[AlinB]

În prealabil postat de Vladimir-Adrian

Nu ma pricep sa intercalez raspunsuri, asa ca
1.Eu sunt un tip fidel, nu mi-am inselat niciodata vreo prietena si cei care o fac mi se par cinici si lipsiti de scrupule. Nu am zis ca infidelitatea masculina este tolerabila, ci doar ceva mai scuzabila, e o diferenta. Eu nu-i inghit pe cei care inseala, chiar cred ca ii va bate Dumnezeu intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu
2.Nu cred ca mi s-a spus vreodata in viata ca imi lipseste compasiunea, sunt un tip destul de milos si sensibil. Dar banuiesc ca aceasta comunicare in scris faciliteaza astfel de impresii eronate.

Mai scuzabila la barbati?
Am intrebat ceva..ati gasit undeva canoane diferite pentru barbati si femei vizavi de acest pacat?
Daca da, va dau dreptate.

Daca nu, interpretarea dvs este o slabiciune pur umana si pentru ca sunteti barbat, pur masculin-partinitoare din evidente motive.

În prealabil postat de Vladimir-Adrian

Biserica nu este deloc unanima in ceea ce priveste motivele legitime ale divortului. Biserica Catolica nu ingaduie deloc divortul, bisericile protestante nu au un punct de vedere comun, parerea ortodoxiei in ansamblul ei nu am gasit-o . Fiecare orientare crestina interpreteaza diferit ideea de ,,moarte" a partenerului din cuplu care ar ingadui divortul. Caci casatoria este pana cand ,, moartea ne va desparti"
Iata punctul de vedere al BOR, in interpretarea oferita de prof. Dr. Ilie Moldovan
(...)

Interpretarea mi se pare cam exagerat de intinsa..

Adica chiar nu vad de ce nu s-ar mai adauga la cele 18 motive principale la o adica tot atatea in baza unei interpretari la fel de "competente" si "autorizate".

Iar chestia cu impotenta/neindeplinirea datoriei conjugale ..cel putin amuzanta.

Cu cat ma uit mai mult la lista asta cu atat mi se pare mai conforma cu Scriptura interpretarea catolica a problemei..

De altfel nu stiu de ce nu se ramane la ceea ce scrie in Biblie pentru ca este destul de clar scris: singurul motiv valid de despartire este desfranarea:

"Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 5:32)

"Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 19:9)

Si mai este un text asemanator dar care nu mai mentioneaza pricina valida de despartire (desfranarea):

"6. Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.
7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.
8. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.
9. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.
10. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta.
11. Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
12. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter. " (Marcu cap. 10).

În prealabil postat de Vladimir-Adrian

[
,,Sfatul" tau ramane unul nesabuit si anticrestin chiar daca tinem seama de interpretarea BOR a motivelor divortului. Caci el nu se incadreaza la niciunul din aceste cazuri, din cate ne-a spus pana acum. El a gresit fata de ea inainte de casatorie, iti amintesc.

Ai mai scris asta o data, te framanta asa tare sau n-ai gasit o replica mai buna la ce am scris?

Este clar ca asta vrea, ca la altceva decat libertate fata de el nu se poate gandi, dar nu poate. dintr-un conformism care probabil il confunda cu mila..