Sfanta Treime in Vechiul si Noul Testament

Sfanta Treime in Vechiul si Noul Testament Mareste imaginea.

 

Sfanta Treime in Vechiul si Noul Testament

1. Importanta doctrinei trinitare

Credinta in Dumnezeu - Sfanta Treime constituie invatatura speci­fica fundamentala a revelatiei Noului Testament si deci si a crestinismu­lui. Crezul niceo-constantinopolitan (381), care rezuma traditia biblica, are in centrul sau marturisirea ca fiinta lui Dumnezeu, dumnezeirea cea una, exista si se manifesta in trei persoane : "Cred in Dumnezeu Unul, Tatal atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului ... Cred in unul Domn Iisus Hristos ... prin care toate s-au fa­cut ... Cred in Duhul Sfant, Domnul, de viata facator...". Taina de ini­tiere a Botezului se face in numele persoanelor Sfintei Treimi (cf. Matei 28, 19), iar lecturile biblice in biserica sunt introduse prin imnul Trisaghion : "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi". Orice rugaciune crestina, lauda, ritual sau slujba liturgica incepe si sfarseste cu invocarea Sfintei Treimi : "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh ..." "Ca Tie se cuvine toata marirea, cinstea si inchinaciunea, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh". Ortodoxia este cunos­cuta prin aceea ca a accentuat aceasta doctrina trinitara despre Dum­nezeu. Crestinismul ar fi o invatatura incompleta fara doctrina Trinitatii.

2. Dumnezeu-Unul. Revelatia Sa istorica si legamintele Sale in Vechiul Testament

"Voi sunteti ziditi pe temelia apostolilor si profetilor" (Efes. 2, 20). Aceasta inseamna ca, in istoria revelatiei lui Dumnezeu, experienta profetilor, redata in Vechiul Testament, este inseparabila de experienta Apostolilor, transcrisa si interpretata in Noul Testament. Pentru a in­troduce istoria Bisericii, a Noului Israel, chemat sa transmita Evanghelia mantuirii, Stefan face un rezumat al istoriei Vechiului Israel, popor che­mat anume sa dea marturie despre Dumnezeu la toate popoarele (cf. Fapte 7, 2-53). In aceasta istorie, experienta si marturia profetilor sunt esentiale (II Petru 1, 19), deoarece acestia au auzit si au vazut nemij­locit slava lui Dumnezeu, manifestarea Sa personala. Grigorie de Nyssa nu ezita sa propuna crestinilor, ca model de perfectiune in sfintenie, Viata lui Moise. Moise binecuvanteaza pe Iosif cu "binecuvantarea Ce­lui ce S-a aratat in rug" (Deut. 33, 16). Autorii Noului Testament au primit traditia ca Dumnezeu i-a vorbit lui Moise din rug (cf. Marcu 12, 26 ; Luca, 20, 37). Moise face experienta ingerului Domnului care i S-a aratat in flacara focului unui rug pe Muntele Sinai (Fapte 7, 30 si 35). Prin urmare, ingerul Domnului din experienta profetilor este acelasi cu Cuvintul lui Dumnezeu, dupa intrupare, din experienta apostolilor.

Credinta intr-un singur Dumnezeu personal - monoteismul - este invatatura principala care s-a descoperit in Vechiul Testament (Iesire 20, 2-3 ; Deut. 6, 4; Isaia 63, 10-11) si care s-a pastrat si in Noul Tes­tament (Marcu 12, 29 ; Ioan 17, 3).

Vechiul Testament a pastrat numeroase marturii despre prezenta datatoare de viata si despre comunicarea lui Dumnezeu prin mijlocirea profetilor, a legiuitorilor si a conducatorilor in istoria umanitatii si a poporului evreu. Toate acestea s-au scris spre "aducere aminte" de com­pasiunea continua a lui Dumnezeu fata de poporul Sau si de creatia Sa, dar si pentru a anunta in mod tainic "iesirea" Sa, adica intruparea Sa.

Prin Moise, El a eliberat poporul evreu din robia lui Faraon (Iesire 12, 51). La iesirea poporului din Egipt, se instituie randuiala Pastelui, a mielului pascal, care preinchipuia Mielul cel ce de bunavoie a luat asupra Sa pacatele lumii, acceptand sa fie rastignit pe cruce. "Ziua aceea sa fie spre pomenire si sa praznuiti in ea sarbatoarea Domnului, din neam in neam, ca asezare vesnica sa o praznuiti" (Iesire 12, 14).

Cel care a calauzit pe Moise cu bratul Sau puternic (Isaia 63, 12), da acestuia, pe Muntele Sinai, Tablele Legii : "Atunci Domnul a zis catre Moise : Scrie cuvintele acestea, pentru ca pe aceste cuvinte Eu voi incheia un Legamant cu tine si cu Israel. Moise a stat acolo cu Domnul 40 de zile si 40 de nopti, nu a mancat nici paine si nici apa nu a baut. Si el a scris pe table cuvintele Legamantului, cele zece porunci. Iar cand se pogora Moise din Muntele Sinai, avand in mana cele doua table ale Legii, el nu stia ca fata sa stralucea, pentru ca graise Domnul cu el" (Iesire 34, 27-29). Dumnezeu promite sa faca un legamant nou cu poporul Sau : "Iata vin zilele, zice Domnul, cand voi incheia cu Israel si Iuda legamant nou" (Ieremia 31, 31).

In perioada Vechiului Testament, Dumnezeu S-a descoperit si ca Treime de persoane, dar intr-un mod indirect, deoarece aceasta este is­toria pregatirii venirii Sale personale, in Iisus Hristos. Exista marturii care se refera la Persoanele treimice, cum ar fi de pilda : "Sa facem om (singular) dupa chipul si asemanarea Noastra (plural)" (Fac. 1, 26). Este indicat de cantarea serafimilor inaintea Domnului in templu : "Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Savaot, plin este tot pamantul de marimea Lui" (Isaia 6, 3 ; Apoc. 4, 8), cum si de aparitia celor trei tineri, la stejarul lui Mamvri, carora Avraam le-a adus daruri si inchinare (Fac. 18, 1-2).

Revelatia istorica, personala si concreta, de care vorbeste Vechiul Testament, nu traduce fiinta lui Dumnezeu in plinatatea ei, in natura Sa transcendenta si infinita. "Eu sunt cel ce sunt" (Ies. 3, 14) : acesta este numele prin excelenta al lui Dumnezeu. Dumnezeu are existenta in Sine, nu are alt principiu si alt scop. El este principiul existentei (arene), crea­torul celor vazute si nevazute, prin vointa Sa, fara ca creatia sa tina de esenta Sa. Desigur, in revelatia Sa istorica, Dumnezeu Se descopera ca Dumnezeu, dar nu pe masura a ceea ce este El si cum este El, ci in raport cu creatul.

Intruparea dezvaluie caracterul viu, personal, epifanic al fiintei lui Dumnezeu, un Dumnezeu plin de compatimire si iubire fata de creatia Sa, care Se "coboara" pentru a elibera si a da o forma noua "chipului" Sau creat. Pentru teologia ortodoxa, deosebirea intre revelatia Vechiului Tes­tament si cea a Noului Testament nu se exprima prin dualitate: un Dum­nezeu transcendent in Vechiul, un Dumnezeu imanent, intrupat, in Noul Testament. Cele doua versante ale istoriei mantuirii sunt : acelasi Dumnezeu revelat in timpul (veacurile) intruparii si in timpul (veacurile) indumnezeirii. In felul acesta se pastreaza o coerenta intre orientarea mesianica si cea ontologica (care se refera nu numai la modul de a fi, ci la fiinta insasi a lui Dumnezeu sau a omului) a istoriei mantuirii.

3. Sfanta Treime in Noul Testament

In Noul Testament, Dumnezeu Se arata in persoana Fiului Sau, persoana istorica a lui Iisus Hristos. Gratie Cuvantului intrupat ni s-a reve­lat taina voii lui Dumnezeu ascunsa inainte de toate veacurile ( Efes. 1, 25).

Pe de o parte, in Noul Testament, teismul din Vechiul Testament este afirmat si dezvoltat. "Exista un singur Dumnezeu" (Fapte 3, 30), "Un Dumnezeu si Tatal tuturor, Care este peste toate si prin toate si in toate" (Efes. 4, 6). Dumnezeu pe care-L adora crestinii, adica "Parintele Dom­nului nostru Iisus Hristos" (Efes. 3, 14), "Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos" (II Cor. 1, 3) nu este "alt" Dumnezeu, ci Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Iacov, Dumnezeul parintilor lui Moise si ai poporului evreu (cf. Fapte 3, 13 ; 7, 32 ; cf. les. 3, 6).

Pe de alta parte, Noul Testament arata ca Dumnezeul unic si vesnic in persoana Fiului Sau, intra in istorie intrupandu-Se in Iisus Hris­tos. Iisus Hristos nu este un trimis sau un profet, ci Fiul insusi. Toate cele trei Persoane sunt prezente: Tatal, care inta­reste prin glasul Sau din cer ca : "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru care am binevoit" ; Duhul Sfant, care, in chip de porumbel, Se pogoara peste Iisus ; Fiul, care, desi fara de pacat, primeste sa fie botezat de Ioan "ca sa se implineasca toata dreptatea" (cf. Matei 3, 16-17).

La schimbarea la Fata, in prezenta lui Petru, Iacov si Ioan, Iisus vor­bind cu Moise si Ilie, "iata un nor luminos i-a umbrit pe ei si iata glas din nor zicea : Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit. Pe acesta sa-L ascultati" (Matei 17, 5). La Cincizecime, apostolii isi amintesc de porunca lui Iisus data dupa inviere, aceea de a se aduna la Ierusalim ca sa primeasca fagaduinta Tatalui, adica puterea Duhului Sfant, ca semn al imparatiei lui Dumnezeu :"In timpul unei mese, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Tatalui, aceea, a zis El, care ati auzit-o de la Mine : ca Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant, nu mult dupa aceste zile. Caci veti lua putere, venind Duhul Sfant peste voi si imi veti fi Mie martori in Ierusalim, in toata Iudeea si Samaria si pana la marginea pamantului" (Fapte 1, 4-5, 8).

Ceea ce este propriu Noului Testament este revelatia Fiului intrupat despre Tatal si Duhul Sfant, de care este nedespartit, precum si expe­rienta celor ce au cunoscut personal pe Iisus Hristos si au primit direct puterea Duhului Sfant. Evangheliile au pastrat numeroase texte in care se vorbeste despre cele trei Persoane ale fiintei lui Dumnezeu, fie la un loc, fie in mod deosebit. Inainte de inaltarea Sa, Iisus porunceste apostolilor Sai : "Mergeti, deci, faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant" (Matei 28, 19). Acesta este textul citat cel mai adesea de ortodocsi, in controversa cu cei ce ne­gau identitatea fiintei lui Dumnezeu in cele trei Persoane, deoarece tex­tul biblic devenise formula sacramentala a botezului. Iisus Se prezinta si lucreaza ca Fiul lui Dumnezeu, referindu-Se totdeauna la celelalte Per­soane : "Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata. Fiul Cel Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut" (Ioan 1, 18). "Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zicand aceasta, a suflat asupra lor si a zis : Primiti Duh Sfant" (Ioan 20, 21-22).

In scrierile Apostolilor, credinta in Dumnezeu-Sfanta Treime este, de asemenea, marturisita in mod clar. Crestinii sunt binecuvantati si sa­lutati in numele Treimii : "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dra­gostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu voi cu toti" (II Cor. 13, 13). "Har voua si pace de la Dumnezeu Tatal nostru si de la Domnul Iisus Hristos" (II Cor. 1, 2). 

11 Iulie 2012

Vizualizari: 12811

Voteaza:

Sfanta Treime in Vechiul si Noul Testament 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE