Inainte logodna se facea inainte de Taina Cununiei pentru ca era ceva normal sa iti pastrezi fecioria. Acum se face in ziua in care se face si Taina Cununiei, mai ales ptr. ca astazi tinerii au impresia ca daca sunt logoditi pot face orice sau se despart usor. Defapt, nici daca nu sunt logoditi fac ce vor. La slujba logodnei se pun inelele. Este slujba de logodna si slujba nuntii. Acum aceste doua se fac impreuna si din pacate de f.multe ori sambata, in ziua mortilor. In mod normal, inainte se faceau slujbele de cununie Joia, dar acum numai tiganii mai fac asa.

Logodna este un fel de promisiune, o fagaduinta intre cei doi ca se vor casatori. Asa cum in vest se da acel inel de logodna si la scurt timp se casatarosc, in BO logodna se face in Biserica, nu oriunde. In traditia romaneasca nu exista inel de logodna, care in vest este un fel de cerere in casatorie. La noi se cere la parinti fata. Acum nu stiu daca mai tin multi cont de treaba asta.

"Sfantul Andrei Saguna, intr-un compediu de Drept Canonic, publicat in anul 1868, spune ca logodna este "actul prin care persoanele casatorinde se declara inaintea preotului miresei, a parintilor sau a tutorilor si a rudeniilor lor pentru a se lua in casatorie". La randul sau, parintele Dumitru Staniloae, spune ca logodna este "fagaduinta ce si-o dau viitorii soti de a se uni in casatorie, fagaduinta binecuvantata si ea de preot".

Odata savarsita logodna religioasa, cei doi tineri sunt opriti a se mai logodi cu alte persoane, fiind indatorati moral spre a se casatori intre ei. Daca un barbat anuleaza logodna, casatorindu-se cu alta femeie decat cu logodnica lui, se considera ca este vorba de a doua nunta, prima fiind incalcata. Prin canonul 98 al Sinodului Ecumenic V-VI Trulan (691-692) se arata valoarea logodnei religioase, Sfintii Parinti hotarand: "Cel ce ia spre insotire de casatorie pe femeia logodita cu altul, traind inca logodnicul, sa fie pus sub invinuire de adulter." Acest canon sinodal este repetat intocmai si de Sfantul Ioan Postitorul, in canonul 22 al sau.


In intreaga Sfanta Scriptura, precum si in scrierile Sfintilor Parinti, logodnica este considerata drept femeie deplina a logodnicului. Astfel, potrivit canoanelor Bisericii Ortodoxe, logodna este obligatorie pentru cei care au incheiat-o, ea trebuind sa fie urmata de Taina Nuntii. Pentru evitarea unor consecinte neplacute la care s-ar expune logodnicii care, intre logodna si Cununie s-ar desparti, din diferite motive, in Biserica Ortodoxa s-a hotarat ca preotii sa nu mai savarseasca logodna religioasa separat de Taina Nuntii, ci numai odata cu aceasta.


Dupa logodna religioasa, cei doi tineri sunt datori a petrece inca in curatie, fara a se uni trupeste, pana la savarsirea Tainei Nuntii. Sfantul Vasile cel Mare, in canonul 69, interzice unirea trupeasca dintre logodnici, pana in ziua Nuntii, zicand: "Citetul, daca s-ar impreuna cu logodnica sa, mai inainte de Nunta, un an fiind oprit, se va primi spre a citi, ramanand neinaintat; iar impreunandu-se pe ascuns, fara logodna, va inceta din slujba. Asemenea si slujitorul bisericesc." Desi acest canon se refera la slujitorii bisericesti, el ii priveste, in aceeasi masura, si pe crestinii de rand."

Mai multe aici:
http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?p=638

si aici:
http://www.crestinortodox.ro/liturgi...na-136712.html

http://www.ortodoxia.md/articole-si-.../691-logodna-o

De ce „din păcate”? Găsești că este funest?

Dar ce este cu adevărat memorabil din istoria lui Osea și a grecului înșelat de nevăstuică? Acești doi oameni au reușit, unul făcund ascultare poruncii de Sus și celălalt prin voia proprie, să mîntuiască două femei pierdute. Da, le-au scăpat de demoni, de viciul ce le cuprinsese. Ori asta nu e simplu deloc, dar cu răbdare și cu ajutorul harului Lui Dumnezeu se poate. Ceea ce îi face pe aceștia doi să fie mult mai asemenea cu Hristos decît alți oameni care abia se mîntuiesc pe sine de păcatele proprii, tot cu ajutor de la Domnul.

Din pacate in sensul ca s-a departat f.mult de la Sf.Traditie! Cei care tin cont cat de cat de BO nu fac nunta sambata! E putin ciudat sa sarbatoresti in ziua mortilor, zi dedicata celor plecati din familia ta!

Stai linistit Vlad, nici macar cei casatoriti nu inteleg asa usor taina casatoriei. Este nevoie de timp, de maturitate, de rugaciune - pentru ca Dumnezeu sa lumineze mintile sotilor spre a intelege casnicia asa cum trebuie, de lupta. Un psiholog spunea ca este nevoie de cel putin 10 ani ca intre soti lucrurile sa se sudeze intr-un mod autentic.

In povestirea postata sotul avea o masura foarte inalta, apropiata de sfintenie. El a ales sotia pe masura bunatatii sale, dar nu oricine poate sa poarte aceasta cruce, de aceea si modul in care fiecare isi alege sotia difera - in functie de masura la care se afla.

După ce te însori, pe lîngă demonii tăi mai trebuie să-i înfrunți și pe ai nevestei. Valabil și invers, bineînțeles. Cele două cruci care pînă atunci au fost separate devin dintr-o dată una mai mare pentru amîndoi.

Si cu toate acestea cat de frumoasa este casnicia!! Pe masura nevointei este si bucuria, pe masura greutatilor este si odihna. Minunat a lasat Dumnezeu ca barbatul si femeia sa calatoreasca impreuna in aceasta viata - spre mantuire!

Conform celor susținute de Sorin Dumitrescu, inițial omul a fost o ființă androgină, Adam-Eva, adică două persoane într-un singur trup. Apoi au fost separați (în urma păcatului?) și de atunci omul își caută jumătatea. Puțin probabil să fie așa, dar e o idee la care merită să medităm.

Am mai întîlnit o idee similară la Rafail Noica, el vorbind adeseori despre reîntregirea Omului, ca ființă unitară acum separată... Este de fapt idealul de Biserică, o Integrală de foarte multe persoane diferite care se completează formînd Trupul Lui Hristos.

Mă întreb cum ar fi arătat Pămîntul dacă omul nu ar fi căzut, care ar fi fost metoda de înmulțire, gradul de tehnologie atinsă șamd.

Oricum, căsătoria nu face altceva decît să unească două persoane într-o singură ființă - tainic. Nu de puține ori eu și soția am avut gînduri identice simultane sau am anticipat ceea ce celălalt urma să spună sau chiar am simțit într-un mod magic ce anume gîndea celălalt. Poate fi vorba de întîmplare, însă de la un punct încolo devine un lucru curios...

Asta e esentialul, asta e normalul.
Daca se procedeaza astfel, sunt mai putine batai de cap, tragedii, etc.

Fiecare Liturghie este o sărbătoare a Învierii. În Hristos și în Biserică nu este moarte. Sâmbăta se face și pomenirea celor adormiți (așa este corect să se numească creștinii, pentru a face deosebirea de adevărata moarte, cea duhovnicească), însă în Hristos toți sunt vii, și cei din această viață, și cei trecuți dincolo.