Acelaşi subiect, alt autor: Serafim Rose, "Sufletul dupa moarte. Experiente contemporane de dupa moarte in lumina invataturii ortodoxe".

Stim bine cine: vanitatea noastră. Dragostea infantilă de toate ale noastre. Sclipiciul lumii. Insolenţa minţii. Grosolănia cărnii. Frica de moartea moştenită şi autoîntreţinută. Punga cu arginţi, pe care o ţinem strâns şi trişti la piept, acolo unde şade închisă, zăvorâtă cu peceţile fanfaronadei, scânteia iubirii şi a vocaţiei noastre: ne-murirea în Domnul.
Dispreţuirea Harului, Pelerinule. Dispreţuirea Harului...

Ioane,mie mi-se pare,atat cat pot eu intelege la nivelul meu,ca asa-zisa noastra lume de crestini contine trist de multe aspecte impotriva carora Apostolul Pavel a luptat.Un amanunt interesant de observat este ca spre diferenta de noi apostolul,cand vorbea despre ceea ce credea,nu folosea niciodata cuvinte precum ,,probabil sau ,,posibil".Asta,in comparatie,confirma care este baza tristei tale concluzii intr-o lume care,pe zi ce trece,pare sa aiba ca regula faptul ca nu exista de fapt nici o regula.Ar fi multe de spus dar in acelasi timp si foarte putine de spus,realitatea vorbeste de la sine.Cu toate acestea totusi ma gandesc ca macar un lucru se vede clar in epistolele apostolului:si el a suferit esecuri,dezamagiri,dureri,framantari sau griji.Insa niciodata nu a renuntat,mereu cu putere a mers inainte,stiind ca poate infrunta orice,prin credinta, in Hristos si ca nimic din ce ar veni din partea celui rau nu-l va putea desparti de dragostea lui Dumnezeu care este in Hristos.Si daca te intristeaza dispretuirea noastra,a celor mai multi,imbarbateaza-te,bun prieten,cu profundele cuvinte ale apostolului din Romani 3:3-4.

La care aş adăuga, prompt, întreg capitolul 7. Cu oarecare simţământ de lămurire...

Picatura de gandire apostolica
 

O bucurie neimpartasita este un pas catre tristete.
http://ziarullumina.ro/calendarul-zi...catre-tristete

Ma bucur
 

Ma bucur fratilor, ca vad mai multe confesiuni sau cel putin doua vorbind despre acelasi Dumnezeu si despre Adevarul pe care ni l-a adus noua prin Iisus Hristos!
Scriu pentru fratii mei, dar sa nu intelegeti din fratii mei doar cei Ortodoxi! Pentru ca asa cum a spus si Pavel, toti au fost chemati!
Imi recunosc dementa si recunosc ca m-am ratacit rasfoind ceea ce voi ati publicat. Pentru mine multe din cuvinte au fost neologisme si ca sa le pricep trebuie sa stau cu dexul in fata!
Nevrednic sunt eu de ce spun si spun ca si cum nu as spune de la mine, iertare sa aduca fratii mei intru Domnul, daca am sa ii ratacesc, dar nu vreau decat sa aduc aminte si sa fac apel la constiinta lor, sa priveasca cu luare aminte la radul lor spre Cuvantul Lui Dumnezeu!
Asa cum m-am ratacit eu prin neologisme, rog pe fratii mei sa nu se rataceasca printre Legi!
Pentru ca am pierdut oameni dragi din pricina legii, fac apel la aceia pe care nu ii cunosc, ca si cum i-as cunoaste si le spun, nu de la mine, ci din ceea ce a scris Pavel si asta pentru ca sa nu cadem in fariseismul sau iudeismul pe care Apostolul il descrie ca pe o Lege. Nimeni nu a descris mai bine decat el diferenta dintre Lege si Adevar si a facut asta prin binecuvantarea adusa de Iisus Hristos din dragoste de la Dumnezeu pentur noi toti!
Iau aminte si nu critic, iau aminte pentru ca mi-a fost dat sa ii vad pe fratii mei care se lauda cu Legea, dar nu fac Legea, se ratacesc in Lege si uita de Cuvantul Lui Dumnezeu, vor sa il stapaneasca si uita sa slujasca Cuvantului! Sa se fereasca fratii mei sa voiasca sa fie mariti din pricina Cuvantului si sa se bucure daca pot sluji Cuvantului! Nu amintesc pentru cei care cunosc Adevarul, ci pentur aceia care s-au ratacit si va rog pe voi pe toti sa ne rugam, pentru ca toti sa ne trezim si intr-un gand sa slujim Lui Hristos, Lui Dumnezeu!

Tu*, care te numeşti iudeu, care te** rezemi pe o Lege, care† te lauzi cu Dumnezeul tău,
18. care cunoşti* voia Lui, care ştii să faci deosebire** între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;
19. tu, care te* măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,
20. povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai* dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; –
21. tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi?
22. Tu* care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti?** Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?
23. Tu*, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
24. Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este* scris.

Despre lege si infaptuirea ei, nu lauda pentru primirea ei:

25. Tăierea împrejur*, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.
26. Dacă* deci cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?
27. Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te* va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur?
28. Iudeu nu* este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne.
29. Ci iudeu este acela* care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur** este aceea a inimii, în duh†, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda†† nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Iudeii şi Neamurile sunt la fel
9. Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi*, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat,
10. după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.
11. Nu* este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
13. Gâtlejul* lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin** de aspidă;
14. gura* le este plină de blestem şi de amărăciune;
15. au picioarele grabnice* să verse sânge;
16. prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;
17. nu cunosc calea păcii;
18. frica de Dumnezeu nu* este înaintea ochilor lor.”
19. Ştim însă că tot ce* spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice** gură să fie astupată, şi toatㆠlumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin* faptele Legii, deoarece prin** Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

31. Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

Si acum ma adresez fratilor mei intru Domnul! Cunosc legea in care m-am nascut si nu vreau sa o curm, dar mi-a fost dat sa vad si nu scriu pentru cei neprihaniti, care nu au nevoie sa vada ci pentru cei prihaniti, care au nevoie sa se opreasca! Fratilor, degeaba ne falim cu legea, daca nu o respectam! Legea e buna, dar daca venim cu legi noi in care ne intunecam, riscam sa ne ratacim!
Noi spunem ca familia e importanta, dar daca ingaduim in biserica trei cununii, incurajam gandul viclean sa lucreze in mintea celor slabi!
Daca ne spovedim fara sa ne lepadam de pacat, ne mandrim ca am fost iertati prin implinirea legii si iar savarsim pacatul si tot mai greu vine iertarea la noi!
Degeaba imi fac norma de rugaciuni, daca mint pe fratele meu, daca ascund adevarul fata de fratele meu, daca il fac sa sufere si ma joc cu sentimentele lui, daca fug de el, daca a incapatanez si nu mai ascult Cuvantul Lui Dumnezeu!
Asadar sa nu ne ascundem sub Lege si sa spunem ca Legea ne ingaduie, daca stim foarte bine ca nu ne ingaduie, dar gaseste mintea noastra o scuza pentru toate greselile pe care le facem!
Legea bisericii in care m-am nascut nu este acoperamant pentur pacatele oamenilor!
Nu strigati cei drepti, pentru ca nu am scris pentru cei drepti, iar cei care aveti in minte mustrare fata de sine, opriti-va sa mai faceti pacatul, ca sa nu ne ratacim intru totul si sa spunem ca nu am stiut!
Legea va va trezi, dar nu va va mantui, asa ca nu va mandriti cu Legea, pentur ca insusi legea ne cere sa fim smeriti!
Nimeni nu a implinit Adevarul prin fuga ci a slujit legii in loc sa sclujeasca adevarului, dar multi au fost prigoniti din pricina Adevarului, pentur ca au spus ei ca acesta este impotriva Legii!
De cand a ajuns Legea mai importanta in mintea voastra decat Cel care a facut Legea?! Oare nu de cand ati invatat voi sa va linistiti mintea, doar cu portiuni din acesta lege si de cand stiti ca toate au iertare! De ce nu te lapezi, nu are iertare, doar pacatul lepadat nu este cel marturisit, ci este pacatul pe care nu il mai faci, atunci esti pe deplin desavarsit intru marturisirea credintei!
Nu va judec, caci judecata nu e a mea, ci va amintesc, pentru ca Sfintii sa nu fi venit degeaba!
Lucrurile acestea sunt scrise si la rubrica Marturisirea Credintei, daca considera cineva ca ii sunt de folos!

Dumnezeu sa ne Lumineze cu Adevarul Lui!

Domnule Florin ma bucur daca lecturarea acestui topic v-a adus ceva folositor dpdv al credintei.Cu privire la complexitatea limbajului folosit voi cauta,pe viitor,sa simplific prezentarea pentru a fi mult mai accesibila dar acest demers nu este un lucru usor cand vorbim de Apostolul Pavel,el insusi o personalitate complexa cu o teologie complexa.Cu privire la aspectele interesante din postarea dvs,va rog sa va simtiti liber in a va exprima cum va este mai usor,va pot spune ca am de gand sa postez aici,pe aceasta rubrica un foarte amplu material dintr-o perspectiva mai putin discutata cu privire la marele apostol.In cadrul acelui material veti gasi si o interesanta abordare a raportului dintre gandirea lui Pavel si Lege,dintr-o alta perspectiva decat cele obisnuite.Intrucat eu sunt amator,fac totul din pasiune si le timpul meu,nu va pot promite o data cand voi posta primul episod din lunga serie ce va urma.Va pot promite insa un ,,episod-pilot"in curand.In speranta ca veti gasi aspecte interesante in ce va urma,daca va urma cu voia lui Dumnezeu,eu va doresc numai bine si toate cele bune.

Sa imi fie cu iertare,
Am spus despre limbaj, pentur ca nu trebuie sa uitam un aspect important atunci cand incercam sa transmitem ceva. Cuvantul Lui Dumnezeu este pentru cei multi si pentru trezirea lor, nu pentru ratacirea lor! Adevarul nu se ascunde in cuvinte mari si greu de patruns, nici nu se pune in taine mari sau greu de inteles! Adevarul este pentru noi toti si trebuie sa imbrace cea mai simpla forma a existentei, pentru ca el ne asigura insusi existenta, care nu este pentru un neam ales sau pentru anumiti oameni, ci pentu toti!
Sa nu fie rataciti cei multi pentru a se pune in valoare pe cei invatati, pentru ca se vor rataci si pe cei invatati, din pricina pierzarii celor multii si in insusi invatatura lor!
Pavel a vorbit clar in epistolele sale, binecuvantarea Lui Dumnezeu pentru noi, asfel, vreau sa amintesc ca nu e bine sa criptam acest mesaj, ci sa il facem mai accesibil pentru cei multi! Sfintii sa nu fi venit degeaba si noi sa cautam a ne rataci si sa vrem sa facem mai mult de cat ei deja au facut! Nu spunt doar pentru tine, spun ca daca vom putea aminti Cuvantul va fi bucurie pentru noi, pentru ca biserica sunt cei care il cauta pe Dumnezeu, iar daca insusi cei care o reprezinta, invatatorii, voiesc a face greu intelesul Cuvantului, fratii nostri vor merge la ratacire si nu asta e Voia Lui Dumnezeu!

Dumnezeu sa ne Lumineze cu Adevarul Lui!

Sa stiti ca in textele ebraice care vorbeau despre Mesia ,sau despre figura mesianica,termenul de ,,mantuitor" nu era folosit in mod specific,se subantelegea la modul general ca si actiune.In schimb aceasta semnificatie era ,,codificata"in numele ebraic al lui Isus,Yesua (abrv.Yesu)care insemna ,,Domnul mantuieste"sau ,,Fie ca Domnul sa mantuiasca"(cf.Mat 1:21).Au avut si ,,codificarile divine"rolul lor :) dar nu va faceti griji anticipat,ajunge fiecarei zile rautatea ei.Toate la timpul lor,vedem cum va iesi respectiva prezentare.Voi lua oricum in considerare sugestia dvs.

Apostolul Pavel reflectat in privirea unei femei
 

In loc de introducere: ,,Sarah Ruden a publicat cartea ,,Paul Among the People" în anul 2010. Înainte de a o scrie, cu toate ca era creștină, nu-l avea la inimă pe Apostolul Pavel din pricina învățăturilor lui privind locul femeii în societatea creștină, familie și Biserică. Autoarea se afla în aceeași tabără cu toți ceilalți critici ai lui Pavel, cu cei nemulțumiți de atitudinile lui față de păcatele pe care le săvârșesc și pe care Pavel le condamnă, fie ca e vorba de relațiile sexuale imorale, beție ori hedonism. De fapt, Sarah Ruden dădea și exemplul, cu totul bizar, al vrăjitoarelor care sunt mâniate pe Apostol pentru ca în epistolele lui condamnă vrăjitoria. Pentru vrăjitoare, magia și vrăjitoria sunt practici care eliberează femeia de sub tutela societății creștine.

Între timp, însă, autoarea și-a venit în fire, aidoma Apostolului Pavel pe drumul Damascului, și a prezentat o perspectivă a epistolelor Apostolului care până acum, se pare, nu a mai fost făcută: o comparație a valorilor promovate de Apostol cu valorile și practicile de viață din lumea contemporană lui. A descoperit, spre uimirea ei, că Apostolul Pavel a revoluționat valorile lumii clasice, plasându-le pe fundamente valorice noi, creștine.

Și probabil ca nimeni nu ar fi fost mai capabil să facă acest exercițiu intelectual decât Ruden. Sarah Ruden poseda toate calificativele, eminente mai adăugăm, pentru a face acest studiu atât de util. Vreme de 7 ani a studiat literatura clasică (greacă și romană) la Universitatea Harvard. Este o buna cunoscătoare a latinei și a limbii grecești clasice. A făcut muncă de cercetare în lumea clasică la Universitatea Yale, a tradus Eneida în limba engleză, iar în prezent, predă literatura clasică la Wesleyan University din Connecticut. Cu alte cuvinte, e vorba de un expert în cunoașterea limbilor, literaturii și civilizației clasice."

Intregul articol despre cartea ,,Apostolul Pavel printre oameni" il puteti citi AICI

In loc de final: ,,Astăzi, Pavel este mult criticat pentru statutul pe care-l acordă femeii în societatea creștină. Dar, spune autoarea, Pavel a revoluționat spre bine statutul social al femeii din antichitate, când acesteia nu i se permitea sa participe la dezbaterile publice ori să pună piciorul în areopag. Pavel impune rânduieli noi: femeia e egală cu bărbatul și are acces în ekklésia, adică în adunarea credincioșilor. Sarah Ruden dă citate numeroase din literatura clasică, în special Iuvenal și Aristofan, citate care reflectă viața grea și statutul inferior al femeii în perioada pre-creștină. Radicală a fost, deci, consideră autoarea, afirmația lui Pavel că bărbatul are datoria de a nu-și exploata soția ori de a o folosi ca pe un obiect de satisfacție sexuală, ci de a o iubi ca pe sine însuși, așa cum Hristos a iubit Biserica, dându-și viața pentru ea. O expresie mai radicală, spre bine, privind demnitatea femeii, consideră autoarea, nu ar fi putut exista în contextul cultural al lumii clasice."

Hristos Domnul ridică femeia la demnitatea rânduită dintru început de Dumnezeu şi atrage atenţia bărbatului, cu maximă fermitate, asupra acestei reaşezări.
Dar cum oamenii nu prea se sinchisesc de Bunul Dumnezeu (că au diverse treburi de făcut, mai importante şi mai urgente, mereu) şi femeia "creştină" a luat în treacăt porunca precisă, foarte precisă a Domnului, exprimată direct sau prin vocea Apostolilor, văzîndu-şi nestingherită de treburile/vanităţile/uşurătăţile ei personale.
Demnitatea repusă de Hristos femeii a devenit repede un oarecare punct dintr-un continuum.
Modele vremurilor au purtat printr-un larg evantai de ipostaze necreştine milioanele/miliardele de femei. Astăzi se experimentează la greu ipostaza ţoapei cu diplomă şi, desigur, a femeii popă. Popă de damă!
Splendoarea femeii creştine, aşa cum apare ea zugrăvită de Hristos şi de Apostoli, rămâne un ideal greu de atins de hoardele contemporane. Lucru prevăzut/preştiut, desigur, de Cel Care a inspirat redactarea Apocalipsei.
În România, ţara unde femeia creştină a cunoscut, poate, cea mai lungă supravieţuire şi cea mai deplină nobleţe, avem azi eşecul cel mai usturător: căderea e mare, că s-au prăvălit de foarte sus. Dar se pare că nimic nu le excită mai tare decât vijelia căderii.
După rezolvarea problemei maidanezilor, dacă voim să mai rezolvăm ceva în lumea noastră post-paulină şi totodată băsesciană, cred cu tărie că ar trebui continuat la modul apăsat cu problema femeii: să redevină ceea ce au fost mamele şi bunicile ei sau... să plece ca Dobrin.
Fără femeia paulină, România creştină e sortită dispariţiei, oricâte avorturi s-ar contramanda.

Femeia hărăzită de Hristos şi zugrăvită de Pavel este mai întâi o stare de spirit, iar nu o ţoapă postmodernistă şi postacademică cu maşinuţa la scară şi cu icoane atârnate în biroul unde face contrabandă cu viitorul in statu nascendi al propriilor copii.

Intr-o lume de barbati necrestini nici femeile(multe dintre ele dar nu toate) nu vor face exceptie iar daca trebuie o schimbare ea vizeaza pe toata lumea.Am vazut recent un film extraordinar(bazat pe o poveste reala),numit ,,Miral",despre o femeie extraordinara numita Hind al Husseini.Intr-o lume in conflict,macinata de ura,o singura femeie are curajul,cu cata intelepciune si dragoste,sa salveze in loc sa ucida,sa iubeasca in loc sa urasca,sa invete in loc sa distruga.Este un exemplu pe care l-as recomanda multora,atat femei dar mai ales barbati,sunt multe lectii de viata in acel film.

....:)
Dacă doreşti să amestecăm subiectele logice o putem face, desigur.
Întrucât ai făcut-o deja, îţi reamintesc că am scris despre relaţia femeii creştine cu Dumnezeu, prin prisma Învăţăturii primite de la Hristos, direct şi prin Apostoli,
iar nu despre relaţia bărbatului cu femeia creştină. Demnitatea femeii creştine este oare conferită de bărbaţi, Pelerinule? ....
Sau de Dumnezeu!
Nu neg pertinenţa completării tale, măcar că e evidentă. Dar vorbim deja despre alt subiect.
Te-aş ruga să comentezi ceva din interiorul subiectului lansat chiar de tine, iar nu altceva.
Dacă nu, e binevenită şi deplasarea subiectului, interesant şi folositor fiind nouă şi acest nou obiectiv, desigur.

Citind despre amestecari curiose,Ioane,nu am putut sa nu remarc aparitia numelui doamnei Dobrin intr-o postare(printre ultimele postari de pe acest topic)despre apostoli si alte aspecte teologice :) Sa comentez?Nu ar fi multe de spus din punctul meu de vedere,suntem toti foarte departe de standardele apostolice,cel putin dupa aparente.De aceea am spus ca ar trebui o schimbare generala,apostolii le cereau,parca,femeilor sa-i castige pe barbati la credinta prin purtarea lor sfanta iar barbatilor nu mai zic ce le cereau pt ca suntem foarte departe de asa ceva :)

Pelerinule, discuţia asta ar merita purtată pe privat sau mai bine între patru ochi, la un suc, ceva...
Eu mă opresc.
Sunt sigur că eşti în asentimentul meu când spun că ar fi cel mai bine să ne întoarcem la Apostolul Pavel. Păcat de topic (şi-aşa destul de slab întreţinut, din nefericire...).

En to onomati tou Kyriou Iesou: Ioan 15,12
 

Ioane sunt foarte de acord,o sa inchei cu un citat dintr-o scriere a Mitropolitului Nicolae Mladin: ,,Pavel, apostol al lui Hristos...sunt cuvinte simple incrustate in cartea vesniciei si in filele istoriei care cuprind toata viata,toata truda,toata fapta plasmuitoare de veac nou a marelui misionar.Intradevar el a fost apostolul,trimisul lui Dumnezeu in lume ca sa vesteasca,sa impartaseasca tuturor comoara de viata si intelepciune daruita omenirii in Iisus Hristos.Si viata lui a fost o jertfa curata,o jertfa deplina pe altarul apostoliei.El l-a cunoscut pe Hristos si in EL a cunoscut dragostea lui Dumnezeu prin care omul devine fiu al lui Dumnezeu.Si-a risipit viata pentru ca pe cat mai multi sa-i aduca la Hristos.El a trait numai in Hristos si prin Hristos.EL a fost instrumentul prin care Hristos a lucrat in lume si a cucerit lumea.Cine priveste harta calatoriilor misionare ale lui Pavel ramane uimit cum a fost posibil,intr-un timp relativ scurt si in imprejurarile de atunci,sa cuprinda toata jumatatea rasariteana a Imperiului Roman in reteaua comunitatilor crestine nou infiintate.Pavel trebuie pus in galeria celor mai mari cuceritori ai lumii.S-a si zis ca ,,Marile calatorii misionare ale Apostolului de la Antiohia pana la Roma au fost o a doua expeditie a lui Alexandru sens invers",au fost raspunsul Orientului la cucerirea Eladei.Expeditia lui Alexandru a unificat Orientul cu Occidentul,a cucerit Orientul pentru cultura greceasca;Imperiul Roman a stabilit pretutindeni justitia si ordinea romana.Dar amandoua aceste cuceriri au fost numai piedestalul marilor cuceriri pauline,cu adevarat fauritoare de istorie.Cu toate acestea Pavel a fost un biruitor numai pentru ca el insusi a fost biruit de Hristos:a fost un cuceritor pentru ca el insusi a fost cucerit de Hristos si ca un bun ostas al lui Hristos s-a bucurat in lipsuri,in necazuri,in rani si in moarte pentru ca prin el sa se arate puterea lui Hristos.

Toata fiinta lui era o flacara vie,aprinsa in dragostea lui Hristos si din flacarile ei a izbucnit marele incendiu care a cuprins lumea.Comunitatile pauline au fost samburele din care a crescut lumea crestina.Cu gandurile lui gandesc si cu vorbele lui vorbesc milioane de oameni.El traieste,adesea necunoscut,in cultura si civilizatia moderna.Un imens izvor de energie spirituala care lucreaza necontenit in lume si o transforma.Dar o energie ce-si are izvorul primordial in Iisus Hristos,un focar care primeste lumina si putere din Hristos.In el traieste Hristos si in toti cei ce urmeaza pildei si cuvantului lui.Caci aceasta a fost ravna lui cea mai mare:ca Hristos sa fie in toti si toti sa fie ai lui Hristos.Pavel,apostol al lui Iisus Hristos,care a ostenit mai mult decat toti ceilalti apostoli,este cel mai mare misionar,cel mai mare cuceritor din istoria crestinismului.Nu un simplu visator sau sentimental,ci un om al actiunii neobosite,un om al faptei neprecupetite.O vointa perseverenta,neinduplecata, care nu da inapoi in fata nici unor impotriviri.O inteligenta ascutita,o gandire profunda,care scurteaza deopotriva tainele sufletului omenesc si tainele vietii divine.O minte rapita in abisul de lumina al Dumnezeirii spre a talmaci oamenilor ,,taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta" a mantuirii noastra in Iisus Hristos.

Un temperament aprins,drept,fara intortocheli,si o inima topita de iubire,care invaluie in undele ei pe fiecare credincios in parte si pe toti la un loc.In aceasta inima franta din iubirea divina a lui Iisus a fost forta care a subjugat inimile si le-a cucerit definitiv.El,ca un parinte care-si naste copii in dureri,ii hraneste in furtuna prigoanelor,ii calauzeste prin negura ispitelor si este in stare sa se aduca pe sine insusi jertfa pentru ei,numai sa-i vada crescand ,,pana la masura varstei lui Hristos".Cele mai impresionante pagini din epistolele lui-dupa cele in care izbucneste ca un vulcan dragostea lui fata de Hristos-sunt cele in care isi gasesc expresie adancurile de iubire ce izvorasc din inima lui pentru fiii lui duhovnicesti.Este o dragoste sincera,magnifica,o dragoste care copleseste,care imoaie si sufletele de piatra,le converteste,o dragoste care purifica,indoaie genunchii in cainta si inalta catre catre zarile izbavirii.Ea se bucura intru progresul fiilor ei,mustra cu lacrimi pe cei ce s-au abatut,nu spre a-i intrista ci spre a-i indrepta,indeamna,invata,se risipeste cu timp si fara timp,in lucrurile cele mai marunte,ca si in cele mai mari.Daca este departe arde de dorul de a-si vedea fiii si se roaga pentru ei ,,tuturor toate se face ca pe toti sa-i aduca la Hristos."

De aceea viata lui este cel mai magnific imn al iubirii de Hristos si al iubirii de aproapele,dintre toate intruparile umane ale istoriei.Imnul acesta l-a invesnicit nu numai pe filele de pergament ci l-a scris cu sufletul lui,cu ranile lui,cu sangele lui,in cartea veacurilor,ca sa straluceasca mereu ca un luceafar al zorilor peste vremelnicia vremilor si nestatornicia lucrurilor omenesti.Ca toate pier,toate se sting:iubirea singura ramane in veac si peste veac..."

Va salut prieteni, pana la urma tot tacerea e mai buna!
Din greseli trebuie sa invatam, ca sa nu le repetam.
Vin sarbatorile acusi, asa ca va doresc voua si celor dragi:
Bucurii!

Mediul istoric si cultural in timpul Apostolului Pavel
 

Deseori cercetatorii si-au pus problema relatiei din mediul cultural in care a trait apostolul Pavel si scrierile sale,disputa pe aceasta tema fiind deseori aprinsa.Unii au afirmat ca apostolul a fost profund influentat de cultura timpului sau, iudaica sau elenistica, careia,cumva,i-ar fi ramas intr-o anumita masura tributar.Alti cercetatori au mers pe ideea unui geniu al Mediteranei care nu doar ca nu a ramas tributar unei culturi dar a transformat-o profund,influentand-o intr-un mod greu de imaginat altfel decat dintr-o perspectiva crestina.La secole distanta dupa martiriul sau,personalitatea acestui complex apostol continua sa trezeasca dorinta intelegerii sale in continuare.Bland sau arzand de zel,sfatuind sau luptand,iubit sau respins,inteles sau dur criticat apostolul Pavel continua sa fascineze.Puteti citi aici un articol general pe tema contextului istorico-general al epocii sale, scris de catre preot Constantin Barsan Nicolae.

,,Daca Dumnezeu este pentru noi,cine este impotriva noastra?"(Apostolul Pavel)

Dialog despre Apostolul Pavel
 

Dialog intre diacon George Aniculoaie si parintele Adrian Gabor,profesor de istorie a Bisericii la Facultatea de Teologie din Bucuresti.Sursa: ziarul Lumina.

,,-Părinte profesor de ce evreul Saul, viitorul Sfânt Apostol Pavel, era cetăţean roman?

-Prin naştere a primit cetăţenia romană, pe care o cumpărase tatăl său. Numele de Pavel (cel mic) este latinesc şi îl purta în faţa autorităţilor romane. S-a născut între 10 şi 15 d.Hr. în oraşul Tars, capitala provinciei Cilicia. Părinţii lui erau iudei, cu oarecare bunăstare, având un atelier de ţesut stofe din păr de capră, din care se făceau mai ales mantale şi corturi. Saul însuşi a învăţat această meserie. Tarsul (azi Tarasso, o mică localitate în Turcia), era oraşul principal al Ciliciei, unul dintre cele mai importante oraşe ale Imperiului, o autentică lumen Asiae, rivalizând din acest punct de vedere cu Atena şi cu Alexandria. Dintre toate curentele filosofice ale epocii, predominant era în Tars stoicismul, care devenise o orientare oficială a locuitorilor cetăţii. Stoicismul va determina instaurarea, la Tars, a unui climat de înaltă moralitate, de cultivare a virtuţilor civice, de adâncă seriozitate şi, până la un punct, de austeritate. Din mediul grec al Tarsului, în care a trăit până la 15 ani, şi în care a revenit, uneori pentru perioade mai lungi de timp, din unele cursuri pe care le-a audiat, în măsura în care-i reţineau interesul, Sfântul Apostol Pavel a putut să cunoască firea şi obiceiul grecilor, preferinţele şi năzuinţele filosofice şi religioase ale acestora, putând face comparaţii pertinente între aceştia şi iudei. El va cunoaşte aici starea de decădere morală şi religioasă a lumii păgâne, care va constitui, nu o dată, punctul de plecare al multor expuneri din cuvântările sale. Este lesne de înţeles că Mântuitorul l-a ales pe Saul pentru a-I purta numele „înaintea neamurilor şi a regilor“, ţinând seama tocmai de această experienţă privind cunoaşterea aspiraţiilor păgânilor, care, prin morala stoică ajunseseră până la cea mai înaltă limită a moralei naturale.

-Ce a studiat tânărul Saul?

-Mai profund, sufletul lui Saul a fost marcat de componenta iudaică a educaţiei şi instrucţiunii sale. Atât în familie, cât mai ales la şcoala sinagogală, tânărul Saul va primi ample cunoştinţe în privinţa studiului Vechiului Testament (cu comentarii în limba greacă a Septuagintei) şi a limbii aramaice. La Ierusalim avea o soră, mama lui Ioan Marcu, vărul lui Barnaba.De la vârsta de 12 ani va studia în celebra şcoală a lui Gamaliel, din Ierusalim, un renumit rabin al acelei epoci, bărbat înţelept, având o concepţie liberală în ce priveşte aplicarea Legii, nu atât în literă, cât „în duh“. Se străduia să insufle ucenicilor lui mai multă îngăduinţă în relaţiile lor cu cei de alt neam.Puţini erau în epocă care să se fi comparat cu Saul în privinţa cunoaşterii Legii, a istoriei neamului omenesc, a profeţilor.

-De ce Saul şi-a manifestat iubirea faţă de Iahve prin persecutarea creştinilor?

-Prin calitaţile sale sufleteşti, Saul era un om superior, rar, un geniu religios. Nu a cunoscut direct pe Iisus în timpul activităţii Sale pământeşti. Pe vremea activităţii publice a Mântuitorului, el terminase studiile la Gamaliel şi trăia în oraşul său natal, unde era probabil rabin. La Ierusalim îl adusese, mai mult ca sigur, Providenţa, fapt de care era convins şi marele său Gamaliel, Providenţă care activase predica Apostolilor. În istorie, el apare ca un persecutor, păzind hainele iudeilor la primul martiraj creştin. Este aproape sigur că, printre iudeii din sinagogă, care îl provocau pe Ştefan la discuţii contradictorii, se afla şi Saul. Acesta a arătat un fanatism şi o violenţă sângeroasă aparte, fiind sufletul acestei prime persecuţii. Cum el însuşi mărturiseşte, comportându-se astfel, considera că se află în slujba lui Dumnezeu. Dar, nu ar fi putut acţiona atât de crud dacă nu ar fi avut acordul şi îndemnul arhiereilor. Totodată, Saul îşi asigură, prin intransigenţa sa ucigaşă faţă de creştini, un loc de frunte în faţa Sinedriului şi aprecieri din partea conaţionalilor. El devine o stea în ascensiune a iudaismului. Saul perseverează în direcţia persecutării creştinilor, cerând scrisori de la arhiereu către sinagogile din Damasc, pentru a-i aduce la Ierusalim pe creştini. Este vârful unei cariere curmate de Providenţă.

-Pe ce fond vine convertirea marelui persecutor al creştinismului?

-Sinedriştii credeau că ucenicii au furat trupul lui Iisus din mormânt. Saul credea şi el că mâini misterioase L-au ridicat pe Nazarinean din mormânt, dar trebuia să recunoască, în mintea lui, că nu sunt cele ale ucenicilor. Credea, de asemenea, că cei ce L-au văzut pe Iisus viu sunt prada unor halucinaţii, dar era incapabil să-şi explice coincidenţa halucinaţiilor şi a existenţei mormântului gol. În aceste cicumstanţe, se produce cea dintâi intervenţie directă şi personală a Mântuitorului în destinul Bisericii, prin oprirea activităţii de persecutor a lui Saul. Damascul va dezlega enigma şi va risipi nebunia galileenilor.Cu scrisori de împuternicire de la marele preot către comunitatea iudaică din Damasc şi cu o gardă dată de Sinedriu, Saul se îndreaptă spre capitala Siriei, Damasc. Pe acest drum al călătoriei sale în a elucida misterul despre Iisus şi trupul Său, are loc convertirea sa la creştinism, prin apariţia, ziua în amiaza mare, într-o lumină strălucitoare, a lui Iisus Hristos (cf. Fapte 9, 1-20; 22, 6-21; 26, 1-19).

Părintele Gala Galaction redă într-un studiu - „De la mormântul gol al Golgotei la Porţile Damascului“, textul original al Faptelor Apostolilor. „Saule, Saule, de ce Mă urmăreşti?“ şi nu „De ce Mă prigoneşti“. „Eu sunt Cel pe Care tu Îl cauţi cu înverşunare“ şi nu „Eu sunt Iisus pe care-L prigoneşti“. Saul nu prigonea pe Iisus, ci răscolea sufletele şi pământul ca să găsească trupul Lui. Înţelesul urmăresc, alerg după este înţelesul revelator. Desigur, a-ceastă divină interpelare s-a păstrat cu grijă şi Luca a consemnat-o în memoriile sale, în greceşte. Cuvintele Domnului, adresate lui Saul, la porţile Damascului, şi-au pierdut sensul lor strict istoric, căci însuşi Pavel a dorit aceasta, şi au rămas generale şi solemne.

-Cât de vastă a fost misiunea Apostolului Popoarelor?

-Misiunea marelui Pavel de la Damasc începe. După o perioadă de ucenicie, va predica Evanghelia în întreg imperiul roman, fiind primul care va duce Cuvântul lui Dumnezeu şi la neamurile păgâne.

Renumitul filosof Petre Ţuţea spunea despre Sfântul Apostol Pavel: „Ăsta nu-i om, este toată Mediterana“. Pentru că, prin călătoriile sale misionare, a schimbat mentalitatea, viaţa, obiceiurile şi modul de rugăciune al celor care populau atunci viitoarea Europă, el este numit Apostolul Popoarelor. A întemeiat cu uşurinţă comunităţi în Asia Mică, dar, atunci când a trecut pe continentul european, s-a întâlnit cu repulsia grecilor. Însă, cu trecerea timpului, cultele păgâne au pierdut teren în defavoarea noii religii care câştigase foarte mulţi aderenţi şi pe continent. În misiune, el se adresa, de regulă, comunităţilor iudaice, prozeliţilor, apoi pătrundea în lumea greco-romană, preferând oraşele mai însemnate, unde interesul pentru ideile noi era mai mare. Era însoţit şi ajutat în misiune atât de colaboratori proveniţi dintre iudei, cât şi proveniţi dintre păgâni convertiţi, dintre care pe unii i-a aşezat episcopi.

-Cum a murit Sfantul Apostol Pavel?

-Împrejurările sfârşitului sunt neclare. Se pare că s-a întors la Roma, unde, după o detenţie mai lungă, a fost martirizat, foarte probabil în anul 67 d.Hr., în timpul lui Nero, la aceeaşi dată, după tradiţie, cu Sfântul Apostol Petru. A fost îngropat pe Via Ostia, la Roma, unde permanent pelerinii creştini vin de secole să se închine la mormântul lui. Monumentele, mormintele Sfinţilor Petru şi Pavel sunt aşezate, în timpul episcopului Romei Zephyrinus (199-217), pe drumul către Ostia."

Eu as zice mai degraba Pelerin spre Iad decat Pelerin spre Rasarit....

Eu spun sa ne limitam la a contesta afirmatii si pareri, nu persoane.

Apostolul Pavel in Areopag
 

Pentru gpalama cu toata simpatia

Prima parte

Cu totii am citit predica Apostolului Pavel in Areopag.Diaconul doctor Adrian Sorin Mihalache a numit-o, extrem de inspirat,intr-un articol cu acelasi titlu: ,,o intalnire istorica intre Ratiune si Credinta".In cele ce urmeaza veti putea lectura extrase din trei perspective,cu privire la acest moment, si, bineinteles, un link direct catre articolele complete,pentru cei interesati.Intai de toate cateva date introductive despre Areopag:

,,Areopagul din Atena este un deal plesuv cu inaltimea de 115 metri, situat nu departe de Acropole, spre nord-vest. Cunoastem ca acest deal a fost locul de intrunire al Consiliului Areopagului, ca prima curte suprema si for legislativ al Atenei. Este cunoscut crestinilor mai ales datorita predicii rostite de catre Sfantul Apostol Pavel in acest loc, cuvantare consemnata in Faptele Apostolilor. Potrivit mitologiei grecesti, Ares (zeul razboiului, iar in cea romana Marte ) a fost condamnat aici de catre zei pentru ca l-a ucis pe Alirrothios, fiul lui Poseidon. Aceasta legenda explica originea numelui, Areios Pagos sau Dealul lui Ares, cu toate ca inca din antichitate existau mai multe interpretari ale acestui nume. Potrivit unei alte interpretari numele ar proveni de la tempul situat la baza sa inchinat lui Erinyes sau Eumenidelor.O alta legenda spune ca dealul a fost locul acuzarii lui Oreste pentru ucidereea mamei sale vitrege, Clytemnestra, si iubitului ei, Aegisthus.Potrivit Traditiei, dupa intalnirea cu Pavel in Areopag, Dionisie Areopagitul s-a convertit la crestinism, calatorind cu Pavel si cunoscandu-i pe ceilalalti Apostoli ai lui Hristos."(articolul complet aici)

Diacon doctor Adrian Sorin Mihalache: ,,Conştient de faptul că are de-a face cu bărbaţi obişnuiţi cu subtilităţile raţiunii, Sfântul Pavel porneşte în predica sa din Areopag, locul consacrat al filosofilor atenieni, de la faptul că grecii aveau în cetatea lor statui închinate unui zeu necunoscut. „Bărbaţi atenieni, în toate vă văd că sunteţi foarte evlavioşi. Căci străbătând cetatea voastră şi privind locurile voastre de închinare, am aflat şi un altar pe care era scris: «Dumnezeului necunoscut». Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu vouă“ (Fapte, 17, 22-23).(...)

Este remarcabilă mai întâi abordarea Sfântului Apostol Pavel, care se arată deopotrivă inspirată şi firească. Sfântul Pavel nu exercită presiune, nu încearcă să mărturisească împotriva auditoriului mai mult decât acesta poate primi, semn că înţelege şi dificultatea lor de a crede şi înălţimea străină de lumea aceasta a ceea ce el ar fi putut să mărturisească despre Adevăr. Sfântul Pavel înţelege condiţia existenţială a filosofilor din Areopag, situaţi, prin cultura şi preocupările lor, deopotrivă aproape de Dumnezeu şi departe de El. Ei sunt deopotrivă aproape de Dumnezeu, prin nevoile lor existenţiale, prezente în fiecare om conştient de propria-i finitudine, dar sunt şi departe de El, cu mintea împovărată de concepte şi acoperită cu stratul gros al modelelor raţionale, strânse şi dezvoltate în lunga tradiţie greacă. Sfântul Apostol Pavel înţelege, ca un misionar prin excelenţă, situarea filosofilor greci şi pentru faptul că el însuşi a experiat, în propria-i viaţă, situaţia aceasta de a fi aproape şi în acelaşi timp departe de Dumnezeu; aproape de adevărul înveşmântat în tiposurile Vechiului Legământ şi departe de Dumnezeul Întrupat, apărând cu ardoare tradiţia şi credinţa poporului ales, printr-o luptă îndreptată chiar împotriva celor ce mărturisesc venirea lui Mesia. De aceea, Sfântul Apostol Pavel - trecut el însuşi peste prăpastia dintre rătăcire şi Adevăr, nu prin puterile sale, ci prin arătarea lui Hristos pe drumul Damascului - nu va crede în forţa argumentelor raţionale, nici în puterea lor de a transmite fiorul credinţei vii, care să-i convertească pe greci.

Omeneşte judecând, e greu de înţeles cum, în Areopag, la prima întâlnire cu cea mai profundă, cea mai articulată dintre culturile vremii, Sfântul Pavel, cel mai instruit dintre Apostoli, trece sub tăcere puternica experienţă a convertirii lui. Stă în firea omenească, atunci când crede ceva cu toată fiinţa, să mărturisească într-un mod cât mai convingător, apelând la toate argumentele posibile. Tocmai de aceea, Sfântul Apostol Pavel procedează într-un fel neobişnuit. El nu scoate la bătaie dovezile tari privitoare la Adevărul Hristos, nu pomeneşte de faptul că L-a întâlnit faţă către faţă pe Cel ce a trecut prin moarte; nu strigă filosofilor în mod sfidător sau ameninţător că L-a văzut pe Cel Înviat, Cuvântul lui Dumnezeu, şi nici nu pomeneşte despre nenumăratele profeţii făcute de-a lungul unui mileniu şi jumătate despre El, în Vechiul Testament. Deşi despre toate acestea Sfântul Pavel avea cunoştinţă. De fapt, în Areopag, Sfântul Pavel nici măcar nu pomeneşte numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, chiar dacă L-a văzut faţă către faţă! Aceasta ne arată că Sfântul Apostol Pavel nu scoate în luptă cele mai tari dintre argumentele credinţei, chiar dacă se află la cea mai provocatoare dintre întâlnirile culturale ale primelor secole creştine, la confruntarea dintre creştinismul luminat de credinţă şi cea mai elaborată dintre culturile filosofice ale vremii.

Cumva, ceea ce se anunţa a fi o mare dispută de argumente, o desfăşurare de erudiţie şi înţelepciune se sfârşeşte, dimpotrivă, destul de repede. Şi aceasta pentru că Sfântul Pavel nu intră în Areopag cu o strategie omenească, pregătit cu un discurs argumentat, gata să se confrunte cu elaboratele critici ale filosofilor greci. Sfântul Pavel nu caută să expună Adevărul ca doctrină bogat întemeiată şi anunţată în Vechiul Testament, aşa cum cunoştea preabine. Sfântul Pavel nu expune nici Adevărul experiat de el însuşi, în profunda experienţă a convertirii. Şi aceasta pentru că nu urmăreşte să convertească pe cei din Areopag cu orice preţ împotriva voinţei lor de a se deschide către Adevăr, printr-o luptă în care să utilizeze orice mijloace. El face mărturisirea Adevărului credinţei doar până la măsura disponibilităţii acelora de a-L primi."(articolul complet aici )

Partea a-II-a

Diacon Profesor Doctor Ioan Caraza: ,,Sf. Ioan Hrisostom comentează cu multă sensibilitate în Omiliile 38 şi 39 la Faptele Apostolilor temele abordate de Sf. Pavel. Astfel, el arată sensul şederii la Atena[7]. Chestiunea era justificată, deoarece în alte locuri Sf. Pavel era oprit de Duhul să meargă (FAp 16, 7), iar la Atena se arată că, din cauza idolilor, el „se întărâta cu duhul, văzând cetatea plină de idoli” (FAp 17, 16). Vorbind atenienilor în Areopag, Sf. Pavel arată că în concepţia lor ei Îi atribuiau lui Dumnezeu patimi omeneşti şi tocmai de aceea le vorbeşte despre Dumnezeul spiritual şi Creatorul lumii, adresându-li-se ca unor „catehumeni” cu astfel de noţiuni începătoare. Dacă Dumnezeu este Creatorul, astfel trebuie arătat că neamul omenesc se trage dintr-un singur om[8]. Arătând că Dumnezeu a rânduit „timpul şi hotarele locuirii lor” (FAp 17, 26), Sf. Ioan Hrisostom arată şi scopul acestei lucrări providenţiale, cu referire la întoarcerea oamenilor de la trufia Turnului Babel, la limitele unui popor prin amestecarea limbilor. Deci, direcţia căutării lui Dumnezeu era nu în „umplerea”, ci în „lepădarea de sine”, o direcţie pentru care oamenii aveau în continuare nevoie de ajutor: „A aşezat pe fiecare popor la locul lui ca să caute pe Dumnezeu, doar L-ar găsi şi L-ar pipăi, cu toate că nu e departe de nici unul din noi” (FAp 17, 27). Astfel, „cele ale lui Dumnezeu” (Mc 8, 33) sunt măsură pentru cele omeneşti. Acest lucru înseamnă şi o critică la adresa cosmologiilor antice, care determinau viaţa morală a oamenilor prin idolatrie, fiind vorba de o viaţă imorală ca o consecinţă indirectă a idolatriei. În acest sens, în sec. IV, Sf. Vasile cel Mare a simţit nevoia să pună în lumină „creaţia din nimic” (2 Mac 7, 28) după Sfânta Scriptură în lucrarea sa Hexaimeron.

Pentru Sf. Pavel punctul de plecare este de la nucleu la cosmos, de la Hristos la Univers, ca cel Care, prin simbolul „grăuntelui de muştar al Împărăţiei lui Dumnezeu” (Mt 13, 31) deschide cerul (Ioan 1, 51), cum arăta Sf. Ignatie Teoforul şi Biserica în Hristos ca Biserică universală. Pentru lepădarea de sine, ajutorul nu era altul decât calea lui Hristos, Care cheamă la intrare pe „poarta cea strâmtă” (Lc 13, 24). El a venit numai pentru acest ajutor, şi dacă nu era de ajutor, nu venea. El este „har şi adevăr” (In 1, 17) Care, mai mult decât o mamă pentru pruncul ei, îşi arată nu forţa, ci dăruirea totală de sine, şi Care în acest sens învaţă că „nimeni nu vine la Tatăl” (In 14, 6) Său decât ca „fiu al lui Dumnezeu” (In 1, 12), şi anume prin El ca „Uşă” (In 10, 9). „Puterea” de a intra este tot Hristos (Ioan 1, 12) prin Jertfa Sa, pentru arătarea Adevărului, ca „aur lămurit în foc” (Apoc 3, 18)." (articolul complet aici)


Preot Lector Doctor Ioan Bajau: ,,In Areopag, aflat deci in centrul atentiei, in fata ochilor avand o priveliste magnifica a vestigiilor religioase, politice si culturale, cu un aer de incredere in invatatura Evangheliei pe care avea sa o vesteasca, Apostolul neamurilor si-a rostit Cuvantarea. Si astfel, <<ridicandu-se la inaltimea evenimentului pe care istoriseste, autorul Faptelor Apostolilor, a scris nu numai una din cele mai frumoase pagini ale Sfintei Scripturi, dar chiar din intreaga literatura universala>>, incat <<in zadar se straduiesc filologii si istoricii sa gaseasca o opera de arta literara care sa egaleze in valoare aceasta pericopa, numita pe drept cuvant ,,das Glanzstuck der Apostolgeschichte".Cuvantarea insasi in intreg ansamblul ei corespunde imprejurarii solemne in care a fost rostita, unind elocventa si delicatetea cu cele mai profunde sentimente religioase, fiind apreciata in toate timpurile si locurile ca o adevarata capodopera. Iar forma ei este tot atat de perfecta cat este si continutul, bogat si inaltator. De-a lungul veacurilor majoritatea exegetilor si-au indreptat atentia spre aceasta Cuvantare, pe care au apreciat-o in modul cel mai deosebit, in primul rand pentru prudenta, intelepciunea si abilitatea care s-a dat dovada la rostirea ei, daca ne gandim ca Apostolul neamurilor se afla in fata unei mari incercari. Era de fapt prima confruntare dintre crestinism si paganism, la cel mai inalt nivel. Erau de fata Sfantul Apostol Pavel si reprezentantii filosofiei stoice si epicureice.(....).

Imbinand ideile sanatoase ale cautarii religioase cu cele ale decaderii si indepartarii de adevarul religios, din zbuciumata istorie a omenirii, Sfantul Apostol Pavel prezinta foarte concis, in continuarea Cuvantarii sale, insasi starea generala de lucruri, de oscilatie intre adevar si eroare. Apoi, fara digresiuni, infatiseaza adevarul existentei lui Dumnezeu, Care <<nu e departe de fiecare dintre noi>> (V. 27). Fiindca, dupa spusa sa, Dumnezeul pe care il vesteste el in fata atenienilor, nu este numai al lui, ci al tuturor, este Cel <<in (Care) El traim si ne miscam si suntem>> (V. 28). Si pentru a fi si mai bine inteles isi consolideaza spusa atat de elevata cu o marturie din arsenalul gandirii si simtirii lor poetice - <<precum au zis si unii dintre poetii vostri: <<confirmativ>> din componenta clasica a discursului antic.Intelegand sa-si consolideze si mai mult cele afirmate, Sfantul Apostol Pavel citeaza chiar din poetii lor. Si aceasta nu numai pentru valoarea lor, dar si pentru ca expunerea sa fie in concordanta cu arsenalul lor de gandire si simtire, onorandu-le totodata, prestigiul la care tineau atat de mult. Chiar si acesta este un procedeu pe care il foloseste propovaduitorul neamurilor. Atunci cand vorbeste iudeilor apeleaza la scriitorii Vechiului Testament, iar atunci cand are in fata neamurile straine de Revelatia Dumnezeiasca, supranaturala, face uz de scriitorii, filosofii sau poetii antici, ca si in acest caz. Desi referirea este generala, este totusi potrivita momentului. Denota ca Sfantul Apostol Pavel cunoastea pe marii poeti antici, fiindca se refera nu numai la unul, ci la mai multi, la <<unii dintre poetii vostri" (V. 28).(articolul complet aici)

In loc de final o lectura foarte interesanta: ,,Kerygma Apostolica in predica Sfantului Apostol Pavel"(Preot Costachi Grigoras)

Iata, avem posibilitatea de a face un "pelerinaj virtual" la mormantul Apostolului Neamurilor, aici.
Audio on!

Si iata cea mai veche icoana cunoscuta a sfantului, descoperita (nu de mult) intr-o catacomba a Romei:

http://i.dailymail.co.uk/i/pix/2009/...56_468x350.jpg

Foarte interesant... dar nu mă lasă soțul cu audio on! trebuie să prind momentul când nu e acasă. :)

Pasi prin istorie: capela ,,Bab Kisan", din Damasc, a apostolului Pavel. Articolul complet poate fi citit aici.Tot in Damasc s-ar mai afla si casa Sfantului Anania,cel care l-ar fi botezat pe Apostolul Pavel.Despre acest loc puteti citi aici

http://4.bp.blogspot.com/_BPv9HTI7Pd...,+Apostles.jpg


Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, rugati-va pentru noi!

Ce frumoasa este, seamana cu icoanele copte.

O lucrare foarte interesanta,pe care vroiam mai demult sa o recomand,atat prin structura cat si prin bibliografia care a stat la baza ei, este cartea domnului profesor Martin Hengel intitulata: ,,Between Jesus and Paul:Studies in the Earliest History of Christianity".Cartea este o lucrare de nivel universitar,nu stiu sa se fi tradus in romana si prin urmare se poate aduce prin comanda,ea fiind destinata in general celor cu studii in domeniu sau macar pasionati de acest tip de cercetare.

Domnul profesor Martin Hengel Ph.D (14.12.1926-02.07.2009) a fost profesor emerit de Noul Testament si Iudaism timpuriu la Universitatea din Tubingen:,,Acum cateva luni editorul meu american m-a intrebat:De ce esti asa de conservator?".La acel moment i-am raspuns simplu: ,,De ce nu?" Poate ar fi trebuit sa adaug:aceste distinctii intre conservator si liberal, sau chiar progresist sunt in ultima instanta lipsite de sens.Suntem preocupati numai de adevar, teologic si istoric.Adevarul este singura noastra obligatie,el trebuie cautat si aratat.La final el va triumfa peste toate conjuncturile,peste toate dorintele noastre de a fi corecti,peste toate constructiile noastre imaginare si nelinistile noastre: ,,Caci impotriva adevarului n-avem nici o putere; avem pentru adevar." II Corinteni 13.8".(Profesor Martin Hengel)

Pe urmele Apostolului Pavel
 

Profesor Ioánnis Karavidópoulos:,,Mulţi istorici fac o paralelă între primul veac creştin şi epoca noastră, mai ales în ce priveşte subiectele libertăţii şi responsabilităţii, fac analogii cu iniţierile în diferite cúlturi şi cultul imperial care era strâns legat şi de conceptul de Pax Romana, care conduce azi la definirea ostilă a unei altei mari puteri. Voi adăuga şi eu încă un semn de paralelism. Azi se vorbeşte mult despre globalizare, nu doar la nivel economic, ci şi la nivel cultural şi la multe alte nivele. În primul veac, creşterea şi răspândirea creştinismului se făcea în cadrul creat de globalizarea impusă de stăpânirea romană după modelul culturii elene €“ păstrând, desigur, măsurile cuvenite: exista o limbă unitar㠀“ limba greacă şi se realizau unificări de cult şi de organizare administrativă. Apostolul Pavel nu a discutat vreodată cu împreună-lucrătorii lui [în răspândirea cuvântului evanghelic] dacă globalizarea din vremea sa este o evoluţie reversibilă sau nu. Se gândea doar cum să valorifice posibilităţile pe care le oferea aceasta şi simţea nevoia să ia pe umerii săi povara acelui €žtrebuie€ misionar, a lui trebuie să se propovăduiască evanghelia la toată făptura€. Şi spunea: vai mie dacă nu voi binevesti (evanghelízomai)€ (I Corinteni 9, 16). Şi astfel a tulburat€ toată lumea propovăduind €žun alt împărat: Iisus€."

Biserica Sfanta Chiriachi Chrisopolitissa - Apostolul Pavel in Halkidiki precum si Apostolul Pavel si societatea greaca

Parintele Galeriu: ,,A iubi inseamna tocmai a te "parasi", a renunta la tine, a te uita pe tine pentru altul, pentru salvarea lui. Acesta este intelesul adanc al cuvantului Sfantului Apostol Pavel cand zice despre Domnul : "S-a golit pe Sine, chip de rob luand.. S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte.." (Filipeni II, 7-8).

Lumea in care a trait Apostolul Pavel: scurt intro
 

Ctitind recent o carte a lui NT Wright, intitulata ,,Paul:fresh perspectives" am ajuns la o argumentatie care mi s-a parut interesanta.Analizand viata apostolului autorul ajunge la concluzia ca acesta a strabatut trei lumi si a participat la formarea celei de-a patra, a crestinismului.Cele trei lumi prin care Apostolul a trecut sunt urmatoarele: iudaismul,elenismul si lumea romana.

Iudaismul celui de-al Doilea Templu a fost studiat in ultimii 100 de ani mai mult decat in ultimii 1000 de ani iar cercetarea continua cu noi analize referitoare la manuscrisele de la Marea Moarta,rabinismul timpuriu,conceptiile fariseice,ca sa nu mai mentionam descoperirile arheologice.Cu toate acestea inca nu a rezultat o imagine coerenta pe deplin din tot acest amalgam de informatii.Iudaismul acelei perioada era,dupa cum concluzioneaza autorul,o combinatie vibranta si cu multe fatete ce includea ceea ce noi azi am numi separat (evrei din acele timpuri ar fi refuzat complet distinctia moderna) religie,cultura si politica.Insa toate aceste elemente,desi se izbeau intre ele puternic dpdv al conceptiilor,se intalneau, nu fara conflicte, in cateva puncte centrale: ce inseamna sa faci parte din poporul lui Dumnezeu, ce presupunea sa fii loial Torei, cum sa-ti mentii identitatea religioasa intr-o lume pagana care te impresura ca o menghina si mai ales, mai presus de toate ce insemna sa astepti Imparatia lui Dumnezeu, noua lume promisa de profeti, mantuirea lui Israel.Orice evreu al acelor clipe spera ca, intr-un fel sau altul,va avea parte de mantuirea si binecuvantarile ei,in clipa cand s-ar fi instaurat. Era o lume in care Apostolul Pavel a trait o buna parte a vietii sale, o lume in care a primit prima sa educatie religioasa si in care a spus lucruri,de-a lungul timpului,care i-au socat cel putin pe cei ce faceau parte din ea,unii dintre ei considerandu-le chiar distructive in raport de invatatura traditionala iudaica.

A doua lume in care Apostolul Pavel a trait a fost lumea culturii elenistice,cultura care in aceea perioada patrunsese in tot bazinul Mediteranei si chiar dincolo de aceste granite.Inca din timpurile lui Alexandru cel Mare, greaca nu numai ca devenise un fel de a doua limba oficiala dar ajutase la punerea bazelor unui sistem de gandire cu certe influente elenistice.Bineinteles existau si aici mai multe curente ale acestui corp central al gandirii elenistice dar cultura,filosofia si mai ales retorica se impamantenisera puternic si purtau cu ele argumente extrem de convingatoare.Daca ar compara cineva stilul retoric al Apostolului cu cel al lui Epictet, de exemplu, ar realiza fara mari dificultati ca desi reprezentau conceptii diferite, impartasau un limbaj comun in argumentare.Pavel a fructificat pe deplin aceste avantaje ale culturii elenistice insa le-a injectat sensuri noi, mult mai profunde.Acest lucru a fost posibil intrucat cultura sa iudaica ii permitea sa mentina o baza solida de argumentare teologica si in acelasi timp sa foloseasca o retorica si o imaginistica noua,fara a-si compromite in vreun fel mostenirea credintei in care se formase.Dupa cum spunea chiar el: ,,cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun".Nu trebuie uitat faptul ca (inclusiv) intr-o mare parte din Imperiul Roman se vorbea preponderent greaca, inclusiv la Roma in multe situatii, si prin urmare gandirea sa crestina a trebuit sa faca fata acestor lumi complexe si intrepatrunse,cu specificatia ca ea aducea un mesaj nou care urma sa le transforme pe toate definitiv.

In fine,al treilea punct al acestei lumi triunghiulare,era lumea puterii romane in care traia.Pavel a fost cetatean roman iar Faptele Apostolilor arata ca nu a ezitat sa foloseasca acest avantaj in anumite circumstante. Dar, ca si in cazul celorlalte doua componente, iudaica si elenistica, Pavel nu a fost un cetatean lipsit de simtul critic cu privire la vastul imperiu in care traia sub mana de fier a imparatului roman. Iudaismul avea doua componente interesante; critica din interior (critica profetica de exemplu) si critica exterioara, mai ales cu privire la lumea pagana in care traiau, exodul din Egipt fiind o poveste care era spusa mereu dar de data acesta cu Imperiul Roman in rolul negativ principal, multi dintre evrei asteptand evenimente similare celor care i-au eliberat de sub dominatia faraonilor.Era un fel de hermeneutica recapitulativa daca doriti, exista o lunga traditie umana ca in clipele dificile ale unei natii oamenii sa intoarca capul spre momente din trecut care pot dinamiza speranta si rezistenta din prezent. In fata ideologiei imperiale si a unui cult stralucitor Pavel ramane profund atasat de un monoteism clasic iar credinta sa ca Dumnezeu l-a trimis pe adevaratul Mesia sa mantuiasca lumea l-a dus, si cred ca a stiut si si-a asumat asta,la o ciocnire a civilizatiilor si ideilor, in special cu ideea imperiala de dominatiei si glorie acordata Cezarului.

Un evreu plin de zel in tinerete,instruit fariseic,folosind anumite cadre ale culturii elenistice, cetatean roman dar si critic al sistemului imperial,Apostol al lui Hristos. O personalitate greu de apreciat in toata profunzimea ei, dar, dupa cum spunea extrem de inspirat Petre Tutea ,,€žĂsta nu-i om, este toată Mediterana"€œ

Parintele a avut acest dar,de a surprinde esenta in mod clar si frumos.Parca rasare mereu o lumina peste cuvintele sale, este un dar de la Dumnezeu pentru sfintii Lui :), nu oricine poate asa ceva. Este unul dintre oamenii care prin felul lui de a-si trai credinta mi-a lamurit un verset biblic pe care mereu m-am temut sa-l comentez,pentru ca are o profunzime atat de cutremuratoare incat trebuie sa vezi ceva din el in trairea unui om in Hristos ca sa-l intelegi.Nici acum nu l-as comenta dar am vazut un om care l-a trait :)

,,Nici o moarte"
 

Extras din cartea ,,Apostolul. Saul din Tars devine Pavel, Apostolul" (John Pollock)

,,L-au dus pe Pavel pana la a treia borna militara de pe Via Ostia, intr-o poiana dintr-o mica padure de pini, probabil un loc cu morminte, cunoscut atunci ca Aquae Salviae, sau Ape Tamaduitoare, iar in prezent ca Tre Fontane, unde mai tarziu a fost ridicata o abatie in amintirea lui. Se crede ca a fost pus peste noapte intr-o mica celula, fiindca aici era un loc obisnuit de executii. Fie ca Luca a avut sau nu permisiunea de a sta langa fereastra lui, ori ca Timotei sau Marcu au ajuns sau nu la timp la Roma, noaptea de veghe nu va fi rasunat de planset, ci de cantec: ,,ca niste intristati si totdeauna suntem veseli; ca unii care murim si iata ca traim"

Cum s-a crapat de ziua soldatii l-au dus pe Pavel la stalp.Dezbracat, calaul era pregatit. Soldatii au smuls vesmintele de pe Pavel, lasandu-l la bustul gol si l-au legat, in genunchi, cu spatele drept, de stalpul mic, care ii lasa gatul liber. Potrivit unor relatari, lictorii l-au bicuit cu nuielele. Bicuirea era, de obicei, prologul decapitarii, desi in anii din urma nu era aplicata intotdeauna. Daca trebuiau sa administreze aceasta ultima, absurda, doza de durere unui trup care atat de curand urma sa moara ,,Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul..sau sabia?"

,,Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu"- o fulgerare de sabie - ,,slava"

Poate nu era el pe deplin constient de efectul pe care-l vor avea scrierile sale dar Dumnezeu stia foarte bine ce-i sufla in ureche prin Duhul Sfant si care este valoarea reala a celor scrise :)
Opera cuiva nu ajunge sa fie citata de milioane de ori pe parcursul a milenii asa, intamplator.

Asa este, de acord cu dvs.

daca a fost de la Dumnezeu...

Epistola catre Biserica din Laodiceea a Apostolului Pavel: o scriere pierduta, Epistola catre Efeseni sau de fapt este vorba de I Timotei ?

Salutare!
Am si eu o curiozitate: daca Sf ap. Pavel nu era cu ceilalti 11 in ziua cinzecimii, cand s-a pogorat Duhul sfant, El cand si unde, cum, l- a primit? Atunci pe drumul spre Damasc cand A avut acea viziune? Sau a fost "hirotonisit" de unul dintre ceilalti apostoli care déjà primisera harul? Sau El nici nu a fost defapt preot?
Multumesc!

Chemarea lui Saul.

1. Iar Saul, sufland inca amenintare si ucidere impotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu,
2. Si a cerut de la el scrisori catre sinagogile din Damasc ca, daca va afla acolo pe vreunii, atat barbati, cat si femei, ca merg pe calea aceasta, sa-i aduca legati la Ierusalim.
3. Dar pe cand calatorea el si se apropia de Damasc, o lumina din cer, ca de fulger, l-a invaluit deodata.
4. Si, cazand la pamant, a auzit un glas, zicandu-i: Saule, Saule, de ce Ma prigonesti?
5. Iar el a zis: Cine esti, Doamne? Si Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Il prigonesti. Greu iti este sa izbesti cu piciorul in tepusa.
6. Si el, tremurand si inspaimantat fiind, a zis: Doamne, ce voiesti sa fac? Iar Domnul i-a zis: Ridica-te, intra in cetate si ti se va spune ce trebuie sa faci.
7. Iar barbatii, care erau cu el pe cale, stateau inmarmuriti, auzind glasul, dar nevazand pe nimeni.
8. Si s-a ridicat Saul de la pamant, dar, desi avea ochii deschisi, nu vedea nimic. Si luandu-l de mana, l-au dus in Damasc.
9. Si trei zile a fost fara vedere; si n-a mancat, nici n-a baut.
10. Si era in Damasc un ucenic, anume Anania, si Domnul i-a zis in vedenie: Anania! Iar el a zis: Iata-ma, Doamne;
11. Si Domnul a zis catre el: Sculandu-te, mergi pe ulita care se cheama Ulita Dreapta si cauta in casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul; ca, iata, se roaga.
12. Si a vazut in vedenie pe un barbat, anume Anania, intrand la el si punandu-si mainile peste el, ca sa vada iarasi.
13. Si a raspuns Anania: Doamne, despre barbatul acesta am auzit de la multi cate rele a facut sfintilor Tai in Ierusalim.
14. Si aici are putere de la arhierei sa lege pe toti care cheama numele Tau.
15. Si a zis Domnul catre el: Mergi, fiindca acesta Imi este vas ales, ca sa poarte numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel;
16. Caci Eu ii voi arata cate trebuie sa patimeasca el pentru numele Meu.
17. Si a mers Anania si a intrat in casa si, punandu-si mainile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ti S-a aratat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca sa vezi iarasi si sa te umpli de Duh Sfant.
18. Si indata au cazut de pe ochii lui ca niste solzi; si a vazut iarasi si, sculandu-se, a fost botezat.
19. Si luand mancare, s-a intarit. Si a stat cu ucenicii din Damasc cateva zile.
20. Apoi propovaduia in sinagogi pe Iisus, ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
21. Si se mirau toti care il auzeau si ziceau: Nu este, oare, acesta cel care prigonea in Ierusalim pe cei ce cheama acest nume si a venit aici pentru aceea ca sa-i duca pe ei legati la arhierei?
22. Si Saul se intarea mai mult si tulbura pe iudeii care locuiau in Damasc, dovedind ca Acesta este Hristos.
23. Si dupa ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfatuit sa-l omoare.
24. Si s-a facut cunoscut lui Saul viclesugul lor. Si ei pazeau portile si ziua si noaptea, ca sa-l ucida.
25. Si luandu-l ucenicii lui noaptea, l-au coborat peste zid, lasandu-l jos intr-un cos.
26. Si venind la Ierusalim, Saul incerca sa se alipeasca de ucenici; si toti se temeau de el, necrezand ca este ucenic.
27. Iar Barnaba, luandu-l pe el, l-a dus la apostoli si le-a istorisit cum a vazut pe cale pe Domnul si ca El i-a vorbit lui si cum a propovaduit la Damasc, cu indrazneala in numele lui Iisus.
28. Si era cu ei intrand si iesind in Ierusalim si propovaduia cu indrazneala in numele Domnului.
29. Si vorbea si se sfadea cu elenistii, iar ei cautau sa-l ucida.
30. Dar fratii, afland aceasta, l-au dus pe Saul la Cezareea si de acolo l-au trimis la Tars. (Faptele Apostolilor, cap. 9)

Saul=Pavel, dupa botez

Părintele Gala Galaction redă într-un studiu - "De la mormântul gol al Golgotei la Porţile Damascului", textul original al Faptelor Apostolilor. "Saule, Saule, de ce Mă urmăreşti?" şi nu "De ce Mă prigoneşti". "Eu sunt Cel pe Care tu Îl cauţi cu înverşunare" şi nu "Eu sunt Iisus pe care-L prigoneşti".