Este permis intr-o casatorie?
 

Desi un subiect mai delicat si.. tabu (mai ales in unele cazuri ),m-am gandit sa-l abordez cu toate riscurile... E vorba de perversiunile sexuale..
Sunt acestea permise intr-o casnicie bazata pe iubire?

Ce poate face o femeie daca barbatul ei o supune unor asfel de fapte?

Doamne fereste! Motiv de divort!!!Mai poate fi vorba despre iubire? Inseamna ca nu stim ce este iubirea!

Plangere penala.

Avertisment: Textul de mai jos conţine fraze şi idei cu referire la aspecte ale vieţii sexuale. Cei pudibonzi sau care trăiesc în stare de celibat sunt rugaţi să nu citească mai departe.

Se pare că există unele mici deosebiri de vederi în această privinţă între morala catolică şi morala ortodoxă.
Potrivit moralei catolice, sunt permise orice "jocuri" care să constea în atingerea zonelor genitale sau a zonelor erogene din alte teritorii, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:
-fie fac parte din preludiu, fie sunt făcute de partenerul care a finalizat actul conjugal asupra aceluia care nu a finalizat încă, în special bărbatul asupra femeii.
-nu reprezintă scop în sine, ci mijloc pentru atingerea celor trei scopuri ale căsătoriei.
-sunt consensuale, adică fie ambii parteneri sunt de acord asupra lor, fie unul este de acord şi celălalt nu se împotriveşte explicit.

Astfel, în discernerea unui act conjugal licit de unul păcătos, întrebarea cheie este: unde anume a avut loc finalizarea ? Numai dacă a avut loc intravaginal se poate spune că actul sexual a fost licit. Pe cale de consecinţă, alte tipuri de finalizare sunt mai mult sau mai puţin păcătoase, în funcţie de intenţie (adică, dacă acest lucru s-a petrecut cu voie sau fără voie).

Ce frumos ai reliefat aspecte fundamentale ale vietii noastre de crestini. Consider ca cine neglijeaza aceasta latura a existentei umane, greseste. Impreunarea trupeasca este esentiala pentru o relatie sanatoasa de cuplu. Dupa parerea mea, moralitatea diferita de cea ortodoxa este blamabila si este posibil sa nu satisfaca nevoile spirituale ale noastre, ale ortodocsilor. As mai adauga faptul ca, indiferent de finalizare si metodele ei, cea mai importanta este dragostea si daca exista dragoste, exista cel mai important lucru caci numai prin dragoste ne putem imbunatati spiritul si asigura mantuirea sufletului.

Totusi, pacatele foarte mari care se comit foarte usor sunt de evitat, asta pentru ca nu vrem sa-L suparam cumva pe Dumnezeu si mai apoi sa ne atragem rele, Doamne fereste! Tocmai de aceea, un parinte imi zicea ca cele mai mari pacate sunt acelea care se fac cel mai usor. Pe langa asta, nu degeaba zice la cartea lui Iosua ca sa nu ne abatem nici la dreapta, nici la stanga (aici as traduce cam asa: sa nu faci pacatul ca sa nu fii nevoit sa suporti pedeapsa coercitiva si necesara, totusi pentru mantuirea ta, Dumnezeu dandu-ne, nu neaparat ceea ce ne place cel mai tare ci ceea ce avem nevoie fiecare pentru mantuire dar daca se nimereste ca ceea ce avem nevoie sa ne si placa foarte tare, cu atat mai bine)

Amin!

Nu cred ca exista o lege speciala pentru 'perversiuni',pentru ca este suficienta constiinta fiecaruia.Constiinta e cea care te invinovateste cand faci raul,si iti da fericire cand faci binele.
Deoarece ortodoxia este orientata catre lupta cu sine,cu placerea lumeasca care ne abate de la adevarata noastra chemare,cred ca aceste preocupari sunt inutile sau chiar daunatoare,fiind din cele care atrag cel mai mult in mreaja de placeri cu care suntem legati de lume,si apoi de satana.
Totusi,daca un act izvoraste din iubire eu nu cred ca trebuie blamat.E doar o etapa in descoperirea adevaratei iubiri,si cei doi vor descoperi mai tarziu ca nu era nevoie de astfel de 'daruiri'.
P.S. Nu pot condamna pe nimeni pt asa ceva,caci stiu cum sunt eu insumi .Fatarnicia e cea mai urata.

Dar eu cred ca se pricepe foarte bine, unii din noi avem impresia ca numai noi ne pricepem la ceva foarte bine. Mie mi se pare ca este cunoscator intr-o asemenea materie. In plus, acest aer de naivitate si inocenta mi se pare absolut fermecator si imi place foarte mult. Asta imi aminteste faptul de faptul ca intr-o relatie foarte important este si contactul vizual nu doar finalizarea amintita mai sus, daca ne indragostim sau nu de ochii celuilalt, cel putin eu ma dau in vant dupa ochi albastri foarte tare, cum sa nu te cucereasca asemenea priviri dragastoase si ochi frumosi, albastri - bine, cel putin asta este febletea mea.

Oricum, foarte succint si frumos expus aceasta informatie despre finalizare - desi un termen mai de erotic massage, de la mica publicitate.

Cum adica sa fie supusa? Mai ales intr-o relatie "bazata pe iubire", cum sa fie supusa? Si daca mai e si in casnicie, nu cred ca e o problema noua, caci nimeni nu se trezeste dimineata si spune ca ar vrea sa faca niste feltching (google it :D). Deci sotia stia despre inclinatiile sotului si nu s-a trezit cu porunci "ia fa-mi si mie ..." completati pe linia punctata.

Si sotul nu are cum sa isi oblige sotia sa faca nimic (mai ales intr-o casnicie bazata pe iubire), tocmai pentru ca o iubeste nu o obliga... Si oricine iubeste pe cineva nu poate sa il supuna la niste umilinte...

Si in afara de asta, mai e problema ideii de perversiune: ce e aia? care sunt limitele in care acte din jurul actului sexual sunt perversiuni? Nu cred ca Biserica trebuie sa vina sa te opreasca sa faci perversiuni, ci perversiunea in sine tre sa te opreasca, rusinea ar trebui sa te opreasca. Ca daca nu iti e rusine sa faci nasoale si tre sa verifici "manualul Bisericii", ce faci daca te trezesti ca femeia trebuie "sa se teama de barbat"...

Mie mi se pare ca sunt nefolositoare sufleteste asemenea chestii.

La catolici nu e de mirare sa auzi ca e permis asa ceva ca pe ei ii inseala dracii.
Sarutul e tare deformat in ziua de azi,in vechime sarutul insemna o cinstire rationala,de aceea se saruta Sfintele Icoanele.
(vedeti Mistagogia Sfantului Maxim Marturisitorul).
Daca va uitati la Sfinti Parinti,la rugaciunile de seara de exemplu "inima" noastra duhovniceasca e cuvantatoare ("lumineaza inima mea cu curatia cuvintelor tale").
Acum s-a pervertit termenul de inima si se intelege prin acesta puterile sufletesti care sunt comune cu ale animalelor,ca si animalele au suflet dar nu rational.

Si asa apar sa fie permise asemenea chestii care strica ratiunea si inima duhovniceasca a noastra.
De unde dar sa vina aceste absurditati decat cum au inselat dracii pe asirieni si de la asirieni cand au fost in captivitate evreii in Babilon le-au luat si ei.
Apoi cine stie cum au ajuns pe la BC si pe la ordinele cavaleresti si nobiliare de sub obladuirea BC .
Asta e si rostul ascezei de o vedem in credinta crestin ortodoxa,sa ajute mintea noastra sa nu stea prea lipita de simtul pipaitul in special,ca daca mintea sta lipita de simtul pipaitului,e prea atenta la senzatiile care vin pe aci viata duhovniceasca e greu de dus.

La Sfanta Biserica se folosesc foarte putin simtul mirosului (ca se foloseste tamaie) si foarte mult simtul vazului si simtul auzului.Gustul se foloseste iar foarte putin pentru ca se tine post inainte de Sfintele Slujbe,daca se da trupul si sangele lui Dumnezeu Iisus Hristos sau Sfanta Anafura sau Sfanta Aghiasma se da la sfarsitul slujbei.
De aceea se sta in picioare la Sfintele Slujbe pentru cei care nu sunt batrani sau bolnavi.
Parerea mea.

Vad ca multi au sarit ca arsi cand au auzit de "perversiuni sexuale",orice intelegeti voi prin asta,insa nimeni nu isi pune problema cat de pacat este sa te impreunezi chiar cu sotul/sotia fara sa existe acea traire spirituala,in afara de cea trupeasca.Aceea este adevarata curvie,chiar in cadrul casniciei,insa observ ca nimeni nu se alarmeaza din acest motiv.

Ce poate face barbatul cand femeia il supune (inrobindu-l) in astfel de fapte?

Aceste ' jocuri ' au ca si scop sporirea placerii. Unul din scopurile casatoriei este nasterea de prunci. Pai, probabil, stiti foarte bine ca conceptia nu depinde de finalizarea actului conjugal al femeii. La fel si in cazul barbatului: ' jocurile ' sunt doar sporire a placerii, caci ' start-ul ' ar trebui sa-l dea doar simtamantul de iubire.

Bine spus!

Asta e valabil pt orice pacat. Constiinta fiecaruia, rusinata, ar trebui sa-l opreasca din a face pacate fara sa fie nevoie de manual. Omul luminat de Harul Lui Dumnezeu asa e - constiinta lor curatita de Dumnezeu il opreste de la pacate, fara sa aiba nevoie de manual (omul care conlucreaza cu Harul primit la botez). Insa omul pervertit de pacat si departat de Dumnezeu prin pacat ajunge sa nu mai stie ce-i bine si ce-i rau, tocmai pt ca se tine el singur departe de Dumnezeu prin pacat. Pentru acestia confuzi, carora constiinta le este opacifiata de pacat si nu le mai este rusine "sa faca nasoale", e nevoie de manual. Iar daca ei decid sa se tina de manual si se apropie de Dumnezeu implinindu-i poruncile si unindu-se cu Trupul si Sangele Lui Hristos, atunci Dumnezeu le lumineaza constiinta si constiinta luminata de Dumnezeu ii opreste de la pacat, din dragoste pt Dumnezeu si jena (teama) de a nu-L supara pe Dumnezeu (teama de a nu-I "rani" dragostea ce Dumnezeu le-a aratat-o, jena de a nu raspunde prin dragoste fata de dragostea Lui Dumnezeu).

Fata de subiectul luat in discutie de tine - notiunea ca femeia trebuie sa se teama de barbat - cred ca ar trebui inteleasca in sensul ca femeile ar trebui sa se teama sa nu raneasca iubirea barbatilor lor pt ele. Dar asta bineinteles ca presupune ca barbatii lor sa le iubeasca pe ele (iubirea adevarata in Hristos), nu sa iubeasca pacatul cu ele. Deci barbatul trebuie sa iubeasca mai intai (asa cum Hristos a iubit biserica Sa mai intai / El a iubit Biserica Sa primul).

Atata timp cat pentru multi este indus faptul ca relatia trupeasca este un pacat si este destinata doar procreerii,nu vor lasa fiinta lor sa se manifeste firesc,asa cum a lasat-o Dumnezeu,ci se vor limita,se vor produce blocaje serioase si isi vor frustra si partenerii.
Animalul nu are aceasta capacitate,nici dpdv fizic,la el este o simpla descarcare,monta are loc doar in perioadele de calduri ale femelelor si atat.Aici da,putem vorbi doar despre scopul reproducerii.
De ce,oare,Dumnezeu a ales sa ne creeze diferiti de animal,de ce noua ni s-a dat puterea sa simtim extazul trupesc,mental si spiritual?De ce am fost creati sa ne putem impreuna in orice perioada a anului si nu limitat,ca la animale?De ce,daca femeia poate naste copii si fara orgasm,totusi i s-a dat acest dar?
Oare Dumnezeu era in eroare cand ne-a creat asa?Oare este vreun sadic care ne-a oferit niste lucruri de care sa nu ne putem folosi?
Omul este o fiinta compusa din trup,minte si suflet si toate cele trei este necesar sa fie intr-o armonie si echilibru.
Insa,cati dintre acesti oameni care se vor a fi credinciosi si considera impreunarea dintre doi oameni un pacat sau ii trunchiaza semnificatia limitand-o la ceva animalic,pot sa mai spuna ca unirea dintre el/ea si sot/sotie mai se ridica dincolo de nivelul mental,ce sa mai vorbim de planul spiritual?
Cum sa mai faci asta,cand atunci cand ti se inoculeaza sentimentul de vinovatie pentru ca simti o placere fireasca alaturi de omul iubit,tu nu te mai poti concentra decat pe descarcarea trupeasca in graba ca barbat sau sa devii frigida ca femeie,intr-un conflict interior intre dorinta si culpa,cum sa mai poti sa simti fiinta minunata de langa tine si sa te unesti cu ea in iubire?
Unde este spiritualitatea aici?Oare nu chiar acest gen de gandire ne limiteaza la un plan gregar al lumii acesteia?Asta doreste Dumnezeu de la noi,sa negam complexitatea fiintei noastre,sa traim captivii propriei noastre fiinte?
Perversiune inseamna ceva ce se departeaza de la firesc,iar nefireasca este unirea noastra in afara legaturii spirituale (nu ma refer doar la taina cununiei,ci la trairea din fiecare moment dintre cei doi) si nu atat dansul trupurilor.
Perversiune este lipsa iubirii din noi,dar de acest lucru va ca nimeni nu se plange si nu isi ridica semne de intrebare...

Hm! Delicat subiect! Ma intreb cati au cu adevarat ceva de spus, dar n-o fac sa nu-i stie lumea? Omul e pervers si fara sa fie pervers!... (Daca ma intelegeti ce vreau... pentru ca sa spun!...)
Adevarul este ca pleci la drum inocent ca un copil, nu ai astfel de dorinte, fiindca nu le-ai experimentat inca si-ti repugna pur si simplu. Esti curat si naiv, esti ironizat pe alocuri, esti privit ca o ciudatenie de catre "experimentati". Si... te simti complexat intr-o oarecare masura, fiindca de altfel iti place grupul din care faci parte, cu veselia lui, cu atitudinile dezinvolte...
Apar apoi imaginile unor filme, citirea unor carti, avansurile unor persoane care nu sunt chiar de lepadat. Iar tu te vezi alunecand centimetru cu centimetru fiindca... dincolo de inocenta este o alunecare continua. Si "experimentezi" pentru prima oara cand nici nu stii daca ti-a placut sau nu, dar faptul s-a consumat. Este ca o prima tigara, sau drog (nu stiu cum o fi, dar ma gandesc), iar apoi te pomenesti visand ca parca ai mai vrea.
Pana intr-o zi cand, ceva in viata nu mai merge cum mergea, desi aparent se indeplinesc toate conditiile. Orice-ai face si pe unde mergi, incepi sa te lovesti ca de un zid vascos, de tot felul de probleme. Si nu intelegi de ce, fiindca nu te stii vinovat!... Si continui in pacat, si nu indraznesti sa-l spui duhovnicului ca-ti e o rusine de crapi!... Pana intr-o zi cand ajungi intr-o fundatura si mintea ti-o ia razna de zici c-ai feshtelit-o... Si-atunci, alergi la duhovnic (care de altfel "stia" el cum stau lucrurile cu tine, dar te lasa sa te trezesti singur), si-i spui cu lacrimi in ochi cat de mult ti-ai batut tu joc de templul cel sfant!... Iar el, daca vede cainta sincera, stie ca n-ai sa mai repeti si stie si ce canon sa-ti dea. Daca-i spui ca o enumerare banala "Am facut-o si p-asta, parinte!", nu prea se intelege cainta si nici ca nu se va mai repeta.
Dupa un timp nu-ti mai apar astfel de ganduri nici macar in vis, dar in suflet ramane acel regret ca esti cel mai nevrednic dintre pacatosi si ca nu mai meriti toate bucuriile pe care Dumnezeu inca ti le mai da. Te astepti parca sa-ti ia totul dintr-o data, si sa-ti traga un shut in fund ca te-ai intins la mai mult decat ti se cuvine!...
Nu judec pe nimeni, ci doar spun ca totul in viata se plateste intr-un fel sau altul. Dumnezeu decide cand si cum!

Perversiunile sexuale intr-o casnicie,dupa parerea mea nu sunt pe placul lui Dumnezeu.Insusi cuvantul perversiune arata pacatul...Multe perversiuni le-am invatat de la televizor sau din reviste,si le consideram pe unele normale.Insa nu e asa...
De exemplul sexul oral,gomoria,este un pacat grav ,canonisit cu indepartare de la Sfanta Impartasanie pe mai multi ani.Nu mai vorbim de sexul anal,care in publicatiile media apare ca ceva destul de normal si care poate fi incercat....
Nu are sens sa intru in mai multe detalii,insa trebuie sa se inteleaga ca la baza actului sexual trebuie sa stea iubirea ,si nu trebuie cautate diverse mijloace pentru a spori placerea.
Unirea fizica dintre barbat si femeie este o Taina,pentru ca ei amandoi sunt un trup,si nu trebuie ca aceasta taina sa o profanam.
Modernismul care ni se impune este doar o unealta diavoleasca,unirea dintre barbat si femeie trebuie sa fie una fireasca,normala.

Nu e caz de plangere penala{(ai dat-o ...ca pe Tg Ocna) asa ca.. stai linistit ...


Poate ''supus'' nu e termenul potrivit(mea culpa),dar cand o femeie care are un sot mai "trecut prin viata ca ea,. cu astfel de tendinte.. si ea are retineri, dar de dragul sotului ....."cade"... urmeaza un sir de discutii...de multe ori interminabile si multe reluari..
iar in urma discutiilor avute se isca cearta,...


pt Eugen :
nu am auzit ca o femeie sa abuzeze de vreun barbat....

:) sunteti simpatica.

si femeile abuzeaza de slabiciunile sexuale ale barbatilor, cautand sa ii inrobeasca trupeste (prin tot felul de perversiuni sexuale si nu numai), sa fie cat mai dependeti de ele si astfel sa profite de ei (sa obtina tot felul de "favoruri").

nu ati auzit de barbati care "si-au pierdut mintile" (si au facut fapte necugetate) din cauza unei femei?

nu ati auzit de femei care seduc barbatii (folosind in primul rand fizicul pentru asta, cautand sa ii incite prin vestimentatie, prin gesturi etc.)?

nu ma intelegeti gresit. femeile adevarate ca si barbatii adevarati, adica aceia care fac voia lui Dumnezeu sunt de apreciat.

Sa ajute Dumnezeu ca atat barbatii cat si femeile care doresc sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu, sa gaseasca parteneri potriviti asemenea lor, unde darul iubirii pe care il primim de la Dumnezeu se desavarseste intr-o familie binecuvantata (in care patul sa fie nespurcat - Evrei 13,4) prin Taina Sfintei Cununii.

Tocmai spuneam: perversiunea are multe forme. Tot perversiune se cheama si aceea in care dorim sa parem mai virtuosi decat suntem, aruncand cu noroi si acuze si dandu-ne pe noi drept exemplu de perfectiune.
...
Am asistat la multe discutii pe aceasta tema fiindca intamplarea a facut ca pentru o perioada de timp sa fac parte fara sa vreau dintr-un cuib de viespi. Din fericire pentru mine in acea perioada eram deja "vaccinat". Dar ma amuza interesul lor pentru astfel de subiecte. Directorul companiei spunea: "Eu il pup pe ala in **** care n-a dat o *****!"
Evident, biserica pentru ei era motiv de hula pentru "popi betivi si curvari". Nu-i luam drept model de urmat, si nu la ei ma refeream ca si grup de prieteni... Cu mine s-a intamplat cu mult timp in urma. Eram tanar si aiurit... Eram in Timisoara prin anii "85 cu studenti si studente de la medicina, electro, chimie, TCM. Mai mereu se intampla sa fie ziua cuiva, sau chiar daca nu era, mereu gaseam un motiv sa ne intalnim la cate cineva, unde trebuia sa iau cu mine chitara si magnetofonul... Dumnezeu era cu totul abstractizat... In acea perioada am acceptat, in aburii alcolului, sa fac lucruri mai putin firesti cu o femeie! Am trait mult timp tzopaind dintr-un pat in altul, pana am simtit ca ma scufund... M-am insurat tarziu cu cineva pe care n-o meritam. Dar poate tocmai vinovatia mea o fascina si o facea sa lupte impotriva tuturor celor care ii spuneau ca merita mai mult!...
Ispita a venit si dupa aceea... Cu ajutorul surorii mele, una dintre "ex"-uri, a venit la vreo doi ani dupa casatorie, cand eram singur acasa. Am stat vreo 4 ore, doar noi doi, depanand amintiri, dar... numai atat. Acum, chiar in urma cu doua luni, am intalnit pe cineva foarte drag sufletului meu, o iubire nevinovata din tinerete. Dupa vreo jumatate de ora ne-am despartit facand schimb de numere de telefon. Cand am ajuns acasa, m-a sunat si mi-a spus direct ca trebuie sa rezolvam o problema ramasa nerezolvata. Cred ca am surprins-o neplacut cand i-am spus ca nu se poate, chiar daca ar fi Cindy Crawford. Pentru mine, timpul dezmatzului, a trecut demult, iar singura tentatie la care n-am rezistat a fost in Londra, unde eram singur si intr-un moment de cumpana... (Cred ca am mai povestit undeva de acest episod) Si probabil ca nici atunci nu s-ar fi intamplat daca n-as fi sustinut sus si tare ca "Eu niciodata! Eu... NU!" Am tradat precum Petru, desi pe mine nu ma avertizase nimeni si nici constrans nu eram!...

Nu stiu de ce am simtit nevoia sa-mi reamintesc despre aceste momente din viata mea. Poate pentru ca vreau sa se stie ca nu sunt nici pe departe un exemplu pozitiv, ci am pacate de care imi este rusine pur si simplu. Dar spunandu-le, ma simt parca mai usurat. Daca vreti sa ridicati piatra, aveti tot dreptul!...

S-a scris mult, a curs multe cerneala. Draga lourdes, iubirea este are o singura fata- e curata, restul sunt amagiri! Un crestin adevarat nu va accepta niciodata ceea ce este uraciune in fata lui Dumnezeu!!!

Corect, unul dintre scopurile căsătoriei este naşterea pruncilor, educaţia şi creşterea lor în Cristos. Chiar scopul principal. Dar noi credem că instituţia căsătoriei mai are şi alte două scopuri secundare, care nu trebuie pierdute din vedere: funcţia de ajutor mutual şi funcţia de remediu al concupiscenţei (Pius al XII-lea, Casti Conubii).

În cadrul acestei ultime funcţii, de remedium concupiscentiae, cei doi soţi trebuie să aibă grijă faţă de plăcerea lor şi mai ales a celuilalt şi să nu se oprească unul pe altul de la exerciţiul conjugal, afară de cazul că amândoi vor aceasta din binecuvântate pricini. După cum ne învaţă Apostolul, când spune că trupul bărbatului aparţine femeii, iar trupul femeii apraţine bărbatului ei. Este ceea ce morala catolică tradiţională numeşte "datoria conjugală".

În cazul specific (şi frecvent întâlnit în realitatea de pe teren) în care femeia ajunge la plăcere mai greu, eventual numai în urma unei stimulări de natură mecanică, noi credem că este absolut licit (=nu este păcat) ca bărbatul, dacă el a finalizat în mod licit actul sexual (adică: intravaginal), să o ajute să ajungă la maximul plăcerii ei, în cadrul datoriei conjugale.

În cazul unui bărbat care se află la limita potenţei sale, astfel încât pentru finalizarea licită a actului conjugal ar fi nevoie de stimulare mecanică sau de ceea ce numiţi "gomorie" (noi numim felatio), este, după părerea preoţilor noştri licit (nu este păcat) ca, în cadrul preludiului (şi numai în acest cadru) asemenea mijloace să fie folosite, dacă amândoi consimt.

Din punct de vedere medical, nu este exclus ca orgasmul femeii să aibă un anumit rol, chiar dacă secundar, adjuvant, în actul procreerii, prin secusele care ar favoriza progresul mişcării spermatozoizilor. Este, în orice caz, o teorie.

Prin urmare, noi credem că păcatul apare numai în cazul disocierii plăcerii, care ea însăşi este un scop secundar al actului sexual, de scopul său principal. Adică, disocierea plăcerii conjugale de posibilitatea procreerii. Marele Arhitect le-a proiectat împreună, deci, urmându-L, împreună trebuie să le lăsăm şi noi.

Imi par pacate in toata legea!!!

ce inseamna "uraciune in fata lui Dumnezeu" ? deja s-a spus pe aici ca sexul oral sau anal sunt excluse, am inteles asta. ce fel de pozitii sunt acceptate de Dumnezeu? ai voie sa gemi in timpul actului sexual sau si asta este o uraciune? ce pozitii sunt acceptate in afara de cea a misionarului? si aici tot pe principiul de minimizare a placerii se merge?
imi aduceti aminte de o revista, aparuta acum 100 de ani, circula pe net acu ceva vreme o poza dina cea revista. e vorba de revista tinerelor femeie crestine, ceva similar oricum. acolo se explica cum femeia trebuie sa faca tot ce se poate pt a refuza contactul sexual, mai ales daca are deja vreo 4-5 copii. tot acolo se spunea ca "exista barbati perversi care vor sa-si vada femeia goala". deci? s-a schimbat ceva sau daca imi vad nevasta goala ma bate Dumnezeu caci am facut pacat?

perversiunile sunt pacat, nu relatiile normale, care sunt binecuvantate de Dumnezeu.

"Perversiunile" nu sunt permise. Daniel ti-a dat un raspuns f bun.
Daca ai dubii despre ce este firesc si ce nu intre soti, iti recomand cartea par. Arsenie Boca despre casatorie (este scurta si usor de citit).

Exista desfranare in cadrul casatoriei (recomand scrierile lui JC Larchet. aici e un articol despre desfranare, merita citit)

Oricum, daca ti-ai obisnuit sotul prost, de acum inainte vei avea discutii. Nu dispera, astfel de probleme dispar de la sine cu nasterea copiilor :3:. (Dupa unul, doi copii, nu veti mai avea timpul, energia si disponibilitatea sufleteasca de a pune in aplicare fantezii sexuale)

edit: punctul de vedere prezentat de Mihnea Dragomir nu este ortodox. Pt invatatura ortodoxa vorbesti cu un duhovnic sau citesti cartea par. Arsenie Boca.

"Reproducerea" respectivă după acel pretins număr din revistă a fost dovedită ca fals grosolan, operă probabil a ateiştilor militanţi.

Numai in Sodoma si Gomora sau mi intimplat asemenea urgii,sunt convinsa ca se mai intimpla si in zilele noastre ,dar fiind vorba de o relatie de cuplu si mai amintim si de iubire .Este grav daca un sot isi supune sotia la asemenea acte .

orgii, ca urgiile sunt altceva.

Dumnezeu nu a creat nimic din greseala. El ne-a creat, inzestrandu-ne cu simtamintele pe care le avem, nu din greseala, ci pentru a le folosi intr-u bine, numai ca noi, uneori le folosim in mod gresit.

Ne-a inzestrat cu manie pentru a ne osandii pe noi insine. ‘ Sfintii parinti recomanda sa ne aducem aminte permanent de propria noastra stare de pacat si sa ne osandim pe noi insine.’ (Arhim. Serafim Alexiev ). Noi in schimb, uneori osandim aproapele;
Ne-a inzestrat cu ura, pentru a ura greselile nostre. Noi insa uram, uneori , aproapele.
Deci acesta, ura si mania, pot fi, in functie de modul folosirii lor, patimi sau virtuti.

La fel si cu inzestrarea nostra cu simtamantul placerii in aceasta situatie. Pai daca mie, de exemplu, daca nu mi-ar place pepenele galben, pai as mai manca? Cum am putea savarsi actul, daca nu am avea aceste simtaminte? Cum am reusi sa concepem prunci?

Si eu am citit unele articole medicale in care era promovata ideea ca si orgasmul femeii poate ajuta intr-o anumita masura la conceptie. Ideea este ca nu trebuie cautata sporirea placerii prin nici un fel de 'jocuri'.

Pe ce argumente solide (adică: biblice, patristice, liturgice sau magisteriale) vă bazaţi când spuneţi asta ?
Afirmaţia este generală (adică sunteţi de părere că nu ar trebui să căutăm sporirea plăcerii în general) sau se referă numai la viaţa intimă conjugală ?

Infranarea este un principiu general, nu se aplica doar relatiilor intime. Nu este bine sa cauti placerea (nu ti se cere nici sa o eviti sau sa nu o simti, ci sa nu o doresti, sa nu te atasezi de placere).


Citat din "Castitatea conjugala"
Am vazut, analizand patima desfranarii, ca ceea ce o caracterizeaza este abuzul de sexualitate, constand in folosirea ei de dragul placerii. Or, se poate vorbi in cadrul casatoriei despre o pervertire a acestei functii, care, prin fire, este destinata procrearii si care trebuie sa fie, fundamental, o manifestare a iubirii pe care sotia si sotul o au unul pentru celalalt, in stransa legatura insa cu celelalte modalitati de unire a lor, si indeosebi cu latura duhovniceasca a acestei uniri. Tamaduirea desfranarii si dobandirea castitatii pe acest plan tre buie sa se faca deci, mai inainte de orice, prin intoarcerea la aceasta menire fireasca si normala a legaturii trupesti dintre soti.

Cel dintai principiu, pentru soti, trebuie sa fie acesta: sa nu se uneasca in vederea placerii simturilor, sa nu faca din desfatare scopul si obiectul legaturii lor. Ei trebuie sa vegheze sa nu se lase stapaniti de placere, sa nu-si lipeasca inima de ea, sa n-o caute si, in cele din urma, sa nu mai fie in nici un chip atrasi de ea. "Cat timp simtim ca suntem manati de pornirile trupului, vom sti ca n-am ajuns inca pe cuhnile castitatii", scrie Sfantul loan Casian. Aceasta nu inseamna refuzul si excluderea placerii legate in chip firesc de legatura trupeasca, ci nealipirea de ea, refuzul de a face din ea un absolut al vietii in doi. Placerea este doar o urmare a legaturii dintre soti, un asupra de dar.

Legatura trupeasca, in care nu se cuvine sa se urmareasca desfatarea, tre buie sa-si gaseasca locul firesc in cadrul mai larg al iubirii pe care sotii o au unul pentru altul, infaptuind pe plan trupesc o unire asemanatoare celei care se implineste intre sufletele lor si care duce la unirea lor deplina, prin care, potrivit cuvantului Scripturii, ei devin "un trup" si un singur duh. Castitatea conjugala presupune ca unirea trupeasca sa nu fie nici ceva absolut, nici uni cul lucru important in sine pentru cei doi soti, ci sa fie parte a unirii lor mai profunde, sufletesti, de care depinde intru totul, si, mai mult, sa fie slujitoare supusa a unirii lor duhovnicesti. Cu privire la acest subiect, Sfantul Vasile al Ancirei scrie urmatoarele: "Atunci cand partea rationala a sufletului este pri ma care tine sufletele sub domnia ei si mai intai le uneste printr-o legatura in temeiata pe cele ce sunt de mai mare insemnatate, este firesc ca aceasta unire a lor sa se insoteasca de unirea legiuita a trupurilor in care locuiesc ele. Dar cand sufletele urmaresc in primul rand altceva, iar trupurile, cautand placerea si ingrijindu-se numai de ele, unesc doua suflete numai pentru a le pune in slujba patimii care le framanta, faptul ca sufletele sunt tarate de viciile trupului face nelegiuita unirea trupeasca".

De asemenea, castitatea conjugala presupune ca omul sa nu fie stapanit de pofta si manat de pornirile trupului, iar unirea trupeasca a sotilor sa nu se faca din pricina lor. Astfel, Clement Alexandrinul da acest principiu: "sa nu facem nimic manati de pofta". Unirea sotilor nu trebuie inspirata de in stinct, manifestare impersonala a naturii biologice, nici de dorinta, ci de iubi re, in acest sens castitatea conjugala presupune o anumita infranare, care consta intr-o permanenta stapanire de sine, pentru a infrana miscarile instinc tuale, pentru a potoli dorintele si a se feri de orice gand sau inchipuire lipsite de curatie. Astfel, Sfantul Grigorie de Nyssa ii indeamna pe soti "sa se folo seasca de casatorie cu cumpatare si masura", "cu multa grija si infranare", iar Sfantul Grigorie de Nazianz arata ca se cuvine sa fie cumpaniti si sa nu-i dea prea multa libertate trupului. Aceasta cumpatare este necesara pentru ca unirea sotilor sa nu devina un simplu mijloc de satisfacere a dorintelor si pentru ca persoana si libertatea fiecaruia dintre soti sa fie respectate; si, de asemenea, pentru ca omul sa nu devina "cu totul numai trup si sange", incetand astfel de a mai da intaietatea cuvenita duhului in viata sa. Caci nu este "mica primejdia", arata Sfantul Grigorie de Nyssa, ca omul, "amagit de gustarea desfatarii, sa nu mai pretuiasca vreun alt bine in afara de cel pe care l-a simtit cu trupul, in oarecare chip patimas, si sa nu devina cu totul trupesc, abatandu-si cu totul mintea de la dorirea bunurilor duhovnicesti, alungand de la el toata placerea care vine de la ele, ajungand "iubitor de desfatari mai mult decat iubitor de Dumnezeu" (2 Tim. 3, 4)". Sfantul Parinte arata ca mai ales puterea obisnuintei il alipeste pe om de voluptate si da ca pilda fap tul ca multi oameni, "odata dobandita o asemenea placere, dupa ce si-au in tors toata puterea dorintei lor spre asemenea lucruri (...) si si-au abatut nazu inta mintii de la realitatile dumnezeiesti, (indreptand-o) spre ele, si-au des chis larg sufletul pentru patimi, pana cand orice pornire spre cele de sus a in cetat cu totul, iar dorirea lor a secatuit, curgerea ei fiind intoarsa spre pa timi". De aceea el da aceasta regula de conduita: "Iata ce stim cu privire la casatorie: se cuvine sa se dea intaietate grijii pentru lucrurile dumnezeiesti si pentru dorirea lor".
................
Unul dintre semnele prezentei sale [a castitatii] este privirea fara patima si cu inima curata a lucrurilor care pot starni patima. Sfantul Ioan Scararul spune ca este cast "cel care a dobandit o desavarsita nesimtire fata de deosebirea dintre trupuri" si conchide: "Aceasta este regula si definitia desavarsita a atotcuratei curatii, sa fie cu aceeasi stare de suflet fata de trupurile insufletite si neinsufletite, cuvantatoare si necuvantatoare", Si tot el exclama: "Fericit cu adevarat este cel care a castigat o desavarsita nesimtire fata de orice trup, culoare, frumusete".

Articolul citat anterior este un extras din cartea Terapeutica bolilor spirituale.

Ea exista si in varianta audio (desi am impresia ca nu este intreaga) pe situl crestin ortodox si ortodoxia.md.
Este o carte foarte frumoasa, va recomand sa o ascultati.

Cred ca raspunsul a fost dat.Multumesc pentru completare Ana

Mi-e frică de asemenea concepţii. Oamenii care îşi fac un crez din ele sunt în pericol să îşi schimonosească frumuseţea sufletului.
Ce ne-am face, oare, fără plăcere ? Unde am ajunge dacă ne-am spune: "eu nu vreau să mă bucur de bucuria vieţii !" Atunci nici noi nu am mai fi o bucurie pentru ceilalţi, iar viaţa, cu toate frumuseţile ei, ni s-ar părea searbădă. Ceva care am dori să se termine cât mai repede.

Să analizăm extrasele patristice din sursa pe care aţi găsit-o.


Pe culmile castităţii se află cei care nu au legătură sexuală de loc. Faţă de feciorie, căsătoria este ea însăşi un pogorământ. Unul făcut de către Cristos prin Biserică, dar totuşi un pogorământ. De aceea nu este căsătoria înaintea călugăriei în ordinea precedenţei, ci invers. Cine vrea să ajungă, cum spune Sf Ioan Cassian "pe culmile castităţii" şi să trăiscă precum îngerii, să nu se căsătorească.


Într-adevăr, nu pofta egoistă, ci dăruirea reciprocă şi grija pentru soţ trebuie să fie motivaţia celor două exemple pe care le-am dat: al felaţiei din preludiul actului conjugal şi al cunilincţiei de după el.


Aici, Sf Grigore din Nyssa vorbeşte, în mod evident, despre cei care au căzut în extrema de a nu vedea şi nici dori nimic mai mult decât cele ale trupului. Sunt cei încremeniţi în viziune orizontală. Şi, în final, înrobiţi. Ultimul citat este clarificator asupra a ceea ce spune, de fapt, sfântul:
Desigur că trebuie să se de întâietate grijii pentru cele dumnezeieşti. Aşa cum spuneam că fecioria are primatul asupra căsătoriei, tot aşa cele ale sufletului au primatul asupra celor ale trupului. Numai că "să se dea întâietate" nu înseamnă "să se dea exclusivitate", iar sfântul teolog e departe de a susţine aşa ceva. Noi nu trebuie să cădem în eroarea de a vedea sufletul şi trupul ca două realităţi antinomice, care se resping una pe alta. Nici nu trebuie înţeles că, dacă am avea grijă de trup, carevasăzică nu mai avem pentru suflet. Nu, iubiţilor ! Şi sufletul, şi trupul sunt daruri cu care ne-a dăruit Dumnezeu. Nici El, nici Biserica Sa nu ne-a spus că trebuie să ne ignorăm ori chiar duşmăni ori rău trata trupurile. Ci ne-a pus în gardă că trebuie să dăm mereu întâietate sufletului. Iar motivele pentru care trebuie să dăm întâietate sufletului acestea sunt:
-la învierea cea de obşte, trupurile vor merge acolo unde ne vor fi sufletele şi nu invers.
-sufletele sunt cele care ne leagă mai mult de Dumnezeu. Asemănarea cu El e mai mult după suflet ca după trup.

Termenul de "castitate" l-am întâlnit folosit cu două sensuri deosebite. Primul sens este inexistenţa relaţiilor sexuale. Călugării se presupune că trăiesc în ACEST fel de castitate. Şi la fel, laicii necăsătoriţi. Alteori, am întâlnit termenul de "castitate conjugală", cu sensul de "relaţii sexuale numai în cadrul căsătoriei". Care dintre cele două sensuri pentru "castitate" este cel avut în vedere de Sf Ioannes Climax, nu putem şti în absenţa contextului. Dar, ceva mă face să cred că se referă la castitatea monahală. Dacă soţii doamnelor creştine ar "dobândi o desăvârşită nesimţire faţă de deosebirea dintre trupuri" şi dacă ei ar "câştiga o desăvâşită nesimţire faţă de orice trup, culoare, frumuseţe", acest lucru ar trebui să le îngrijoreze tare mult: fie e ceva în neregulă cu ei şi cu mintea lor, fie, căsătorindu-se, şi-au ratat chemarea spre "nebunia în Cristos" a vieţii monahale, situaţie care e chiar mai tristă decât prima.

Iti dai seama ca deturnezi ceea ce am scris eu?
Eu nu am scris ca nu trebuie sa sa simtim placere, ci sa nu o cautam. In multe lucruri exista placere (nu numai in sexualitate), nu am zis ca trebuie sa ne chinuim sa nu o simtim, ci doar sa o consideram ceva supraadaugat, daca vrei.
(Eu nu stiu cum traiau mai demult oamenii, dar astazi sunt setati/ programati sa caute in permanenta placerea.. suntem cufundati in aceasta mentalitate si nu o mai percepem ca nefireasca. Daca are cineva curiozitatea sa fie atent cate lucruri face zilnic doar pentru placere, ar fi uimit. De la cafeaua de dimineata, parfumul, muzica din autoturism etc... in permanenta vanam placeri marunte.)

Asta m-a dat gata.. daca nu v-as cunoaste din atatea postari, as fi spus ca va bateti joc.

Parerea mea, sper sa nu creez oroare aici.. sexul oral nu tine atat de stimulare, cat de un joc al dominarii si submisiunii.. Aceasta este sursa placerii, nu simpla stimulare. Cu aceste lucruri iesim din domeniul firescului, cred eu.
Cine practica astfel de lucruri stie ca un element esential este dominarea celuilalt prin placere.
Si de aici.. ce sa spun.. limita este data de limita imaginatiei. Chiar sunt curioasa: biserica catolica a stabilit daca alte lucruri.. stiu si eu utilizarea costumatiei, gheata, alcool, menta, striptease in fata sotului, muscare, lingere, zgariere, pene.. sunt practici admisibile cat timp finalitatea este "normala"?

Cand accepti placerea ca un scop pe care trebuie sa-l atingi, nu mai poti trasa limite ale comportamentului acceptabil vs. neacceptabil. Pur si simplu, nu poti. Pt ca erotismul/placerea izvorasc din imaginatia noastra si putem erotiza intreaga lume (ceea ce se intampla, de fapt - asta ne invata publicitatea) in satisfacerea placerilor noastre.
Si nu mi se pare corecta mentalitatea ca este un act de generozitate sa oferi sotului placere. Am mai spus, este o negociere: oferi placere, iei putere/ influenta (dupa cum obervase si alt user in postarile lui). Si daca stai sa observi femeia comuna care poarta fusta stramta, tocuri si ruj (apropo, ati ghicit cum decodifica creierul barbatului imaginea unei guri rujate?): toate acestea sunt incercari e dominare prin dorinta a barbatului. (Ma opresc aici ca sunt deja prea haotica).

In casatorie-mihail florn
 

Simplu si la obiect
de asta preotul recomanda ca intr-o relatie s fie amundoi cu dumnezeu si astfel nu sar mai intampla asa ceva
cine nuare duhovnic mai ales femeia mereu va pati as aca barbatul sa isi caute placerile si chiar femeile
deci pt orice crestin amundoi sa fie cu dumneezeu si traiasca mai putin dupa trup cum spun sf parinti
doamne ajuta

In casatorie-mihail florn
 

Simplu si la obiect
de asta preotul recomanda ca intr-o relatie s fie amundoi cu dumnezeu si astfel nu sar mai intampla asa ceva
cine nuare duhovnic mai ales femeia mereu va pati as aca barbatul sa isi caute placerile si chiar femeile
deci pt orice crestin amundoi sa fie cu dumneezeu si traiasca mai putin dupa trup cum spun sf parinti
doamne ajuta

Parerea mea este ca la animale actul sexual este reglat ca placere si armonie, desi nu am pornit cercetari in acest sens; la oameni insa cunosc cazuri de casnicii in care, desi feciori amandoi si cununati si nepupati, a lipsit iubirea, si grija si preocuparea fata de aproapele, si femeia sa ajunga sa caute in alta parte sa afle ce poate fi placut altora...si nu putem sti noi cum judeca Dumnezeu...

Eu sper că nu susţineţi că este păcat să bei cafeaua de dimineaţă, să foloseşti sau să respiri un parfum plăcut nasului ori să te bucuri ascultând muzică. Şi atunci, dacă ne este permis să ne bucurăm de aceste trei mărunte lucruri, de ce nu ne-ar fi permis să ne bucurăm de trupul soţiei (soţului) ? În realitate, propoziţia cheie este "In multe lucruri exista placere (nu numai in sexualitate)". Am observat că mulţi creştini, ajungând "mai catolici decât papa" au ceva nu atât împotriva plăcerii în general (de tip cafea, muzică), cât în mod specific împotriva plăcerii sexuale, făcând apologia cearşafului găurit pe care evreii ortodocşi din SUA (aceia cu perciuni şi tichie) îl folosesc în viaţa conjugală cu propriile neveste, ca să nu se bucure excesiv. Eu nu prea înţeleg asemenea lucruri, nici nu cred că Dumnezeu cere credincioşilor care au ales calea căsătoriei să fie precum călugării. Pentru tinerii care sunt în fază de discernământ vocaţional, o întrebare cheie este "cam cât erotism am în mine ?". Dacă Dumnezeu ne-a înzestrat cu mai mult erotism, e clar că ne cheamă pe calea căsătoriei. Dacă ne-a înzestrat cu mai puţin erotism, probabil călugăria este drumul pe care îl aşteaptă de la noi. În "Numele Trandafirului", autorul (dealtfel ateu, dar nu necunoscător al psihologiei mediului monahal) pune faţă în faţă două concepţii despre plăceri. Cel care urăşte plăcerile, zicând că vin de la diavol, ajunge în final la crimă. Aceleaşi două concepţii, tot purtate de doi călugări, sunt puse faţă în faţă în "Fraţii Karamazov". Mereu m-am simţit mai aproape de stareţul Zosima, decât de călugărul Ferrapont. Ar fi impus stareţul Zosima fiilor lui duhovniceşti cearşaful găurit ? Nu, nu prea cred. Ferrapont, da !

Se poate să aveţi dreptate. Dar, în aceeaşi logică, şi poziţiile practicate în actul matrimonial pe care îl consideraţi legitim ţin de "un joc al dominării şi submisiunii". Mai general, în chiar clipa în care s-au întâlnit doi oameni apar între ei legături politice, adică apare "un joc al dominării şi submisiunii". E ceva în natura omului, de asta nu avem cum ne feri.

Da, toate sunt permisibile cât timp finalitatea este cea normală şi ajută la această finalitate. Numai în cazul în care ceva este intrinsec rău (adică este păcat) nu poate fi folosit în vederea unei finalităţi bune. De exemplu, să ajut un sărac este o finalitate bună, dar nu pot face asta furând de la un bogat, ceea ce ar fi un mijloc intrinsec rău. Pentru un scop bun sau moral neutru, mă pot sluji de mijloace bune sau moral neutre. Actul matrimonial este un scop bun. În vederea lui, mă pot sluji de mijloace moral neutre cum ar fi "costumaţie, striptease în faţa soţului, muşcare etc", dar nu mă pot sluji de mijloace intrinsec rele, aşa cum ar fi swinging-ul sau gândul îndreptat spre o altă femeie.

Aveţi dreptate aici. Vedem peste tot un uriaş exces de sexualizare, ceea ce face mult rău, în special celor care încă nu ştiu să se păzească şi nu cunosc tehnicile cu adevărat diabolice ale "prinţului lumii acesteia". Dar, de aici la o ripostă de tip "moarte sexualităţii", de aici la căderea în cealaltă extremă, e cale lungă. Sexualitatea este de două feluri: licită şi interzisă. Cu precizie matematică, Biserica ne spune ceea ce avem voie şi ceea ce nu avem voie să facem şi ne pune în evidenţă limitele obiective dintre ele.

Înţeleg unde bateţi şi nu neg că ar putea fi aşa. Dar, în cazul acesta, problema e în capul bărbatului. Am mai spus-o: când ai un ciocan în cap, peste tot vezi numai cuie. Acuma, ce să facem: să nu mai punem castraveţi pe masă fiindcă unii nesănătoşi la cap ar putea asocia imaginea lor cu alte lucruri ?