Citat:
În prealabil postat de vsovivi
Deci iadul este printre noi, acolo sunt băgați la pușcărie doar cei ce nu au crezut și au rispit toată viața lor, au curvit până și pe patul de moarte... cu reviste, cu filme, cu femeile de servici sau asistentele de la spital... au lăcomit la bani, au fost zgârciți... toți sunt acolo și suferă... urlă de durere, strigă după Dumnezeu... își duc suferința până la judecata finală când fiecare își va lua răsplata înțelepciunii pe care a împlinit-o...
|
Am citit asta de vreo 10 ori....
Citat:
În prealabil postat de Iubirea
Ai pus punctul pe I...asta e important de stiut si facut...bravo!!! sper sa nu ramai doar la a spune asta ci sa treci si la treaba cu tine insuti.
PS Si ai grija ca aceasta intrebare se cam bate cap in cap cu ce ai spus la inceput in aceasta postare....nu incerca sa cauti motivatii ieftine pentru a face ceva, e ca si cum te-ai ascunde dupa deget...ci fii constient de ce e bun si rau si asuma-ti responsabilitatea tuturor faptelor pe care le faci.
|
Clar nu o sa las totul asa. Eu cu voi m-am mai linistit si tot voi m-ati sfatuit sa ma duc la biserica, sa ma spovedesc, sa nu mai gresesc, sa ma caiesc.... si asa o sa fac.
Sper ca nu caut motivatii. E chestia ca, nu stiu daca pot sa fiu altfel dintr-o data, sa ma schimb asa brusc. Eu de baut, beau cam o data sau de doua ori pe luna, dar cand beau, nu ma mai opresc de multe ori. De fumat, fumez ...si mi-e foarte greu sa le las. Am deja, cred ca vreo 5 ani de cand fumez fara sa ma las vreodata :|
Sa va spun acum cu fumatul de iarba...
Bineinteles ca totul a inceput de la un prieten care fuma iarba si intr-o zi ne-a zis si noua (mie si unui prieten cu care ma cunosc din cls 1). Am fumat si nu aveam nimic pe moment. Ba chiar ii ceream socoteala si in acelasi timp radeam ca mi-a dat sa fumez patrunjel sau eu mai stiu ce, pt ca pe moment nu ma luase... Toate ca toate la un moment-dat ne-a apucat pe amandoi rasul si prosteala si desigur ne-a placut atat de mult ca dupa am repetat povestea doar noi doi. Atat am avut nevoie, sa ne dea cineva... :|
Fumam cam la o saptamana sau doua poate si mai repede pana cand o data, din prostia noastra, ne-am luat dublu cat fumam de obicei.
Ne-am facut tigara si ne-a si ramas (chiar ne gandeam ca daca nu ne ajungem, ne mai facem una) dupa care am inceput sa o fumam. NICI nu am apucat sa o terminam si mi-am dat seama ca pe mine deja ma luase. Am strigat tare la Florin (prietenul cu care eram) "bai stinge-o ca pe noi deja ne-a luat, e prea tare, multa...." dupa care a aruncat chiar el tigara dandusi seama ca aveam dreptate. (PS : De ce tremur acum ?)
Nu cred ca a mai trecut 2 minute si deja vedeam totul colorat, vedeam, traiam o poveste in care o vrajitoare trebuia sa explodeze pamantul si imi dadea voie sa iau pe cineva cu mine si noi sa traim in continuare. In momentul ala, il vedeam pe Florin si strigam la el si ii intindeam mana sa-l iau cu mine, sa nu moara, pt ca urma sa se sfarseasca tot. A durat o vesnicie pentru noi, dar in timpul real maxim 30 de min. Era atat de greu si respiram foarte greu, mi-era foarte frica ca o sa mor, ca nu o sa ajung sa-l prind si pe Florin si in acelasi timp VROIAM sa ma trezesc. Aveam cateva secunde (cred eu) in care realizam ca sunt un drogat si ca trebuie sa ma opresc din asta. Ma credeti ca in secundele care ma trezeam, juram ca nu o sa mai fumez iarba in viata mea. Nu-i doresc nimanui sa simta ce am simtit eu, traiam niste lucruri tampite si imi batea inima ingozitor de tare (in realitate).
Deja la un moment dat, ma tot chinuiam sa ma trezesc si juram ca nu mai fumez si dintr-o data l-am vazut pe Florin ca a cazut jos (noi stand pe niste scari) si statea cu ochii inchisi. In momentul ala am crezut ca a murit si tipam la el fara sa pot sa ma duc sa-l ajut, nici nu puteam sa ma misc. La un moment dat sa ridicat si eram oarecum fericit ca traieste, ca nu a patit nimic, asa cum il vazusem. Usor, usor, ne-am revenit si aproape ca am zis in cor ca ...nu o sa mai fumam niciodata.
Vazandu-l si pe Florin treaz, l-am intrebat "...ma nene tu ce-ai simtit" si ....el doar se pe vedea patul de spital si isi vedea inima cum ii explodeaza. Nu vreau sa ma gandesc...
E pur si simplu ingrozitor si nu mai vreau sa repet ceea ce mi sa intamplat niciodata. Nici nu am cuvinte sa descriu, ce era, cum vedeam totul, ce simteam, ce sunet aveam in urechi samd. Clar e ca nu am mai pus tigara din-aia in gura si nici nu mai am de gand...
Uof... e cam grea viata asta. Nu stiu de ce, dar asa mi se pare mie :|