căreia sfântul era un apărător împotriva barbarilor, iar Mauriciu s-a luptat mult cu barbarii de la Dunăre, ţinând piept slavilor şi avarilor care nu au mai putut pătrunde mai departe în Peninsula Balcanică. Această uzură a armatei şi lipsa de hrană a trupelor au făcut ca Focas, un tribun ofiţer, să meargă la Constantinopol şi să-l omoare pe împărat. Mauriciu a cerut şi el fragmente din moaştele sfântului. I s-a răspuns că acest lucru este imposibil, aducându-se aminte de istoria cu trimişii împăratului Justinian. Această relatare arată puterea pe care o avea Sfântul Dimitrie în conştiinţa locuitorilor sud-estului european. Moaştele Sfântului Dimitrie au fost luate de la Tesalonic în timpul cruciaţilor şi duse în Italia. Au stat acolo sute de ani, până acum 30-40 de ani, când papa Paul al VI-lea, care prin anii '60 s-a împăcat cu patriarhul ecumenic Atenagora al Constantinopolului, venind la Constantinopol şi retrăgând anatema pe care o dăduse în 1054. Atunci au avut loc nişte restituiri, între care şi moaştele Sfântului Dimitrie care au fost readuse la biserica închinată mucenicului. Mormântul exista acolo şi oamenii se rugau la el, neştiind dacă trupul sfântului era acolo sau nu. Dar se rugau pentru că era un loc sfinţit". (academicianul Emilian Popescu)

  • Desanca TismanarPostat la 2011-10-26 01:28

    Dumnezeu sa ne pazeasca si sa ne arate calea cea buna si prin rugaciunile noastre si ale SfINTILOR sa ne mantuiasca! Amin!

  • constantin butnariuPostat la 2011-10-25 12:36

    In afara faptului ca numele acestui sfant a fost purtat si de catre tatal meu, Dumnezeu sa'i ierte pacatele si sa-l odihneasca in pace, am avut norocul si placerea sa vizitez aceasta mare biserica din Tessalonik. Cine este grabit si pe fuga, isi face o cruce in fata altarului si o intinde sa faca shopping in oras. Cine este venit special sau nespecial, dar acorda importanta acestui mare sfant al ortodoxiei,va descoperi adevaratul loc unde se odihnesc moastele lui Dimitrie. Undeva in stanga intrarii este un culoar ce te va duce la mormantul mai simplu si adevarat al lui Dimitrie.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE

Afiseaza Calendarul Ortodox