Sunt divortata - ce pot face mai departe?

[Noesisaa]

Tzantzarika, nu iti mai fa atatea probleme. Ce a fost a fost, nu te mai poti intoarce, cel mai bine uita-te la viitor. Nu va opreste nimeni sa va casatoriti religios daca vreti, si extraordinar de bine ar fi ca sa va casatoriti. Atunci de abia ai sa te simti usurata cu adevarat fiindca de abia atunci nu ai sa mai traiesti in pacat. Si eu cunosc o persoana foarte de treaba si foarte draga mie care a divortat si s-a casatorit, si a divortat din nou. Important este sa inveti din greseli, si sunt sigura ca ai invatat, si sa o iei inainte.

[Tzantzarika]

În prealabil postat de melb26

Chiar daca nu te-a batut, injurat etc, niste motive tot ai avut, tu stii cel mai bine.
Stiu persoane care divortat si sunt la a doua casatorie si le merge din plin.

Copiii, parintii vostri ce zic, sunt de acord cu relatia voastra?
In ce relatii ai ramas cu fostul sot?

Dumnezeu si Maica Domnului sa va lumineze!

Copiii si parintii mei se inteleg foarte bine cu barbatul cu care stau - chiar pot spune ca sunt mai apropiati de el decat de tatal lor.
Cu fostul sot - nu ne vorbim decat daca este strict necesar - el ma uraste. Zice ca i-am distus viata. Pentru ca s-a trezit la un moment dat ca a pierdut tot si n-a facut nimic.

[Tzantzarika]

În prealabil postat de Noesisaa

Tzantzarika, nu iti mai fa atatea probleme. Ce a fost a fost, nu te mai poti intoarce, cel mai bine uita-te la viitor. Nu va opreste nimeni sa va casatoriti religios daca vreti, si extraordinar de bine ar fi ca sa va casatoriti. Atunci de abia ai sa te simti usurata cu adevarat fiindca de abia atunci nu ai sa mai traiesti in pacat. Si eu cunosc o persoana foarte de treaba si foarte draga mie care a divortat si s-a casatorit, si a divortat din nou. Important este sa inveti din greseli, si sunt sigura ca ai invatat, si sa o iei inainte.

Multumes mult - est draguta - am vazut si postarea anterioara. Asa gandesc si eu - dar cand ajung si citesc ca totul s-a terminat si sotul meu va ramane vesnic acel barbat... ma apuca disperarea.

În prealabil postat de emanouela

Bogdan, niste pietre ceva vrei????????? asta cere fata de la noi????? crezi ca ea e inconstienta????? ti se pare ca nu are nici o remuscare????? eu zic sa mai citesti o data, de 2 ori si poate ai sa intelegi....se pare insa ca asta e stilul tau....datul cu pietre.

Pai sigur ca da emanouela, hai sa ne ascundem dupa deget si sa ne imbatam cu apa rece: tzantzarica, stai linistita, traieste in continuare in preacurvie, ca doara noi trebuie sa te compatimim,sa o cotim dupa placul nostru, sa ne prefacem ca te intelegem si ca suferim alaturi de tine, nu trebuie sa tinem cont de invataturile Bisericii;
nu cred ca era vorba de dat cu pietre ci doar de o realitate cat se poate de adevarata; Bogdan si Catalina au punctat foarte bine ceea ce trebuia;si in fond ce crezi tu ca astepta fata de la noi? compatimire? la ce i-ar folosi
intelegere ? pentru ce?
Si in plus, da , se pare ca este inconstienta daca de doi ani traieste in desfranare; la acest pacat care se poate rasfrange asupra copilasilor, s-a gandit mamica lor?
ce raspuns poti da la intrebarea:sunt divortata, ce pot sa fac mai departe?
pai exista urmatoarele raspunsuri:
-du-ti crucea singura si creste-ti copiii
-daca nu poti trai fara barbat, fugi ca de dracu de a trai in desfranare si recasatoreste-te;
Avem pretentia ca suntem maturi deci sa avem taria sa spunem lucrurilor pe nume: ce este da-da si ce este nu -nu!

În prealabil postat de veveritza

Pai sigur ca da emanouela, hai sa ne ascundem dupa deget si sa ne imbatam cu apa rece: tzantzarica, stai linistita, traieste in continuare in preacurvie, ca doara noi trebuie sa te compatimim,sa o cotim dupa placul nostru, sa ne prefacem ca te intelegem si ca suferim alaturi de tine, nu trebuie sa tinem cont de invataturile Bisericii;
nu cred ca era vorba de dat cu pietre ci doar de o realitate cat se poate de adevarata; Bogdan si Catalina au punctat foarte bine ceea ce trebuia;si in fond ce crezi tu ca astepta fata de la noi? compatimire? la ce i-ar folosi
intelegere ? pentru ce?
Si in plus, da , se pare ca este inconstienta daca de doi ani traieste in desfranare; la acest pacat care se poate rasfrange asupra copilasilor, s-a gandit mamica lor?
ce raspuns poti da la intrebarea:sunt divortata, ce pot sa fac mai departe?
pai exista urmatoarele raspunsuri:
-du-ti crucea singura si creste-ti copiii
-daca nu poti trai fara barbat, fugi ca de dracu de a trai in desfranare si recasatoreste-te;
Avem pretentia ca suntem maturi deci sa avem taria sa spunem lucrurilor pe nume: ce este da-da si ce este nu -nu!

Nu a zis nimeni sa continue sa traiasca in pacat, si stie si ea foarte bine asta.
Ca si crestini avem datoria de a ajuta si a odihni pe fratele nostru, nu de a-l aduce in pragul deznadejdii. deja cred ca tzantzarica se simte destul de vinovata ca sa mai punem si noi sare pe rana. cel mai rau lucru care i s-ar putea intampla ar fi sa deznadajduiasca si sa renunte.
Tzantzarica, cel mai bun sfat e al lui Axios, du-te la un duhovnic bun, si fa ce-ti va spune acela.
nu uita ca mergand pe Cale catre Hristos vei gasi bucurie si liniste adevarata si vei afla raspunsurile de care ai nevoie.
Eu te inteleg foarte bine; si cunosc si angoasa de a te trezi brusc ca ai mers mult timp pe un drum gresit si crezi ca e foarte greu sa schimbi toata viata ta, dupa ce ai avut alte coordonate pana atunci.
Roaga-te Lui si intreaba-L cu toata sinceritatea ce sa faci si El iti va raspunde. Si nu uita de fagaduintele Lui pentru cei care Il iubesc.
Lasa remuscarile ca nu sunt bune la nimic si priveste cu barbatie viitorul in fata, si tine poruncile Domnului si El iti va rasplati negresit, fiindca El te iubeste si te asteapta la El. nimic nu este fara de raspuns sau fara solutie daca te increzi in El si astepti raspunsurile de la El (prin duhovnic).
Curaj! Doamne ajuta!

[marioad24]

Spre binele tau, cred ca trebuie sa te mai gandesti. Nu ca as vrea sa par eu sfant sau mai stiu eu ce, dar ai facut un juramant sacru... Sper sa intelegi. Daca maine (sa zicem) va fi ultima ta zi de viata cum ai gandi? Vezi tu, ne place sau nu, viata noastra nu ne apartine si de aceea trebuie sa fim atenti cum traim. Uneori pt o greseala, omul trebuie sa indure mult (sau multe) ca sa-si gaseasca linistea sufleteasca... si sa se impace iar cu Dumnezeu.

În prealabil postat de Tzantzarika

Cat despre norocul meu ca Dumnezeu ma face nelinistita de pacatele pe care le fac - ce sa zic? Cand m-am maritat eram complet atee - crescuta intr-un spirit ateu - mersul la biserica sa ne cununam cu rochie alba a fost doar un obicei - pe care il aveau toti. Nu ma gandeam ca e o legatura sacra. De altfel si sotul meu imi spunea - daca o fi sa fim impreuna - bine, daca nu - divortam. Eu il iubeam f mult si nu-mi imaginam un divort. Chiar vroiam sa ne mearga bine si sa ne intelegem - laic nu crestin.
Imediat dupa nunta au inceput problemele, sotul meu nu se impaca cu ideea ca s-a insurat, nu intelegea ca apar si greutati ca nu mai poate fi totul asa simplu. Ca sa-l ajut - am preluat eu toate problemele - si nu mi-a fost usor. Era f tanara, eram inca studenta. Pentru ca nici asa nu s-au rezolvat problemele am ajuns in final la un preot. A fost prima data cand m-am spovedit si impartasit. De atunci mereu ma gandesc inainte de a face ceva daca e pacat sau nu - daca pot evita sa fac un lucru sau nu. Au aparut copiii, viata s-a ingreunat si mai tare dar el n-a fost niciodata langa mine. Ma simteam vinovata ca ii e atat e greu - din cauza mea - din cauza ca ne-am casatorit si am facut si copii. Numai ca la un moment dat am obosit si eu. Si am incetat sa-l mai iubesc. M-am gandit mult inainte de divort - daca sa fac pasul asta sau nu. Dar am ajuns la un moment in care am spus decat asa o viata prefer sa nu ma mantuiesc - si asta nu-i lucru usor de zis.
Nu sunt un om rau - si nu inteleg de ce mi s-a intamplat mie asta.

[emanouela]

veverita, esti fara pacat??? nu ai gresit niciodata in viata ta???? ce te aprinzi asa? eu zic sa citesti toate postarile si poate ai sa pricepi ceva ceva, daca le citesti pe sarite si selectezi doar unde dai cu parul, ft rau...pacatuiesti mai mult decat mine, mai mult decat ea mai mult decat multi

[Tzantzarika]

Nu vreau sa va certati din cauza mea. Eu am intrat pe acest site tocmai pentru ca nu stiu ce sa fac. Ce stiu este ca niciodata n-am sa ma intorc la sotul meu si nici nu vreau sa traiesc singura. Astea sunt doua lucruri pe care le stiu. Mai departe... incerc sa-mi gasesc drumul. Nu cred ca sunt singura femeie care s-a casatorit fara sa se gandeasca ce inseamna asta - mai ales ca m-am casatorit intr-o perioada in care educatia religioasa lipsea. De fapt daca stau sa ma gandesc - eu nici acum nu sunt 100% credincioasa. Incerc, caut drumul dar nu pot spune ca l-am gasit sau ca asta e drumul meu. Sunt doar confuza si tot ce stiu este ca inmomente de mare cumpana din viata m-am indreptat spre biserica ca ultim sprijin si chiar daca problemele mele nu s-au rezolvat am gasit macar putina liniste - si asta trebuie ca inseamna ceva.

[Tzantzarika]

În prealabil postat de marioad24

Spre binele tau, cred ca trebuie sa te mai gandesti. Nu ca as vrea sa par eu sfant sau mai stiu eu ce, dar ai facut un juramant sacru... Sper sa intelegi. Daca maine (sa zicem) va fi ultima ta zi de viata cum ai gandi? Vezi tu, ne place sau nu, viata noastra nu ne apartine si de aceea trebuie sa fim atenti cum traim. Uneori pt o greseala, omul trebuie sa indure mult (sau multe) ca sa-si gaseasca linistea sufleteasca... si sa se impace iar cu Dumnezeu.

E bine ca gandesti asa - e bine pentru tine - pentru ca asta iti ofera linistea sufleteasca pe care toti o cautam. Eu nu gandesc asa si de aici poate nelinistile mele.

[Tzantzarika]

În prealabil postat de veveritza

Pai sigur ca da emanouela, hai sa ne ascundem dupa deget si sa ne imbatam cu apa rece: tzantzarica, stai linistita, traieste in continuare in preacurvie, ca doara noi trebuie sa te compatimim,sa o cotim dupa placul nostru, sa ne prefacem ca te intelegem si ca suferim alaturi de tine, nu trebuie sa tinem cont de invataturile Bisericii;
nu cred ca era vorba de dat cu pietre ci doar de o realitate cat se poate de adevarata; Bogdan si Catalina au punctat foarte bine ceea ce trebuia;si in fond ce crezi tu ca astepta fata de la noi? compatimire? la ce i-ar folosi
intelegere ? pentru ce?
Si in plus, da , se pare ca este inconstienta daca de doi ani traieste in desfranare; la acest pacat care se poate rasfrange asupra copilasilor, s-a gandit mamica lor?
ce raspuns poti da la intrebarea:sunt divortata, ce pot sa fac mai departe?
pai exista urmatoarele raspunsuri:
-du-ti crucea singura si creste-ti copiii
-daca nu poti trai fara barbat, fugi ca de dracu de a trai in desfranare si recasatoreste-te;
Avem pretentia ca suntem maturi deci sa avem taria sa spunem lucrurilor pe nume: ce este da-da si ce este nu -nu!

Inteleg punctul de vedere - si intradevar - nu pot trai fara barbat - dar cati barbati se insoara fara a trai in pacat inainte? In plus - eu nu vreau sa traiesc cu orice barbat - vreau sa traiesc cu unul pe care sa-l iubesc.

Dar spuneti-mi un lucru. Bine cand am divortat m-am indepartat de Dumnezeu. Cand l-am cunoscut pe omul asta m-am indepartat si mai tare pentru ca traim in pacat. Acum vreau sa ma indrept - ce fac - il cer de barbat? El a spus la un moment dat ca vrea sa ne cununam dar n-a facut-o nu pentru ca l-as fi refuzat. Sa-i spun - ori ne cununam ori ne despartim? Si daca decide ca ne despartim o iau de la capat cu alt barbat?