Sfantul Apostol Toma, ocrotitorul intarziatilor

Sfantul Apostol Toma este cinstit de Biserica pe 6 octombrie. Este cunoscut ca Toma necredinciosul si mai putin ca marturisitor al Invierii Mantuitorului si al dumnezeirii Sale. De ce ii spunem necredinciosul? Pentru ca noi sustinem ca Toma desi afla de la ceilalti Apostoli ca Hristos a inviat: "Am vazut pe Domnul!", adopta atitudinea celui ce nu-i vine sa creada: "Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede" (In. 20, 25).

Pierdem din vedere faptul ca el nu este necredincios in sensul ca refuza sa creada ca Hristos a inviat. El nu se indoieste de acest lucru, ci de faptul ca Hristos Se afla dupa invierea Sa intr-un trup care nu mai poate fi vazut. Sfantul Chiril al Alexandriei afirma ca atunci cand Toma spune: "daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor nu voi crede...", el spune de fapt: "Nu voi crede ca El mai poate fi vazut, de nu voi pune degetul meu in urma cuielor". Asadar, indoielile noastre nu sunt indoielile lui Toma. Nu pot fi de acord cu cei care afirma ca prin indoieli il vom intelege mai bine pe Toma. Dimpotriva, pe Toma il vom intelege mai bine, daca nu ne vom opri din cautarea lui Hristos.

Din Scriptura aflam ca Hristos, pentru a-l incredinta pe Toma ca natura umana nu a fost desfiintata prin Inviere, Se arata dupa opt zile din nou Apostolilor si ii spune lui Toma: "Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios". (Ioan 20, 27) Iar Toma marturiseste: "Domnul meu si Dumnezeul meu". Cantarile liturgice ale Bisericii ne vestesc ca atunci cand Toma a atins coasta Mantuitorului inviat din morti s-a atins de "osul dumnezeirii Sale". Deci, Apostolul Toma nu a marturisit doar Invierea lui Hristos, ci si dumnezeirea Sa.

Multe persoane isi spun ca ar crede in existenta lui Hristos, daca ar avea parte de ceea ce a avut Toma: privilegiul de a-L vedea pe Hristos in fata dupa invierea Sa. Dar asa cum am mai afirmat, Toma nu este un necredincios in sensul ca el neaga Invierea Domnului, in vreme ce persoanele care doresc sa aiba parte de intalniri spectaculoase, sunt impietrite. Ele nu doar ca refuza sa primeasca adevarul, dar nici nu depun efort ca sa-l afle.

Ne place sa credem ca Toma a fost un necredincios si sa facem din el modelul necredintei noastre. Cat de dulci ne sunt cuvintele: daca apostolul care stat atata vreme langa El nu a crezut si a avut nevoie de semne, cum oare voi reusi eu sa cred? Si multi raman in necredinta, spunand ca de-ar avea parte de minuni, ar crede. Minuni sunt zilnic, numai ca noi ne asemanam israelitilor care desi faceau drumul din robia Egiptului spre Tara Sfanta si erau hraniti in chip minunat in fiecare zi, au ajuns sa se inchine la idoli.

Interesant este ca intre Apostoli, Toma este mereu un intarziat. Nu este prezent la prima aratare a Domnului ucenicilor si nici la Adormirea Maicii Domnului. A fost randuiala lui Dumnezeu ca Toma sa intarzie, ca prin pipairea urmelor cuielor din trupul lui Hristos si a coastei Lui, sa se dea o dovada si mai hotarata despre invierea Sa. Tot prin pronie divina, Apostolul Toma nu a fost prezent la inmormantarea Maicii Domnului. Sosind trei zile mai tarziu, a cerut sa se deschida mormantul Maicii Domnului pentru a-i saruta mainile acesteia, dar intrand in mormant, l-a aflat gol. Asa am aflat ca Maica Domnului nu a fost supusa stricaciunii. Daca Sfantul Toma este numit ocrotitorul intarziatilor, e bine sa precizam ca nu este ocrotitor al celor care intarzie din comoditate, ci din dumnezeiasca randuiala.

In concluzie, nu trebuie sa ne indoim de credinta lui Toma. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne daruiasca necredinta lui Toma, ca sa putem marturisi si noi "Domnul meu si Dumnezeul meu" (Ioan 20, 28).

Adrian Cocosila
 

Ai intrebari, opinii despre acest articol? Adreseaza-te forumului!