Citat:
În prealabil postat de veveritza
Pai sigur ca da emanouela, hai sa ne ascundem dupa deget si sa ne imbatam cu apa rece: tzantzarica, stai linistita, traieste in continuare in preacurvie, ca doara noi trebuie sa te compatimim,sa o cotim dupa placul nostru, sa ne prefacem ca te intelegem si ca suferim alaturi de tine, nu trebuie sa tinem cont de invataturile Bisericii;
nu cred ca era vorba de dat cu pietre ci doar de o realitate cat se poate de adevarata; Bogdan si Catalina au punctat foarte bine ceea ce trebuia;si in fond ce crezi tu ca astepta fata de la noi? compatimire? la ce i-ar folosi
intelegere ? pentru ce?
Si in plus, da , se pare ca este inconstienta daca de doi ani traieste in desfranare; la acest pacat care se poate rasfrange asupra copilasilor, s-a gandit mamica lor?
ce raspuns poti da la intrebarea:sunt divortata, ce pot sa fac mai departe?
pai exista urmatoarele raspunsuri:
-du-ti crucea singura si creste-ti copiii
-daca nu poti trai fara barbat, fugi ca de dracu de a trai in desfranare si recasatoreste-te;
Avem pretentia ca suntem maturi deci sa avem taria sa spunem lucrurilor pe nume: ce este da-da si ce este nu -nu!
|
Inteleg punctul de vedere - si intradevar - nu pot trai fara barbat - dar cati barbati se insoara fara a trai in pacat inainte? In plus - eu nu vreau sa traiesc cu orice barbat - vreau sa traiesc cu unul pe care sa-l iubesc.
Dar spuneti-mi un lucru. Bine cand am divortat m-am indepartat de Dumnezeu. Cand l-am cunoscut pe omul asta m-am indepartat si mai tare pentru ca traim in pacat. Acum vreau sa ma indrept - ce fac - il cer de barbat? El a spus la un moment dat ca vrea sa ne cununam dar n-a facut-o nu pentru ca l-as fi refuzat. Sa-i spun - ori ne cununam ori ne despartim? Si daca decide ca ne despartim o iau de la capat cu alt barbat?