Nu cred că sunt un creştin mai bun. Dar din întrebările tale am înţeles că eşti într-o căutare şi că nu eşti mulţumit de creştinism. Dacă încerci sincretismul cred că te vei pierde, pentru că vei încerca să mergi pe mai multe căi în acelaşi timp şi nu vei ajunge la niciun capăt.

Cred că trebuie să fii mai puţin critic, mai puţin analitic, şi să cauţi o înţelegere duhovnicească a credinţei.

tocmai asta fac.

numai un neintelept e neanalitic si necritic.

Si nu ai intalnit niciodata de ce scrie de Dumnezeu la plural?

nu vreau să spun că trebuie renunţat cu totul la gândirea critică, ci doar că ea nu poate şi nu trebuie aplicată harului, de exemplu. Sunt lucruri pe care dacă te apuci să le analizezi dispar. Pentru ele e nevoie de un alt tip de cunoaştere. Aşa cum şi pe lângă viaţă poţi să treci şi să nu o trăieşti, dacă te pierzi în analize interminabile. Ajungi la hiperreflecţie, şi cu asta rămâi.

Parcă Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că Dumnezeu Se ascunde în porunci. Că lucrând, adică, poruncile Sale, Îl cunoaştem, Îl simţim, ne unim cu El.

Facind ce a-ti zis intr-un mesaj anterior,adica mergind la Biserica,rugindu-va ,facind fapte bune,a-ti simtit preezenta harului ?Sau e doar o recomandare teoretica de genul: stim ca asa trebuie sa apara harul...Oare harul e acela care ne va linisti mintile prea zbuciumate si cautatoare?A trait cineva experienta asta?

Uneori da, alteori nu, ca oricare dintre noi. După cum mi-a fost şi starea. Adică dacă la rugăciune nu m-am adunat în sinea mea sau am fost tulburat de ceva, nu l-am simţit. De asemenea, la spovedanie uneori am simţit o mare uşurare. După împărtăşanie, iarăşi, uneori, am simţit o bucurie inexplicabilă. În posturi, de asemenea, mă simt mai liniştit şi mai receptiv.
Însă cred că acestea sunt mai degrabă nişte mângâieri pe care Dumnezeu ni le oferă. Statornicia în stările bune ale sufletului se obţine după ani mulţi de practică. Iar bucuriile acestea duhovniceşti, mângâierile harului, iluminările le primesc cei care se curăţesc mai mult, cei care îşi dedică viaţa întreagă despătimirii, respectiv călugărilor.
Mirenii, însă, cred că obţin şi ei, cu cât înaintează în vârstă, bucuria şi mulţumirea unei vieţi trăite curat, frumos, şi, mai ales, roditoare (nu e cazul meu).

Iisus a adus o lege noua si trebuia executat , spui tu, conform iudaismului.
Eu iti raspund : asta in cazul in care Iisus nu era Dumnezeu intrupat. Daca ar fi fost asa, Iisus nu ar fi ajuns sa propovaduiasca ca il executau. Iar daca a propovaduit, daca nu ar fi fost de la Dumnezeu nu dainuia. Si astazi nu eram crestini iar Iisus si Sfanta Treime nu era pe buzele tuturor crestinilor. Caci stim ca ce este de la Dumnezeu va dainui in veci.
Dumnezeu putea orice voia, dar El trebuia sa se rastigneasca pentru omenire. Tot ceea ce Dumnezeu a voit , s-a facut.
Legamintele sunt vesnice, dar si ele au un sfarsit la dorinta lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu vrea, maine nimic nu mai e pe acest pamant. Prin intrupare Dumnezeu a hotarat, ca fiind Unicul, Atotputernicul si Desavarsitul sa schimbe legamintele si sa dea mijlocul de mantuire oamenilor prin insasi intruparea Sa.

Despre Sfanta Treime
"Arie si alti rataciti au sustinut ca a fost un timp cand nu a existat decat Dumnezeu-Tatal. Acesta, la un moment dat a nascut din Sine, pe Fiul si dupa trecerea altor vremi, a purces pe Duhul Sfant. Astfel, se afirma ca in Sfanta Treime exista o ierarhie: Dumnezeu-Tatal e cel mai vechi si mai mare, Fiul este un Dumnezeu mai recent si mai mic decat Tatal, ca Unul ce s-a nascut ulterior din Tatal. Iar Duhul Sfant se gaseste pe o treapta inferioara. Ei au lansat teoriile subordinatianiste, con*damnate de Biserica primara. Insa exista si ganditori teologi moderni, la care mai apare ideea existentei unei Divinitati Primordiale netreimizate, care s-a treimizat abia mai tarziu.

Dar orcine gandeste temeinic isi poate da usor seama ca Persoanele divine exista dinainte de timp, in afara timpului si a spatiului.

Eternitatea are o singura caracteristica : ea consta numai din prezent. Dumnezeu a zis despre Sine : "Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul" (Apoc. I, 8). Dum*nezeu fiind etern si omniprezent, inaintea Lui totul este prezent. Pentru El nu exista trecut si viitor. Acestea exista numai pentru creaturi. Oamenii L-au numit pe Dumnezeu prin mijlocirea unor numeroase atribute. Dar Dumnezeu, cand s-a numit pe Sine, a zis : "Eu sunt Cel ce sunt".

Intrebarea care se naste este aceasta : a existat vreodata Divinitate primara, primordiala, unica, care s-a treimizat ulterior, sau Dumnezeirea a existat de la in*ceput, dintotdeauna, ca divinitate treimica, ca Sfanta Treime ?
A admite ca a existat un Dumnezeu unic, primordial, inseamna a comite ineptia de-a aplica notiunea timpului nostru cosmic, material, creat, Divinitatii eterne, imateriale, necreate.

Nu se poate vorbi des*pre "aparitia" Prea Sfintei Treimi, adica a unui moment cand s-ar fi produs deose*birea Divinitatii unice, primordiale, in trei persoane divine, deoarece Prea Sfanta Treime nu s-a format candva, ci exista din veci ca Treime Prea Sfanta. Ea exista din eternitate in modul acesta treimic al unui singur Dumnezeu in trei persoane, Tatal, Fiul si Duhul Sfant."

In perioada Vechiului Testament, Dumnezeu S-a descoperit si ca Treime de persoane, dar intr-un mod indirect, deoarece aceasta este is*toria pregatirii venirii Sale personale, in Iisus Hristos. Exista marturii care se refera la Persoanele treimice, cum ar fi de pilda :

- 26. Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.

Asta ne duce la intrebarea: Cum dupa asemanarea noastra, daca exista doar Dumnezeu Unic. Cine erau ceilalti? Acestia nu puteau fi decat insusi Dumnezeu in trei ipostaze.
Sfanta Treime nu exista doar de la momentul in care noi oamenii am revelat-o in mod direct prin intrupare. Pentru ca Dumnezeu fiind etern la prezent atunci la fel si Sfanta Treime care este Dumnezeu.

- "Este indicat de cantarea serafimilor inaintea Domnului in templu : "Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Savaot, plin este tot pamantul de marimea Lui" (Isaia 6, 3 ; Apoc. 4, 8), cum si de aparitia celor trei tineri, la stejarul lui Mamvri, carora Avraam le-a adus daruri si inchinare (Fac. 18, 1-2)".

"Intruparea dezvaluie caracterul viu, personal, epifanic al fiintei lui Dumnezeu, un Dumnezeu plin de compatimire si iubire fata de creatia Sa, care Se "coboara" pentru a elibera si a da o forma noua "chipului" Sau creat. Pentru teologia ortodoxa, deosebirea intre revelatia Vechiului Tes*tament si cea a Noului Testament nu se exprima prin dualitate: un Dum*nezeu transcendent in Vechiul, un Dumnezeu imanent, intrupat, in Noul Testament. Cele doua versante ale istoriei mantuirii sunt : acelasi Dumnezeu revelat in timpul (veacurile) intruparii si in timpul (veacurile) indumnezeirii. In felul acesta se pastreaza o coerenta intre orientarea mesianica si cea ontologica (care se refera nu numai la modul de a fi, ci la fiinta insasi a lui Dumnezeu sau a omului) a istoriei mantuirii."

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ent-69117.html

http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ate-68833.html

Nu inteleg totusi care este scopul acestor intrebari. vrei sa testezi totusi nivelul cunostiintelor noastre?
Pentru ca vad ca afirmi ca ai foarta multa informatie, ca ai citit foarte mult, si atunci imi e foarte greu sa inteleg de ce ne ceri noua sa iti spunem ceea ce tu deja stii sau poti cu usurinta cauta si afla.

Cum te poti increde doar in ce spun oamenii daca tu insuti nu incerci sa vezi?
Daca esti atat de curios sa vezi o astfel de experienta de ce stai deoparte si intrebi pe altii?
E ca si cum stai pe marginea apei si prin fata ta trece un vapor frumos si tu strigi de pe mal oamenilor de pe vapor: E frumos? spuneti-mi si mie, e placut?

"Oare harul e acela care ne va linisti mintile prea zbuciumate si cautatoare?" Daca aceasta intrebare te framanta de ce nu cauti tu insuti sa vezi daca harul iti va linisti sufletul zbuciumat? ca ce ai de pierdut? din prisma ta. Ca din prisma mea, ai de pierdut totul stand deoparte si privind si intreband pe altii.

Da,dar oare aceste mici simtiri ale noastre capatate printr-o viata credincioasa, pot sa invinga o forta asa devastatatoare ca mintea noastra nelinistita ,plecata in cautarea fara sfirsit ?Sa asteptam asa ani intregi pina simtirea devine mai puternica?Caci nu e deloc de joaca cu sufletele acestea dezandajduite ,aflate in cautare.Eu il inteleg bine pe guru,ca si eu sint ca el,si vad ca mai sint asa pe forum.Teoretic si eu m-am gindit tot la o solutie ca aceea pe care o propuneti,si anume orientarea spre traire,spre real,spre actiune. Dar nu pot iesi din mine.Tot eu sint cel ce merge la slujbe,tot eu cu gindurile mele. Singura schimbare care mi s-a parut cu adevarat puternica,caci ea actioneaza din interior,este gustarea iubirii. Aceasta ne transforma din niste masini de cautat raspunsuri,in oameni .Viata noastra capata sens,si atunci puterea devoratoare a mintii,e inlocuita de fericirea simpla a trairii in armonie cu tine si cu ceilalti.
Si si legea capata un sens nou,si cunoastrerea ei,caci in fond legea nu isi propune ceva mai inalt decit iubirea.
Deci da,sa facem tot ce a-ti zis: sa mergem la biserica,sa ne rugam,sa luam tainele asa cum sint,sa traim simplu.Dar,mai ales pentru un suflet chinuit de cautari,toate acestea sa le facem cu multa pasiune si intelegere.Doar asa o minte dezamagita de toate,poate gasi farmec in toate

Iertare. esti constient ca "o forta asa devastatoare ca mintea noastra nelinistita" de la Domnul o ai? ce te-ai face daca maine de pilda te-ai trezi nebun? sau fara pic de minte?
Stii tu cati oameni au patit asta? Crede-ma ca si mintea poti azi sa o ai si maine sa fi un "copilas".