Cand spui FEMEIA !
 

Extraordinara poezie..multumim din suflet pentru ca ati postat-o .......impresionanta "evocare" a femeii crestine ....super....nu mai am cuvinte...

Unul din cei mai drag mie parinti
 

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...lor-materiale/

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...ul-la-hristos/


“- Parinte, la ce va referiti cand spuneti: ‘Mainile si picioarele sa le dati la munca, dar inima nu?’

- Vreau sa spun ca nu trebuie sa va dati inima lucrurilor materiale. Sunt unii care se preocupa cum sa faca bine o treaba, dar nu se gandesc deloc la Dumnezeu. Sa nu ajungem acolo. Sa folositi mainile si picioarele la munca, dar sa nu lasati mintea voastra sa se departeze de Dumnezeu. Sa nu va dati toata fiinta, toata puterea dimpreuna cu inima voastra celor materiale. In felul acesta, omul devine inchinator la idoli. Pe cat puteti, nu va daruiti inima treburilor; mainile si mintea – da. Sa nu va dati inima lucrurilor stricacioase, nefolositoare – fiindca dupa aceea cum va salta inima pentru Hristos? Cand inima e la Hristos, atunci si treburile se sfintesc, exista si o continua odihna sufleteasca launtrica, si un astfel de om simte adevarata bucurie. Sa va puneti inima in valoare; sa n-o risipiti.

Daca inima se va risipi la multe lucruri fara insemnatate duhovniceasca, nu are putere dupa aceea sa se indurereze pentru ceea ce se cuvine sa o doara. Eu imi voi da inima unui bolnav de inima, unui indurerat. Nevointa mea este pentru copiii ce se primejduiesc. Imi fac cruce si rog pe Dumnezeu sa le dea luminare. Iar cand primesc lume luarea mea aminte se indreapta spre durerea celuilalt, spre dragostea de semeni. Durerea mea n-o iau in seama. In acest chip se uita toate: omul se indreapta spre alta directie.

- Parinte, la toate treburile se poate ca omul sa nu isi dea minte si inima?

- Cand treaba este simpla, nu e nevoie ca mintea sa fie absorbita; insa cand munca e complexa, se justifica putina absorbire a mintii – nu insa si a inimii.

- In ce fel poate fi absorbita inima?

- In ce fel? Diavolul o drogheaza cu ‘morfina’!!! El fura inima prin iubirea de sine. Atunci cand inima este daruita lui Dumnezeu, cugetarea va fi si ea la Dumnezeu, iar mintea la treaba.

- In ce fel trebuie sa intelegem expresia ‘fara grija’?

- Atunci cand lucrezi, sa nu-L uiti pe Hristos. Sa-ti faci treaba cu bucurie, iar cugetarea si inima sa-ti fie la Hristos. Atunci nici nu te vei obosi, si vei putea lucra si cele duhovnicesti”.

Da, frumoasa poezie!
Nu pot sa nu observ, in oglinda, ca nu prea cunosc poezii dedicate barbatului, exceptind "Barbatul", poem scris de Magda Isanos. Ma intreb de ce oare stau asa lucrurile...
La poezie ma refer, ca altminteri operele literare sunt pline de figuri masculine, de la canalii la sfinti, de la criminali la eroi cu totul minunati. Iar in crestinism Vietile Sfintilor ne dezvaluie chipuri si vieti minunate de barbati si femei care si-au inchinat viata lui Dumnezeu si slujirii aproapelui.
Dar cum ramane cu poezia?...:)

sa fie oare gingasia, puterea de sacrificu la care se alatura dragostea care ii inoblizeaza jerfa?
Sa fie astea oare motivele ptr care exista o poezie dedicata femeii si nu barbatului?
In conceptia mea, poezia reprezinta o manifestare a sensibilului, a delicatului.
Pe cand un barbat il percep ca un simbol, al puterii, al sacrificiului(prin munca, nu prin rabdare), al autoritatii, al stapanirii. :Lipseste tocmai elemntul central, care inobileaza poezia: gingasia.

superb!
una din multele minunate poezii ale acestui mare poet crestin!

De ce exista mai multe poezii dedicate femeilor comparativ cu cele dedicate barbatilor? Cum de ce?
Pentru ca cei care le scriu sunt barbati. Ei ne scriu noua, in schimb, noi nu prea le dedicam barbatilor poezii.
De ce e asa? De ce barbatii scriu femeilor poezii dar prea putin si invers? Pentru ca femeile pot plange oricand...

Pentru ei insa, scrisul e modul lor de a ascunde (fara succes) ca sunt fragili, sensibili si ca isi doresc la fel de mult ca femeile, sa fie iubiti.

Exista totusi poezii dedicate barbatilor, uneori scrise tot de barbati. Are Grigore Vieru una in care se intreaba in versuri tocmai ce intrebi si tu:
„Tata, eu nu stiu de ce
Nu te-au pus in cantece
Ca pe maiculita mea
Care viata datu-mi-a.”

Exista poezii dedicate barbatilor , scrise de femei , si chiar nu sunt putine , dar aici era vorba de Sarbatoarea femeii crestine , o femeie ce o intalnim pretutindeni fara de care lumea asta n-ar exista ! Sa nu uitam draga Ioane ca atunci cand rostesti cuvantul femeie , iti vine in minte cuvantul Mama , Sotie , Fica, Sora , Bunica , dar mai cu seama gandul se indreapta spre Preasfanta Fecioara prezenta mai in toate casele noastre prin Sfintele Icoane . :1:
Si ca sa-l bucur pe prietenul meu Ioan , ii reamintesc ca exista si Sarbatoarea barbatului:1: , dar despre asta poate vom vorbi cu alta ocazie .
Si tot pentru prietenul meu Ioan , reproduc o poezie scrisa de o femeie ( Simina ) pentru barbati ::1:

Sunt indragostita de sufletul tau de barbat!
Fiecare gest al tau izvorat din iubire,
chiar si cea mai obisnuita strangere de mana,
felul in care ma privesti cand sunt obosita
sau cum urci patru etaje incarcat de bagaje,
ma indeamna sa-ti fiu profund recunoscatoare.

Sunt indragostita de sufletul tau de barbat!
Linistea cu care ma cuprinzi cand sunt ravasita de emotii,
tacerea ta ce sparge agitatia mintii mele,
caldura binefacatoare a inimii tale inlaturandu-mi fricile,
lumina ce-ti straluceste in ochi cand eu sunt in ceata ,
toate acestea ma indeamna sa-ti fiu recunoscatoare.

Sunt indragostita de sufletul tau de barbat!
Felul intelegator si cuprinzator in care-mi zambesti,
florile pe care mi le daruiesti fara vreo ocazie speciala,
pasul tau lung pe care-l potrivesti dupa mersul meu mic
si umarul puternic pe care mi-l oferi ca sprijin zilnic
ma indeamna sa-ti fiu profund recunoscatoare.

Sunt indragostita de sufletul tau de barbat!
Iti multumesc pentru toate camasile tale pe care mi-am revarsat
lacrimile rimelate in vreme de furtuna
si lacrimile inrourate de fericirea iubirii de tine.
Iti multumesc pentru ca mi-ai oferit spatiul dintre mainile tale
si pentru campul de flori galbene pe care l-ai inflorit in inima mea!
Pentru toate acestea iti sunt profund recunoscatoare!

Un posbil raspuns pentru prietenul meu Ioan dat de Victor Hugo. . .
 

Frumoase impletiri ale liricii feminine si masculine! Ce delicat si sugestiv scriu poetii adevarati, ce bucurie a sufletului!
As adauga doar, la frumosul amanunt al Deliei, anume ca femeile pot plange oricum, ca totusi poezia este si altceva decat plans: e strigat, e marturisire, e zvacnet al bucuriei etc.
Mult m-au mangaiat ultimele postari de aici! Va multumesc, prieteni, surori si frati, pentru dezvaluirile si comentariile aduse pe marginea poeziei. Si pentru foarte frumoasele poezii.
Domnul fie laudat!

Uite ca mai avem si "muzi", nu doar "muze" :5:

De esti barbat, barbat fii!
Sandor Petofi


De esti barbat, barbat fii,
Nu o paiata doar,
De soarta azvarlita
Ici-colo, iar si iar.
Potaie-i soarta, latra-n drum;
Intotdeauna, ea
Pe fuga-i pusa de-ndraznesti...
De-aceea nu te da!

De esti barbat, barbat fii,
Dar fara s-o fi spus,
Nu-i nici un Demostene
Ca fapta mai presus.
Cladeste, sau furtuna fii,
Si-apoi, nici un cuvant,
La fel furtunii, dupa ce
Muncit-a suierand.

De esti barbat, barbat fii,
Sa crezi, sa nazuiesti,
Si spune-o, chiar de-ndata
Cu sangele-ti platesti.
Sa-ti lepezi viata, mai curand,
Dacat al vietii crez;
Si duca-se si viata chiar,
De cinstea ti-o pastrezi.

De esti barbat, barbat fii,
Chiar de comori ti-ar da,
Nu scoate la vanzare
Neatarnarea ta.
Pe cel ce-si vinde cinstea
Alunga-l maniat.
Cuvantul tau sa fie:
"Sarac, dar neatarnat!"

De esti barbat, barbat fii,
Viteaz, si-atunci nicicand
Nu-i om si nu e soarta
Sa te doboare-n vant.
Sa fii gorun, ce piere
De vifor secerat,
Dar isi pastreaza sira
Spinarii, nenclinat!

(1847, ianuarie)

Unde ai citit in alte parti ? Pe forum, de la useri, in carti (care?) ? Se poate te rog un link? (sau cine mai stie sa imi raspunda il rog sa o faca).

PS: nu am citit toate mesajele din acest thread, scuze daca raspunsul se afla cumva in acest thread. Oricum, un link cu pagina mi-ar prinde bine.

Tinutza, pentru inceput, ia marturiile / istorioarele din cartile parintelui Cleopa, sunt foarte multe despre rai si iad, iti semnalez doar doua: http://www.sfaturiortodoxe.ro/despreiad.htm

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=3608

De asemenea, poate ar fi bine sa ne amintim si cateva episoade din viata parintelui Cleopa:
- sfarsitul unui frate al sau: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ile-82997.html - nota bene, frare care intrase de mic in manastire, om nevoitor si rugator.

- si, mai ales, episodul in care parintele Cleopa, la vremea in care nu era inca parintele Cleopa, ci fratele Constantin, s-a rugat Domnului sa ii descopere unde au ajuns sufletele fratilor sai, morti foarte tineri in manastire:

"Cand se implineau 40 de zile de la moartea fratelui sau Gherasim, Constantin citea la Psaltire si tinea post, rugandu-se pentru mantuirea lui.

Odata a atipit putin si a vazut ca mormantul fratelui sau, din cimitirul vechi de langa biserica, s-a deschis si capacul de pe sicriu s-a dat la o parte; iar de la Sfantul Altar a inceput sa curga peste mormant un izvor cu apa limpede ca cristalul si chipul fratelui se facea alb ca zapada. Atunci Gherasim s-a desteptat ca din somn si a spus: ''Frate Constantine, rugaciunile Bisericii m-au mantuit...''.

In acelasi an, dupa mutarea la Domnul a fratilor sai, Constantin era foarte intristat pentru sfarsitul lor atat de timpuriu. Dar se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu sa-i descopere unde anume sunt sufletele lor. Si iata, intr-o seara a adormit in chilia sa si nu s-a mai desteptat pana dimineata.

Dupa ce s-a trezit, sufletul sau era foarte linistit si impacat. Apoi s-a dus la egumenul schitului si i-a spus vedenia care o avusese in noaptea aceea. Zicea ca s-a intalnit cu fratii sai, Vasile si Gherasim, impreuna cu surorile sale plecate la Domnul, intr-o gradina minunata plina de flori si buna mireasma, cu pomi incarcati de roade, unde pasari ceresti cantau laude lui Dumnezeu. Toata noaptea aceea a petrecut-o impreuna cu fratii sai plimbandu-se impreuna si cantand cu multa bucurie duhovniceasca in gradina Raiului!

La urma fratii si-au luat ramas bun de la el si, promitandu-i ca se vor ruga pentru dansul ca sa fie cu totii impreuna, l-au indemnat sa faca ascultare si sa se roage neincetat, ca dupa o vreme va fi povatuitor de suflete si apoi va veni si el langa ei. Apoi s-au departat saltand de bucurie, iar Constantin s-a desteptat din somnul sau adanc. Era deja ora 5 dimineata."
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tin-82999.html

Curioasa intrebare...
Un raspuns posibil ar fi: in toata Scriptura!
Desigur, pentru cine e dispus sa citeasca nu doar ce ii convine, ci pur si simplu mesajul lui Dumnezeu catre oameni.
Apoi, avem in toate volumele din Vietile Sfintilor mii de exemple. Pot spune, evocind martiriul sfintilor, ca mantuirea nu este doar dificila ci este cu totul imposibila, daca efortul omului nu este plinit prin Duhul Sfant.
Apoi, intreaga literatura mai recenta cu caracter biografic (din care selectez: Sfantul Serafim din Sarov, Sfantul Siluan, Parintele Saharov, Gheron Iosif, Gheron Paisie) dezvaluie numitorul comun al urcusului spre mantuire: nevointa, pana la capat, fara crutare de sine. Sunt pomenitein aceste carti si mesaje primite de nevoitori de la sfintii care apartineau deja Bisericii triumfatoare.
Acolo unde e nevointa si jertfa, nu vad cum putem vorbi de "usor"...
Sper ca acestea sunt cateva argumente graitoare pe marginea dilemei "mantuirea este/nu este usoara".
Asa incat "CAT DE GREU SE AJUNGE IN RAI" gasesc ca este un adevar indiscutabil.

Ah, eu intelesesem ca a intrebat de marturii ale unor oameni despre rai / iad.
Intr-adevar, Sfanta Scriptura si, mai ales, vietile sfintilor ne ilustreaza cat de greu se accede la mantuire...
Asa este, nu faptele noastre singure ne mantuiesc, ci trebuie sa avem si harul Domnului (prezent in Sfintele Taine). Deci credinta + fapte bune + har - asa e in ortodoxie (ca sa ramanem on topic) http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ive-79913.html

Cu aceasta ocazie, am posibilitatea sa te intreb, Glykys, anumite lucruri, sper sa nu te superi:

- Bunica ta, inainte de sfarsitul acestei vieti pamantesti, a fost spovedita si impartasita ?
- Daca am inteles eu bine din postarea Annei21, bunica ta ar fi avut mare evlavie la Sf Parascheva. E posibil ca ea sa se fi mantuit datorita rugaciunilor proprii catre Sf Parascheva, pe vremea cat era in viata?
- Cand ai rugat forumistii sa se roage pt bunica ta? In acest post al Pastelui care tocmai a trecut (2012) ?

Am intrebat de surse cu marturii asemanatoare sau, eventual, si din scrierile Sf Parinti, caci ma intereseaza urmatoarele aspecte:
- legatura dintre cei raposati si cei ramasi in viata, de o eventuala comunicare intre ei fara a se recurge la spiritism. (Auzisem de la cineva, dar nu am apucat sa intreb mai multe, ca o persoana ar fi visat un membru din familie care a decedat spunand-i sa nu mai planga din cauza decesului caci se ineaca in lacrimite ei, cam asa ceva, parca);
- Daca cei raposati pot vedea absolut tot ce se intampla cu cei de pe pamant;
- In ce masura ajuta rugaciunile si pomenile facute pt cei morti, in ce conditii, etc.
- Celui care a trecut la cele vesnice ii este in putinta sa faca ceva pt mantuirea lui personala? Sau si sa ajute in vre-un fel pe cei ramasi in viata?
- De asemenea, ma mai intereseaza si aspectul legat de mijlocirea sfintilor.

Legat de visele pe care le-a avut calugarul Constantin, cel care a devenit parintele Cleopa: exista vre-o carte scrisa de el care sa le contina, sau si mai bine vre-o inregistrare cu el ?

Despre existenta iadului si a raiului e de netagaduit, in opinia mea.
Ca mantuirea se obtine greu, sau foarte greu, e cam infricosator si descurajant. Stiu ca toata Sf Scriptura predica despre modul in care se poate obtine mantuirea. Usor de zis, greu de facut. Sau...poti avea impresia ca esti pe cale dar sa fi de fapt pe langa, in inselare. Am impresia ca in imparatia cerurilor majoritatea celor care vor intra vor fi luptatorii care poseda o mare vointa si perseverenta si nu cei care se plang si au tendinta sa renunte usor (doar o parere de-a mea). Din pacate, nu sunt prea entuziasmata cand ma gandesc la asta, adica...ma vad mai degraba in cea de a doua tabara, la momentul de fata.

Multumesc, Glykys, pt linkuri! Ultimul legat de mantuire e super, acum il citesc.
Iti multumesc si tie, Ioan Cezar, pt raspuns !

Draga Tinutza, imi cer scuze ca nu am timp sa iti raspund pe indelete la nenumaratele tale intrebari, asa ca iti voi raspunde pe scurt la fiecare, in speranta ca iti vor fi de folos, urmand ca altadata sa le mai completez. poate ma vor ajuta si alti forumisti in ceea ce priveste sursele. Te sfatuiesc intai sa citesti tot ce s-a scris la rubrica de pe forum intitulata inmormantarea / slujba inmormantarii, vei gasi acolo multe surse (mai mult secundare, ce-i drept). Despre bunica mea, am spus muuuuulte lucruri pe acest forum, da click pe profilul meu si gasesti threadul respectiv. Putem vorbi si pe privat, daca vrei. Internetul e o sursa buna de folos, gasesti si colectiile din Parinti si scriitori bisericesti, multe din cartile sugerate de Ioan Cezar, toate cartile parintelui Cleopa...


Asadar...
1. Bunica mea - om foarte credincios si evlavios din tinerete, binecuvantat de Dumnezeu cu multe daruri si virtuti, dar si cu incercari pe masura, a avut mare evlavie la sf. Parascheva, in cinstea careia a tinut post negru-negru vinerea, de la 30 de ani si pana in ultima zi din viata sa. S-a spovedit si impartasit din copilarie si pana in urma cu vreo luna si ceva inainte de moartea ei (febr. 2011).

2. Ma bucur ca citesti linkul. Nu, in ortodoxie, nimeni nu se poate socoti mantuit inainte de moarte. Mantuirea se joaca in fiecare clipa. Omul, oricat de credincios, rugator si bun ar fi, nu se poate mantui singur, fara harul Domnului.

3. Am indemnat forumistii la rugaciune pentru bunica mea din primele zile - februarie 2011, pe principiul ca rugaciunile unite ale mai multor oameni sunt mai puternice si ca printre ei sigur vor fi persoane mai cuvioase, pe care sa le asculte Domnul. I-am rugat in privat pe multi dintre ei si in postul trecut al Pastilor sa citim psaltirea pentru ea. Le multumesc si pe aceasta cale celor care m-au incurajat, care s-au rugat si care ne-au pomenit.

4. In pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar, pana si cel din iad isi face griji pentru fratii sai ramasi pe pamant. Dragostea trece dincolo de mormant, iar relatiile dintre noi si cei raposati raman aceleasi. Comuniune exista in Biserica, mai cu seama la sfanta Liturghie, cand se pomenesc impreuna la sfantul Jertfelnic si viii si mortii, comuniune exista la parastas, la rugaciuni - noi ne rugam pentru iertarea pacatelor lor, ei se roaga pentru noi, daca au prins un loc bun acolo, dar vezi ca pana si bogatul din iad se ruga de acolo pentru rudele lui, doar ca rugaciunile lui nu erau ascultate. Mie imi spunea bunica mea cand eram micuta ca atunci cand ea nu va mai fi si voi avea nevoie de ea, sa ii aprind o lumanare si sa ii povestesc in gand ce problema am, deoarece ma va auzi de oriunde va fi si va incerca sa imi dea un ajutor - asa de mare era credinta ei. Aceste lucruri se traiesc, se simt...
Si eu am auzit de treaba asta cu raul de lacrimi, oricum lacrimile nu ii folosesc mortului, ba dimpotriva, trebuie pomeniri la sfanta Liturghie, rugaciune, parastase, milostenie. Eu doar m-am rugat sa imi descopere Dumnezeu unde se afla bunica mea, in rai sau in iad. Stiu ca si strabunica mea s-a rugat foarte mult sa i se descopere unde se afla sufletul mamei sale si a visat-o foarte urat, spunandu-i ca se chinuie tare mult.

5. Nu stiu cat vad si cat nu vad ei acolo, probabil ca vad ceea ce le ingaduie Dumnezeu sa vada... In orice caz, omniprezent e numai Dumnezeu. Oricum, de ajutat pe ei insisi nu se mai pot ajuta, pentru ca mantuirea se lucreaza in timpul acestei vieti. Ei pot cei mult sa ii ajute pe altii, prin rugaciunile lor, daca au prins un loc bun, in rai, dar de rugat pentru ei insisi, nu.

6. In ce masura ajuta pomenirile, in ce conditii - http://www.parohiamacin4.org/foloasele_parastaselor.htm
De asemenea, alte linkuri folositoare:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...rte-81200.html

http://www.crestinortodox.ro/inmorma...xa-134967.html

http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/viata-vesnica/

Citez:
"Una dintre tradiţiile vechi şi nestrămutate ale Bisericii noastre este şi rugăciunea pentru cei morţi. Istorisirea Sfintei Evanghelii despre dumnezeiasca şi minunata Schimbare la Fată a Domnului, care ni-i înfăţişează pe Moise şi pe Ilie, precum şi pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, ne arată limpede că morţii au o conştiinţă desăvârşită.

Trecând prin moarte, viaţa continuă. Cei care pleacă din această viaţă îşi păstrează comuniunea duhovnicească cu mădularele Bisericii care se află pe pământ prin virtutea dragostei în Hristos. Această dragoste face să fie una totalitatea credincioşilor. Ea îi uneşte, deoarece Biserica este una şi are drept Cap pe Hristos. Noi, cei care credem, alcătuim trupul Bisericii şi fiecare în parte suntem un mădular al acestui trup. Moartea schimbă, dar numai în mod simţit, legăturile dintre cei ce au murit şi cei ce trăiesc. „Şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem” (Romani 14;8).

Biserica se împarte în două: cea biruitoare şi cea luptătoare. Din Biserica biruitoare fac parte aceia care şi-au săvârşit întru biruinţă lupta lor din viaţa pământească şi aşteaptă cununa dreptăţii „în ziua aceea”. Din Biserica luptătoare fac parte aceia care încă se luptă împotriva păcatului pentru a ajunge la desăvârşire. Însă mădularele Bisericii biruitoare şi luptătoare au o legătură indestructibilă între ele, căci cei care se află în cer nu sunt nepăsători faţă de cei care se mai află în această viaţă. „Moartea trupească, despărţirea sufletului de trup nu distruge legătura credinciosului cu Biserica; nu-l desparte de celelalte mădulare în Hristos”. De altfel, dragostea este veşnică precum sunt şi sufletele. Din nenumăratele mărturii cuprinse în Sfânta Scriptură, dar mai ales în Istoria Bisericii noastre şi în Tradiţie, aflăm că există o comuniune duhovnicească şi o întrajutorare în dragoste şi rugăciune între mădularele Bisericii cereşti şi pământeşti, deoarece toţi împreună alcătuim „o comuniune de sfinţi”.

Toţi cei care au adormit şi toţi cei ce trăim în această lume ne aflăm într-o tainică şi mai presus de fire comuniune de viaţă, rugăciune şi dragoste frăţească. Prin această legătură cei vii îi ajută pe cei morţi. Astfel a rânduit dragostea lui Dumnezeu, voind ca unul să se mântuiască prin celălalt."

7. Despre mijlocirea sfintilor - http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti...tul-sfintilor/
http://logos.md/2009/12/09/despre-vi...rea-sfintilor/

8. Cartea din care am citat despre experienta parintelui Cleopa este scrisa de arhim. Ioanichie Balan - http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleop...a_p_cleopa.htm
Nu as sti sa iti spun daca se gaseste si prin cartile scrise de parintele Cleopa insusi, pentru ca nu le-am citit chiar pe toate, dar autorul cartii, Ioanichie Balan, a trait in aceeasi manastire cu par. Cleopa si e un monah bine cunoscut pentru opera sa de misiune. Mie personal imi place sa citez aceasta marturie, pentru ca unii forumisti mi-au spus ca nu ar trebui sa ma iau dupa vise, dandu-mi ca exemplu cartea par. Cleopa, dar apoi am descoperit aceasta marturie a lui din vremea tineretii si tare m-am bucurat.

9. Nu trebuie sa deznadajduiesti, ci trebuie sa te intaresti, sa ai credinta in Dumnezeu si sa te tii de Sfanta Biserica. Dumnezeu are cate un plan de mantuire cu fiecare si toti, dar toti, avem sansa noastra la mantuire, de cand a inviat Hristos.

Sper sa iti foloseasca ce am scris... cand o sa am mai mult timp, o sa revin.
Hristos a inviat!

Omul nu poate face nimic fără Dumnezeu şi punerea de început bun conlucrării cu harul Său, trebuie să ne întărească ideea că mântuirea nu-i a noastră ci a lui Hristos, a noastră fiind lucrarea ei, nu starea finală de care Dumnezeu ne va face părtaşi căci: vrednic este lucrătorul de plata sa” (I Timotei 5, 18), iar stăpânul este bun, milostiv şi drept şi-i va da fiecăruia în cer după cum a dat fiecare pe pământ.

Adevarat a inviat, Glykys!

Multumesc mult ca ti-ai facut timp pt a-mi raspunde ! Dumnezeu sa iti rasplateasca marinimia si sa iti dea eficienta maxima in acest timp limitat!

Iar daca mai ai de completat legat de acest subiect, cand o sa ai timp desigur, eu ma arat interesata.

Poate o sa cumpar si cartea lui Lazar Puhalo, ,,Sufletul, trupul si moartea", sa vad...

Am inceput sa citesc din linkuri. Am citit din cele despre mijlocirea sfintilor, iar acum despre parastase si am urmatoarea nedumerire: din linkul http://www.parohiamacin4.org/foloasele_parastaselor.htm citez:,, Învăţătura celor doisprezece Apostoli, una dintre cele mai vechi cărţi ale Bisericii noastre, porunceşte să se săvârşească parastase pentru cei morţi la trei zile, la nouă, la patruzeci şi la un an."

Eu am gasit urmatoarea Didahie pe net http://www.scribd.com/doc/48276477/D...-cea-adevarata (iar sursa, linkul de unde a fost luata se pare ca nu mai functioneaza http://dovewings.110mb.com/Didahia.htm http://dovewings.110mb.com/P%203%20-%20CARTI%20APOCRIFE.htm , din cauza asta ce gasim pe net trebuie sa salvam in calculator, mai ales ca se zvoneste ca netul o sa fie filtrat.)

In aceasta Didahie nu zice nimic de parastase. Exista o alta Didahie? Cea de pe net sa nu fie cea corecta, originala?
Intrebarea e pt cine stie, sau pt cine are timp si vrea sa caute.

Tanase Todoran
 

Tradiţia a păstrat în cântece şi doine cuvintele pe care Tănase Todoran a lui Dănilă din Bichigiu le-a rostit în timpul groaznicelor torturi la care a fost supus pentru credinţa strămoşească şi dreptatea socială a românilor năsăudeni:

«Nu vă daţi feciori cătane

Că-ţi purta păduci cu coarne

Asta v-o spune de un an

Moşul vostru Todoran

În pământ de m-or băga

Nu mă las de legea mea

Asta-i legea lui Hristos

Sloboziţi puştile jos…»“

Nu a fost Arhiepiscopul Lazar Puhalo autorul unei controverse in legatura cu ce se intampla dupa moarte ? Eu l-am urmarit pe internet in cateva filme si nu mi-a facut de loc o impresie deosebita.Nu neaparat prin ce spune ci prin felul in care o face.

Niste linkuri se poate ?
Oricum, daca in carte sunt citate din Biblie si din scrierile Sf Parinti, ar fi ok. Eventual, in a doua faza, n-ar strica sa se verifice daca asa scrie in acele carti ale Sf Parinti.

http://orthodoxinfo.com/death/tollhouse_debate.aspx

Stiu ca a fost o disputa de mult intre dansul si Seraphim Rose pe tema ce se intampla cu sufletul dupa moarte, si i s-a cerut sa inceteze sa-si promoveze ideile.Bineinteles ca le promoveaza si astazi.:1:


Nu vreau sa il acuz, sant probabil persoane care-l cunosc mai bine si-i cunosc mai bine scrierile dar mie unuia nu mi-a facut placere felul domniei sale de a vorbi.Nu spun ca nu merita citit sau ascultat.Dar nu cred ca merita imitat.

Ar fi bine sa nu primim Biblia de la oricine, chiar daca e gratis. Ar fi bine sa verificam, chiar daca are cruce, daca are binecuvantarea unui ierarh ortodox, pentru a fi siguri ca nu gasim in ea pasaje modificate in functie de ereziile sectei care o distribuie.

http://www.razbointrucuvant.ro/recom...liei-campanie/

Actiune discutabila atata timp cat nu se spune deschis ce anume ni se pune in fata: Bibliile gratuite!

http://www.razbointrucuvant.ro/recom...liei-campanie/



http://www.razbointrucuvant.ro/recom...i-1024x767.jpg

Nu au ce sa spuna, Adriana. Trebuie sa intelegeti ca acesti oameni traiesc intr-o cultura diferita de a voastra. Nu sunt invatati ca Bibliile lor sunt bune iar cele ortodoxe sunt rele, ci studiaza de pe amandoua, fara sa sufere de paranoia invaziei dusmanului ( apropo de ideea cu scopul patat). Stiu ca orice popor care este cat de cat interesat de Biblie are mai multe traduceri are ei. Ca aceste traduceri pot avea puncte slabe, caci sunt traduse de oameni, de aceea e bine sa le comparam intre ele si cu originalul. Si stiu ca oamenii au nevoie de Biblii, asa ca se straduiesc sa completeze un gol. Ca nu or face intr-un mod perfect e de asteptat. Dar sa crezi ca niscai diferente de traducere sau numerotari de psalmi ar putea influenta prea mult credinta cuiva e cel putin exagerat.

Ideea ca "sectantii" schimba pasaje si paragrafe dupa cum le vine este iarasi tendentioasa. Traducerea pr Cornilescu a ramas asa de cand a aparut prima data. Au aparut editii revizuite, caci, asta este, limba romana este in schimbare, iar romanului ii e din ce in ce mai greu sa inteleaga limbajul arhaic al lui Gala Galaction. Peste 50 - 100 de ani nu se va mai intelege probabil mare lucru din traducerea sinodala. Si poti vedea cat intelege ortodoxul din Biblia lui doar intrebandu-l.

Iar cat despre speranta autorului ca oamenii nu vor citi Bibliile, no coment... Dar seamana prea mult cu Matei 23:13, traducerea sinodala...

Din pacate nu functioneaza chiar asa Doriana, nimeni nu-ti da o Biblie si gata ci e mai degraba "hai sa va ajutam sa intelegeti ce va spunem noi ca trebuie sa intelegeti".Adica nici Sola Scriptura asta nu e chiar de capul ei.:1:
Dupa cum vezi se promoveaza un site si asta e numai ce se vede in poza.Toti stim cum functioneaza si nu inteleg de ce trebuie sa ne ascundem dupa deget.

Am vazut si eu in Iasi privelistea asta, dar nu prea se inghesuia lumea.

Orice om care crede ca detine adevarul mantuitor va incerca sa il dea si altora pentru a-i mantui. Sa nu-mi spui ca ortodocsii ar face altfel, caci eu cunosc destui ortodocsi si stiu cum fac ortodocsii prozelitism. :1: Insa ii apreciez pentru asta. Daca vor sa mantuiasca oamenii inseamna ca nu raman indiferenti la nevoia lor de mantuire. Mai mult ma supara cei care stau doar pe margine si toaca, fara sa faca ceva util.

Si baptistii sunt facuti din aceasi carne ca si ortodocsii; intre ei exista si mincinosi si oameni bine intentionati. In afara de faptul in care crezi ca lumea se imparte intre baptisti smecheri si ingerasi de ortodocsi.
Eu am vrut doar sa va spun cum gandeste un np. Am crescut in credinta intre np, iar atunci cand am intrat in contact cu ortodocsii nu mi-a venit sa cred ce mentalitate au si ce cred despre noi. Dar asta e, intre timp m-am obisnuit. Trebuie sa iei oamenii asa cum sunt. :)

Eu asta am vrut sa spun, nu e chiar "veniti sa luati o Biblie gratis " ci e asa cum chiar scrie acolo "hai sa citim Biblia impreuna ".:1:
Eu incerc sa discut si cu straini obisnuiti am intrat in contact si cu persoane care chiar practica "sola scriptura " si pot spune ca ramai surprins sa vezi ce poate nascoci mintea umana pe baza "studiului "aceleiasi carti.

Nu intotdeauna. Se ofera alternativa unei informari amanuntite, in caz de nevoie, caci multi, dupa ce citesc, vor sa puna intrebari. Insa stiu ca np ar fi multumiti macar ca oamenii sa citeasca Biblia, fie ea si ortodoxa, caci cunosc si au incredere in puterea Cuvantului lui Dumnezeu. Am dat si eu Biblii la colegele de suferinta cu care stateam in spitale sau pe unde am avut ocazia, dar am facut-o din compasiune, caci vreau sa aiba parte si ei de bucuria mea. Si mai ales ca unii chiar cer Biblii. Dar nu am pescuit nimic pentru BP in felul asta. :)

In rest, sunt de acord cu tine. Cate capete, atatea idei. Si parca se diversifica din ce in ce mai mult. :)
Daca era bere sau mici se inghesuiau...

m-ai derutat,cu mai mult timp in urma, ai spus ca ai fost ortodoxa,acum spui altceva

Am fost, Alin, dar vorbeam de cresterea in credinta, nu de cea trupeasca.

On topic:

Eu urez tuturor sa ramanem in Hristos pana la capat...

Da..fiecare in Hristosul pe care il are..

Stiu unde bati, insa ia seama ca vorbirea ta sa nu fie cu doua intlesesuri. Ci "Da" al tau sa fie "Da" si "Nu" sa fie "Nu".

Si apropos`... atentie! nu lua numele Domnului in desert. Hristos este Unul, Fiul lui Dumnezeu Cel PreaInalt.

Eu Tatalui meu din Cer numai prin Hristos ma inchin si numai prin Hristos Ii slujesc.

Eu unul nu ma tem, caci negresit "Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui." (2Tim. 2:19)

Măi ucenice, voi sectarii aveţi nevoie de un prooroc, cum ar fi proorocul Ilie, care i-a redus la tăcere pe slujitorii cei mincinoşi ai lui Baal (sectarii de astăzi). Şi nu ştiu de ce, cred că şi atunci mulţi dintre voi, în mintea voastră strâmbă, tot aţi găsi explicaţii care să vă dea dreptate.

“Măi, şi cu lupii aştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege.”
 

În ‘48 când a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Părintele Arsenie Boca a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunaţi şi catolicii şi ortodocşii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o ceartă de nu se mai înţelegea om cu om. Ai noştri (ortodocşii), căutau să-i lămurească, ceilalţi se opuneau şi bineînţeles a ieşit un scandal mare în Biserică.

Părintele parcă nu avea nici un cuvânt să-i lămurească. A ieşit afară din biserică, şi nu departe era o pădure şi a chemat lupii din pădure, şi a început să-i mângâie, aşa cum Daniil îi mângâia pe lei. Şi cineva a zis “Măi, Părintele ăsta Arsenie a chemat lupii din pădure?! Ia vedeţi, ce face acolo?”. Şi când au ieşit din biserică a început să-i mângâie şi a zis: “Măi, şi cu lupii ăştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege” şi din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Părintele şi-a spus cuvântul şi revenirea n-a mai fost cu probleme.

Unul este Hristos, dar voi aveti pe altul decat Cel care Il stim noi.
Chiar daca ii spuneti la fel.